Hei! Eu sunt Andreea Lazar, autoarea acestui blog. Uneori, mai scrie aici şi sora mea, Alexandra Băbucă.
Scriem pe blog numai Chestiuni Serioase 😀 , scriem despre tot ce-mi place şi tot ce-i frumos. Ne place să promovăm locurile frumoase şi toate lucrurile bune care se întâmplă în România.
Eu mai scriu pe: daciccool.ro, călătorim.ro, culinar.ro, lumearetetelor.ro.
În timpul liber sunt voluntar, fotografiez tot ce mişună, vânez tot ce-i cool, umblu ca bezmetica peste tot şi fac experimente în bucătărie. Încerc să las lumea un pic mai bună decât am găsit-o şi cred că am lăsat ceva în urma mea, fie el un pomişor plantat pe undeva, într-un colţişor al pământului, un zâmbet pe faţa unui copil necăjit sau o mângâiere şi o mână de mâncare dată unui animal singur sau părăsit care nu imploră decât afecţiune şi o privire blândă.
Mi se spune că sunt prea sensibilă şi visătoare… poate că aşa e, dar ce e rău în asta? Sunt o idealistă şi sper într-o lume mai bună şi îmi place şi vreau să cred că lumea asta se va schimba odată şi-odată… în bine, desigur! Şi ştiu că într-o zi va fi mult mai bine şi în ţărişoara noastră dragă. 🙂
Vă salut!
Chestiuni Serioase 
frumos…..prea frumos…….pacat ca nu suntem cat mai multi asa ca tine……. sau poate ca nu ne-am nascut unde si cand am fi vrut. ORICUM nu lasa vremurile, locurile si pe cei din jur ca sa te schimbe. Semneaza: cineva la fel ca TINE!
Multumesc pentru vizita, Ionel! 🙂 Ma bucur ca suntem mai multi.
Draga mea, am vazut comentariul legat de violenta asupra copiilor si nu m-am putut abtine sa nu zic ceva.Sunt intr-adevar parinti care bat copiii des si fara rost. Am in clasa cel putin un copil asa…si am avut multi altii in anii anteriori. Si eu sunt o “ticaloasa” de educatoare care recunosc ca l-am batut pe fiu-meu ,in momentul in care am epuizat toate celelate metode de persuasiune..Ai copii? Parca n-am observat asta ! 🙂 Nu intelegi ce inseamna sa stai cu un prichindel 24 din 24 , sa -i suporti tantrele…Copiii fac tantre, stii? chiar si cei foarte educati ..sau ma rog bine crescuti ..Fiecare copil dezvolta la un moment dat un comportament negativ si sub nici o forma nu-l scoti din ale lui…Al meu , cand obosea, se aseza pe caldaram si urla…urla de ziceai ca l-am omorat ….nici macar nu-l certam.ASta am corectat-o usor! Avea 3 ani si pricepea tot ce i se spunea ..-am zis ca daca mai face asa nu ma mai lupt sa-l ridic de pe jos si sa-l car in brate urland pana acasa , pur si simplu plec si-l las acolo sa urle( sunt operata la coloana de la 27 de ani si nu aveam voie sa-l car ..desi o faceam uneori). Ticaloasa de mine i-a facut asta si sa vezi ce repejor s-a cules singur de pe jos si m-a urmat in tacere ! Pe la 6 ani cand l-am dat la scoala ( a fost precoce) punea mainile in san si- refuza sa citeasca !I-am explicat ca daca nu exerseaza cititul , va uita..nimic!nici o rezolvare…! Imi spunea: poti sa ma si bati si nu citesc !Un copil de sase ani ,cu care am stat 24 din 24 ,i-am ferit tot calmul din lume si rabdarea..am raspuns rabdatoare la toate dc-urile lui. Cand avea vreo 4 ani eram in parc si am avut o lunga sesiune de “Da`, dc mama?” cand am iesit din parc am fost oprita de o doamna care auzise conversatia noastra si m-a felicitat pentru rabdarea de care am dat dovada ! Si totusi atunci cand a refuzat ca un catar sa citeasca , l-am batut! Tragic! Am mers intotdeuna ghidata dupa urmatoarele: Nu poti ? Te ajut!/Nu stii? Te invat!/ Nu vrei ? Te oblig! NU exista NU POT….Exista INCERC si VREAU…Intelegi , doamna draga ? Copiii mei de la gradinita nu au fost loviti niciodata ! Eu sunt protectorul lor! La fel si al copilului meu ! Insa alui meu imi permit sa-i ard una la fund ,alui tau, nu ! In legatura cu bataia asta ..bataia pe care o lua fiu-meu se numea “de regularizare”O incasa o data pe an sau …la doi..sau la 4.. Si pur si simplu ..o cerea ..urla fara motiv sau il lua pe nu vreau in brate..sau cerea lucruri absurde ( de pilda un creion care sa scrie singur …:))) pricepea ca nu eixtsa si totusi imi fierbea creierul urland ca el vrea unul din ala )NU-l bateam zilnic, asta-i clar….SI hai sa lasam copiii sa faca ce vor ! Ce ar iesi , draga mea? Anarhie totala ! 🙂 Anul asta am multi baietei la grupa …, foarte neastamparati..adica daca ma intorc cu spatele isi scot literalmente ochii.Coltul de pedeapsa face minuni. 🙂 Si bataia, draga mea, aplicata de mama cu mana de fier in manusa de catifea, face minuni ! Eu pe baiatul meu nu l-am omorat ,insa acum mare, este educat, cu mult bun simt, a luat premii de excelenta o mie , multiplu campion la karate . Nu este un tocilar sau un fatalau…din contra ! Este u copil frumos dpdv intelectual..stie cand sa deschida gura, e cumpatat si foarte placut ! Cand ma opresc profesorii lui sau parintii altor copii din clasa lui sa ma felicite sau sa ma intrebe ce -i fac de e asa !!Nu i fac nimic acum , am facut la timpul potrivit ! Am corectat intr un fel sau altul ce era de corectat..! Un copil lasat de capul lui e ca o gradina plina de buruieni ! Multa sanatate si cand vei avea copii , vei intelege ! Pana atunci , nu mai fi asa vehementa!
Draga Gabi, pana la urma fiecare face ce crede si ce poate. Nu te judec, nu te critic. Eu una nu sunt de acord cu violenta fizica sau verbala si nu trebuie sa am copii ca sa-mi schimb sau nu punctul de vedere. Pe principiul “ce tie nu-ti place, altuia nu-i face”. Punct.
când avea fie-mea 3 ani și ceva a întrebat-o o cunoștință “Andreea (da, o cheamă ca pe tine ;), cine te bate mai mult, mami sau tati?” și fie-mea a răspuns mirată “niciunul! Cum adică sa ma bată?!” asa ca tanti si-a strigat repede nepoții pe nume și a continuat “haideți jos să vedeți un copil care nu a luat nici o palmă în viața lui!” așa era… nu luase…dar intre timp, a luat 2-3 🙂 nu cât să o doară, dar cât să înțeleagă ce i se permite și ce nu, după ce toate celelalte metode au eșuat. Acum, de vreun an… nu a mai luat. Și sper că nici nu o sa mai fie cazul. Deci Gabi are dreptate. Sper să reușesc să am și eu copii ca ai ei. 🙂
Sunt curioasa ce alte metode ati folosit si au esuat? Si mai ales, sunt curioasa ce poate face un copil sa suporte umilinta unei palme, sau 2, sau o mie? Poate ca palma nu doare, dar umileste, lasa urme. Daca va supara seful, ii dati o palma sa stie ce i se permite si ce nu? De ce ar fi altfel cu propriul copil? De ce sa nu-l tratam cu respect? Pentru ca e mai mic si nu poate riposta, nu se poate apara?
Nu o sa inteleg niciodata motivul unui parinte de a-si bate copil, chiar daca o face rar sau mai grav, la ordinea zilei, e acelasi lucru pentru mine. Bataie de regularizare??? Pfff mi se pare incredibil ca un parinte sa gandeasca asa ceva, nu exista asa ceva. Eu una, ma simt mizerabil cand ridic vocea doar la fetita mea, dar sa o mai si bat. Cum ma mai pot uita eu in ochii ei stiind ca am ranit-o?