Pedalăm pentru mediu şi poveşti

Azi sunt nostalgică si mă întorc 2 pași, de fapt vreo 25 de „pași – ani ” în copilăria mea. Drumul pietruit…pădurea de la marginea satului atât de aproape de casa bunicii, lanurile cu porumb și grâu, sătucul acela liniștit cu vreo 10 case doar…și…o bicicletă… bicicleta mea Pegas!!!! Bicicleta mea cu aripi, motivul disputelor cu sor’mea (ne certam mereu care din noi să se plimbe cu ea, desigur că mereu câștigam, doar eram sora cea mare 😉 ), moștenirea noastră de la mama, căci bicicleta fusese a ei, de când era ea copil, o păstrase într-o stare bună… căluțul meu care mă ajuta să fug de bunica când mă chema să dorm sau să mănânc…:-)

Îmi aduc aminte o fază când de abia învăţasem să merg pe bicicletă. Luam lecţii de mers pe bicicletă de la un prieten de la bloc, un baiat mai mare ca mine. El avea însă o bicicletă foarte mare pe care eu nu prea reuşeam s-o stăpânesc. Când puneam frână şi vroiam să mă dau jos de pe ea, trebuia să sar într-o parte şi de multe ori mă loveam; era prea mare pentru mine. În plus, mi-era o frică teribilă de maşini şi de fiecare dată când trecea câte una, mă speriam, pierdeam controlul şi începeam să merg în zig-zag. Nu de puţine ori am fost pe aproape să fiu lovită de maşini, dar cu toate acestea nu mă dădeam bătuta. La ţară, in schimb, era altceva… nu erau maşini, era linişte şi aveam Pegasul meu pe care îl conduceam cu încredere si pe care puteam să-l stăpânesc foarte bine… sau cel puţin aşa credeam (odată, am intrat cu el într-un şant cu mărăcini, cu rugi de mure).

Mai târziu, căluţul meu înaripat s-a rablagit şi a urmat o perioadă (lungăăăăă de timp) în care a zăcut la ţară, sus în pod, visând la gloria de altădată… Era ruginit, cu roţile dezumflate, cu vopseaua sărita şi cu piese lipsă, dar stătea acolo şi nimeni nu îndrăznea să-l arunce, nici n-ar fi putut cineva, era piesă de colecţie.

pegas vechi1

Tot mergând la Street Delivery în Bucureşti, am văzut că Pegasul a fost reinventat. Vedeam acolo şi apoi şi pe stradă tot mai multe biciclete Pegas cochete şi rebranduite şi gândul mi-a zburat la căluţul meu de la ţară. Într-o zi am dat de el la ţară, îl mutase mama din pod şi mi-a venit ideea să-l recondiţionez. Am tot amânat însă operaţiunea pentru că primisem o bicicletă cadou şi n-aveam unde să le ţin. N-am ţinut prea mult bicicleta aia, era cam mare pentru mine şi am vândut-o. Imediat după, am câştigat una: o bicicletă roşie. Şi aia era cam mare pentru mine, iar eu sunt scundă, aşa că am dat-o şi pe ea. Apoi a venit moda bicicletelor pliabile şi mi-am zis că trebuie să am şi eu una neapărat! Aşa că mi-am cumpărat. Era perfectă pentru mine, micuţă, uşor de manevrat în lift (stau la etajul 10) şi uşor de transportat. Mai greu e cu pedalatul, că na, ce să faci cu o pliabilă 🙂 ? Pe distanţe mari, e criminală! O am şi acum şi sunt foarte mândră de ea. I-am pus coş special pentru chihuahua (căţeaua mea) şi când ieşim la plimbare facem furori pe stradă.

cici

Nu am uitat însă de pegas. Acum un an de zile, l-am adus la Bucureşti şi mi l-a recondiţionat prietenul meu. Din ’72 e, e mai bătrân ca mine.

pegas4

pegas

L-am făcut portocaliu şi i-am pus şi lui un coş cu buline, special pentru căţel, desigur.

cici-pegas

Aş mai vrea încă una, o cursieră, dar unde s-o mai ţin şi pe aia???

Momentan, am cele 2 biciclete (pegasul şi pliabila) şi cu ele bat Bucureştiul în lung şi-n lat, pe la evenimente, festivaluri, prin parcuri şi păduri, marşuri ale bicicliştilor sau parade (Bikefest, Skirtbike). Sau pur şi simplu, ies la plimbare ca să fac mişcare.

skirtbike 2014
Săptămâna care vine (1-7 iunie) e “Săptămâna Bloggerului Biciclist” şi împreună cu 2 prietene bloggeriţe ne-am făcut echipă şi biciclim. DA-I pedală se numeşte echipa. 🙂 Pedalăm pentru că iubim 2 roţi, pentru că ne pasă de mediu şi pentru că-i sănătos. Mersul pe bicicletă face piciorul frumos, e cea mai ieftină modalitate de făcut sport şi cel mai ieftin şi nepoluant mijloc de transport urban.

blogerite bicicliste
În Săptămâna Bloggerului Biciclist ne propunem să descoperim locuri cu poveşti. Locuri cunoscute sau mai puţin cunoscute, dar care au poveşti faine în spate.

Cum ne-a venit ideea “DA-I pedală”? Ne-am jucat un pic cu iniţialele numelor noastre şi asta a ieşit. D de la Daniela, A de la Andreea, I de la Irina şi pedală pentru că pedalăm.:-)


Echipa DA-I pedală:
Daniela Bojincă – http://danielabojinca.ro/
Andreea Lazar – https://chestiuniserioase.wordpress.com/
Irina Bartolomeu – http://irina.bartolomeu.ro/

Ne găsiți pe facebook: DA-I pedală pentru mediu şi poveşti și pe Instagram cu hashtagurile #povestipebicicleta si #pedalapentrumediu .
Oricine are blog și bicicletă ni se poate alătura! Fie că mergeți pe bicicletă la serviciu sau la plimbare să descoperiți orașul, testați aplicația I`velo pentru Android șiiOS!

harta cu bicla

Despre campanie

Asociația Green Revolution, împreună cu Federația Europeană de Ciclism și alte 12 țări din Europa au lansat Bike2Work, o campanie care încurajează companiile să-și îndemne angajații să facă echipe și să vină la birou cu bicicleta. De aici a pornit și ideea Blogal Initiative de a organiza „Săptămâna Bloggerului Biciclist”, în care să îndemne bloggerii să meargă timp de o săptămână cu bicicleta.

Advertisements

4 thoughts on “Pedalăm pentru mediu şi poveşti

  1. Pingback: Câştigă un tricou personalizat! | Chestiuni Serioase

  2. Pingback: În Săptămâna Bloggerului Biciclist am pedalat pentru mediu şi poveşti | Chestiuni Serioase

  3. Pingback: Cu bicicleta la birou. Ce spun bloggerii despre #bike2work

  4. Pingback: Castigatori campanie Saptamana Bloggerului Biciclist - Blogal Initiative

Lasa un comentariu

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s