Tort cu crema de frisca cu ciocolata si afine

Standard

Imi plac sa gatesc, dar pentru ca nu prea am timp, aleg de regula retete simple si rapide. Cel mai mult imi place sa fac torturi si prajituri, cateodata sofisticate, dar de cele mai multe ori simple si dupa retete proprii. La fel este si tortul pe care l-am pregatit in weekend, de Florii, dupa o reteta proprie. Ca sa-l fac m-am gandit la un pandispan alb pe care il folosesc la multe retete si care-mi iese mereu asa cum vreau eu (pufos adica) si o crema de frisca cu ciocolata neagra topita. L-am ornat cu crema, glazura de ciocolata neagra si cu trandafiri din pasta de zahar. Iata reteta!

Ingrediente pentru blat*:

  • 6 oua
  • 6 linguri de faina
  • 200 gr. zahar

*Am folosit o forma rotunda de tort cu diametrul de 26 cm, iar blatul l-am impartit in doua. Daca doriti sa fie cu 3 foi, mai adaugati 2 oua sa fie 8 in total.

Ingrediente pentru crema:

  • 500 ml smantana pentru frisca (32-35% grasime)
  • 2 linguri de zahar pudra
  • 200 gr. ciocolata amaruie
  • afine

Ingrediente pentru sirop:

  • o cana de apa
  • zahar
  • o esenta de rom

 Ingrediente pentru decor:

  • glazura din 50 gr. ciocolata amaruie (sau cu lapte) si 50 ml smantana pentru frisca
  • crema de frisca cu ciocolata*
  • flori din pasta de zahar**

*Din crema cu care am umplut tortul am oprit pentru ornat cam un sfert sau putin mai mult de un sfert.

**Trandafirii pentru decor i-am luat din Auchan.

Mod de preparare:

Pentru inceput am preparat blatul. Am separat galbenusurile de albusuri. Galbenusurile le-am mixat cu 100 gr. de zahar pana s-au albit si si-au dublat compozitia. Albusurile le-am batut spuma dupa care am adaugat restul de zahar, mixand pana s-a facut o spuma tare. Am adaugat apoi treptat galbenusurile la albusuri, amestecand incet cu o spatula de jos in sus, iar la final faina, la fel, amestecand incet cu spatula de jos in sus ca sa ramana pufos aluatul.

Am pus compozitia intr-o forma rotunda de tort pe care am tapetat-o cu unt si faina. Am lasat la cuptor pana ce blatul a inceput sa se desprinda de marginile tavii, circa 30-40 de minute. In primele 15 minute nu se deschide cuptorul.

Este de preferat ca blatul sa se taie si sa se umple dupa ce s-a odihnit 8 ore ca sa se taie frumos.

Crema am facut-o asa:

Am mixat smantana pentru frisca impreuna cu zaharul pana s-a intarit.

Am topit ciocolata pe baine marie, am lasat-o sa se raceasca atat cat sa nu se intareasca la loc si am adaugat-o la frisca. Am dat crema la frigider pentru 30 de minute.

Am pregatit apoi siropul dintr-o cana cu apa, 3-4 linguri de zahar si o esenta de rom pe care le-am dat putin in clocot.

Am taiat blatul in doua foi. Am insiropat prima foaie si am uns-o cu crema avand grija sa pastrez si pentru ornat. Am pus cateva afine, apoi am asezat a doua foaie si am insiropat-o si pe ea. Am dat putin tortul la frigider si am pregatit glazura.

Intr-o craticioara am pus 50 gr. de ciocolata neagra si 50 de ml de smantana pentru frisca si am lasat pe foc pana s-a topit ciocolata.

Am scos tortul din frigider si l-am uns cu glazura dar doar pe partea de deasupra. Apoi am facut niste moturi cu crema pe partile laterale ale tortului si am decorat cu trandafiri albastri cu frunzulite.

 

 

Advertisements

Despre provocări neobișnuite, promisiuni și un blog neobișnuit

Standard
Despre provocări neobișnuite, promisiuni și un blog neobișnuit

Ante-scriptum I: Acest articol este unul mai neobișnuit pentru un blog obișnuit. Va fi despre pizza și pizzeria neobișnuită și despre provocări neobișnuite. Dar ce are de a face pizza cu provocările? Veți vedea. V-am spus doar că e ceva mai neobișnuit.

Ante-scriptum II: Voi face acum, aici, pe blog o promisiune publică, inspirată fiind de un blog neobișnuit. Mă motivez astfel și acționez ca atare, ceea ce cred eu că va duce la realizarea promisiunii. De asemenea, articolul nu este unul motivațional. Poate doar un pic… Ok, este, dacă e vorba de provocări și promisiuni.

Ante-scriptum III: Articolul NU este o reclamă la pizza, ci este un răspuns la o provocare lansată de blog Dodo Pizza în cadrul competiției Spring SuperBlog 2019 la care particip de o lună și jumătate.

Preludiul unei mari promisiuni

Voi v-ați făcut o listă cu lucrurile pe care vreți să le faceți măcar o dată-n viață? Dacă nu, v-aș sfătui s-o faceți pentru că ajută la materializarea lor. Eu mi-am întocmit o listă de provocări, una cu 40 de lucruri de făcut în viața asta. Nu, nu sunt sfaturi de viață. Nu încerc să spun nimănui ce să facă. E doar lista mea cu lucruri pe care vreau să le fac eu în viața asta, dar poate să fie și sursă de inspirație (de ce nu?).

             Sursa foto: techrepublic.com

Sunt atâtea lucruri de făcut și timpul atât de scurt, încât probabil mi-ar trebui câteva vieți. Nu știu sigur dacă voi mai trăi o altă viață, iar dacă asta s-ar întâmpla, poate că voi trăi pe o altă planetă sau într-o altă dimensiune. Cine știe? Așa că, mi-am făcut mai demult o listă cu lucrurile pe care vreau să le fac acum, aici, pe pământul ăsta, cât trăiesc. Lista o am în gând, o am scrisă într-o agendă și acum o scriu și pe blog. Deci, pot spune că sunt un pic mai aproape acum de a le pune în aplicare pe toate. Printre ele este și marea provocare, marea promisiune.

Lista cu 40 de lucruri de făcut în viața asta

1. Să zbor cu parapanta.

2. Să înot cu delfinii.

3. Să fac voluntariat.✔

4. Să plec într-o călătorie de una singură.✔

5. Să dorm sub cerul înstelat.✔

6. Să zbor cu balonul de aer cald.

7. Să mă căsătoresc.✔

8. Să particip la o seară de karaoke.

9. Să plantez copaci.✔

10. Să fac rafting.

11. Să învăț să călăresc.

12. Să iau un cățel sau o pisică fără stăpân, să-i spăl, să le dau mâncare, să am grijă de ei.✔

13. Să văd o ploaie de meteoriți.✔

14. Să urc un munte.✔

15. Să vizitez cât mai multe locuri din țara mea și din lume.✔

16. Să donez sânge.✔

17. Să-mi fac un tatuaj și un piercing în nas și în buric.✔

18. Să mă îmbăt crunt ca să văd cum e.✔

19. Să stau o zi sau o vacanță fără internet și telefon mobil.✔

                      Sursa foto: NLP Mania

20. Să fac scuba diving într-o mare sau într-un ocean.

21. Să râd minute în șir până mă dor fălcile și să am impresia că nu mă voi mai putea opri niciodată.✔

22. Să-mi schimb look-ul radical măcar o dată-n viață.✔

23. Să-mi iau o casă.

24. Să-mi iau o zi liberă de la serviciu doar pentru că nu am chef de muncă și să fac doar ce îmi place.✔

25. Să scriu o poezie.✔

26. Să iau o lecție de tir cu arme de foc.

27. Să particip la un maraton de alergare (minim 5km).

28. Să dorm o noapte într-un hotel de gheață.

29. Să învăț o altă limbă străină (alta decât cele pe care le-am învățat în școală).

30. Să-mi fac arborele genealogic.

31. Să trăiesc o zi cu 0 lei și 0 deșeuri produse (sau aproape 0 pentru că deșeurile alea fiziologice sunt imposibil de controlat).

32. Să încerc marijuana ca să văd cum e.✔

33. Să citesc operele celor mai mari scriitori din lume.

34. Să merg într-o croazieră de mai multe zile pe mare sau pe ocean.

35. Să fac un curs de filosofie.✔

36. Să ajut cum și cât pot oamenii, animalele, natura.✔

37. Să fac cursuri de dans, să învăț un dans nou.

38. Să mă las de fumat.

39. Să-mi înving fricile (măcar o parte din ele): frica de înălțime, frica de a vorbi în public.

40. Să-mi fac o listă cu lucruri de făcut în viața asta.✔

(Ordinea în care le-am scris nu desemnează prioritățile, le-am scris alandala, cum mi-a venit.)

Desigur că lista ar fi putut fi mai mare, dar am zis să fiu rezonabilă și realistă și să țin cont de timp, de circumstanțe și de abilitățile și aptitudinile mele.

Unele lucruri le-am bifat deja, după cum vedeți (cele cu ✔), altele le-am ratat la mustață. Unele par banale, altele sunt provocări mai neobișnuite (pentru mine) sau adevărate pariuri cu mine însămi. Unele le-am început, dar nu le-am dus până la capăt, cum ar fi punctele 29 și 37, adică, cursurile de dans și limba străină. Deși mă autocaracterizez ca fiind o persoană ambițioasă, am momente când sunt delăsătoare. Așa s-a întâmplat să fiu cu dansul și cu limba străină. Sau poate că nu erau de mine. Scuza pe care mi-am găsit-o eu, a fost că erau prea grele pentru mine. Dar mi-am și ales ceva mai neobișnuit (din punctul meu de vedere) – limba sanscrită și belly dance.

Sanscrita mi s-a părut a naibii de grea, nu doar pentru că a trebuit să învăț un alfabet nou, litere și semne noi, dar și pentru că are o gramatică complexă, dificilă. Nu am fost capabilă să învăț literele sanscrite. Nu m-a dus capul. Nu m-a ajutat memoria. Și acum, pe bune, cine ar vrea să învețe sanscrită? Dacă fac un sondaj printre prieteni/cunoscuți și îi întreb ce limbă străină ar vrea să învețe, niciunul nu ar zice sanscrită. Am rezistat o toamnă, după care nu m-am mai dus la curs.

                  Sursa foto: coursehorse.com

La belly dance însă nu am rezistat mai mult de 4 ședințe (o lună de zile). Și cât de entuziasmată eram la început… Și ce-mi plac ritmurile orientale! Degeaba, eram “pe lângă subiect” la curs, penibilă uneori (așa mă vedeam în oglinzile din sala de dans), nu-mi ieșea aproape nicio mișcare și am renunțat. Dar nu mă dau bătută. Mă gândesc acum la niște cursuri de dansuri populare românești și la o limbă mai pământeană…. măcar să fie cu alfabet latin. Deși, recunosc, provocarea ar fi mai mare și mai palpitantă, dacă aș învăța un alfabet nou.

Continuând cu lista mea, mai vreau să spun că sunt și lucruri pe care le-am cam ocolit sau le-am amânat, deși aș fi putut să le fac sau lucruri pentru care nu am întreprins nimic deocamdată ca să se materializeze. Unele sunt pentru anul în curs, altele până la sfârșitul lui 2020, iar restul sunt pentru o viață (asta de acum). Și mai sunt și cele din categoria “încă mai lucrez”, la care am făcut progrese, dar nu le pot bifa încă. Spre exemplu: punctul 39  – să-mi înving fricile. Una dintre ele este frica de înălțime.

Nu am fost niciodată o fricoasă până acum câțiva ani. Când eram mică, nu-mi amintesc să-mi fi fost frică de ceva. Cu cât îmbătrânesc mai mult, cu atât mă prostesc mai mult, se pare. Frica asta de înălțime a apărut din senin. Nu știu cum și de ce, probabil că este o explicație la nivel mental, în subconștient, dar nu am găsit-o încă. Dintr-odată m-am pomenit că mi-e frică de înălțime urcându-mă într-un pod de unde mi-a fost teamă să mai cobor fără ajutor. Apoi am văzut că mi-e frică să cobor și o pantă mai abruptă pe un deal sau la munte. Sau să privesc în jos de la înălțime mai mare.

      Sursa foto: cadouriperfecte.ro

Nu mi-am ignorat niciodată frica, din contră, am încercat s-o înfrunt și să scap de ea. Am început să fac tot mai multe drumeții pe munte, trasee în parcuri de aventură, să urc în turnuri sau pe acoperișuri aflate la înălțime mare. Am zburat cu avionul, am făcut escaladă (asta nu prea mi-a ieșit) și m-am dat cu tiroliana pe unde am avut ocazia. În mare parte am reușit să-mi înving frica de înălțime. Tot ca să scap de ea, vreau în viitorul apropiat să zbor cu parapanta sau cu balonul cu aer cald. Am avut la un moment dat un voucher pentru un zbor în tandem, dar n-am avut curajul și nu am făcut-o.

O altă frică de a mea este aceea de a vorbi în public. Dacă sunt într-un grup cu mai mult de 5 persoane, toți necunoscuți, mi-e frică să vorbesc, să interacționez, pentru că mă înroșesc, mă fâstâcesc, îmi tremură vocea, nu-mi găsesc cuvintele și-mi bubuie inima de parcă ar vrea să iasă din piept. Ca să scap de frica asta, am participat la tot felul de ateliere, workshop-uri, seminarii, conferințe, discuții, mese rotunde, care presupuneau interacțiune cu ceilalți participanți. Sunt mai bine acum, dar mai am de muncă.

                      Sursa foto: medicaestetica.ro

Frica cea mai mare o am atunci când trebuie să ies în față și să vorbesc în fața oamenilor. Și vreau să văd acum dacă am făcut progrese. De aceea, m-am înscris primăvara aceasta la Spring SuperBlog 2019, pentru care scriu acum acest articol al ultimei probe din competiție (Uraaaa!!!). Din ce știu eu din anii trecuți în care am mai participat, la gala SuperBlog, participanții sunt invitați să iasă în față să-și primească diplomele sau premiile și să vorbească puțin. Vreau să văd acum dacă sunt la fel de speriată și emotivă ca la edițiile trecute. M-am mai înscris și pentru că am vrut să văd dacă sunt în stare de data asta să respect termenele limită (în anii trecuți nu am fost capabilă). Anul acesta am reușit. Am vrut să-mi demonstrez mie însămi că pot s-o fac, că pot mai mult.

Marea provocare – Pariul cu mine însămi

În ceea ce privește provocările pentru anul acesta, îmi doresc să iau câteva lecții de echitație, să particip la un maraton de alergare, să fac un curs de dans și să mă las de fumat. Ultima e cea mai importantă dintre ele și “e în lucru” acum.

Am făcut un pariu cu mine însămi, dar și cu soțul meu că voi renunta la fumat cât de curând. Nimic neobișnuit în chestia asta. Câți nu vor să se lase de fumat? Nici eu nu sunt la prima tentativă de genul. Ce e mai neobișnuit în toată treaba asta este modul în care mă voi lăsa de fumat.

              Sursa foto: gandul.info

Cum mă voi lăsa de fumat?

Să încep cu începutul. Pentru că știe că vreau să las țigările, soțul meu mă bate la cap de un an de zile să citesc o carte, un fel de “Cartea Cărților” pentru fumători. Cartea asta, zice el, mă va face să las țigările fără niciun regret, fără niciun suspin, fără sevraj, fără plânsete și bocete. Bla bla bla, am zis eu. De parcă nu am încercat până acum și cărți, și pastile, gume, uleiuri, plasturi, țigări electronice și medicinale. Dar ce nu am încercat! Și mai zice el că în timp ce o citesc, pot să fumez, dar la sfârșit nu voi mai simți nevoia s-o fac, voi fi fericită și eliberată. Singurul regret va fi că nu am citit cartea mai devreme. Și încă un aspect important: am doar o șansă să mă las de fumat citind această carte. Adică, dacă o mai citesc a doua oară, nu mai are niciun efect. Bla bla bla… am zis din nou.

M-a bătut la cap până s-a plictisit și el și a renunțat s-o mai facă. Însă de câteva zile el nu mai fumează. Acest lucru m-a surprins pentru că el era un fumător înrăit, mai rău decât mine. L-am întrebat cum a reușit și mi-a zis că a citit cartea. Mda, Cartea Cărților, cum de nu m-am prins? Recunosc însă că m-a făcut curioasă și i-am zis că voi citi și eu cartea, ceea ce am și început s-o fac. I-am promis că o voi citi pentru el, pentru binele meu, pentru binele celor din jurul meu, pentru binele umanității. Nu voi divulga titlul cărții și autorul până nu mă voi convinge singură că are efect.

Ceea ce v-am relatat acum, s-a întâmplat de curând și pentru că și el a fost surprins să audă că în sfârșit voi citi cartea cu care mă bate la cap de mai bine de un an, a zis că-mi face cinste cu o pizza. De care vreau eu și unde vreau eu. Am ales pizza Dodo. Nu m-am putut abține și am plusat. Am pus un pariu cu el pe 10 pizza că în câteva zile nu mai fumez. El a zis că dacă mă las, face cinste cu pizza ori de câte ori vreau eu. Bonus: câte o prăjiturică. Și uite așa m-am ales cu un abonament la pizzeria Dodo Pizza. La discreție, ori de câte ori vreau eu.

Dar cum de am ajuns de la provocări la pizza? De ce pizza Dodo?

Am scris eu la un moment dat un articol despre pizza pentru proba cu numărul 6 al competiției SuperBlog. Și spuneam eu că am vrut să comand pizza Dodo și nu am reușit pentru că aveau niște probleme tehnice și nu puteau să livreze. Asta mi s-a părut un pic neobișnuit pentru că nu mi s-a mai întâmplat până acum să comand pizza și să mi se zică că nu se poată livra. Acum am zis că îi provoc și eu pe ei (în gândul  meu măcar 🙂 ) și le mai dau o șansă, aceea de a le mânca pizza.

Am ales pizza Dodo și pentru că nu mai auzisem de această pizzerie neobișnuită și eram curioasă s-o încerc, dar și pentru gustul Dodo pe care îl tot laudă în articolele și postările lor neobișnuite de pe blogul lor neobișnuit.

Zis și făcut. Zilele trecute am mâncat prima pizza Dodo oferită cadou de soțul meu în cadrul marelui pariu. Nici de data asta nu a funcționat comanda online cu livrare acasă (bilă neagră), dar nu ne-am dat bătuți și am optat pentru ridicare de la locația din zona Piața Sudului care este aproape de casa noastră. Nu am regretat că am făcut așa, locația este foarte drăguță, colorată, curată și frumos amenajată. Au și spațiu de joacă pentru copii și spațiu pentru fumători. (Da, știu, dar încă nu m-am lăsat… )

Eu mi-am comandat o pizza Hawaii, iar soțul meu pizza Cheeseburger. Ne-au plăcut amândouă, în special blatul pufos și gustos. Am uitat însă să-i întreb de ce nu se poate comanda și acasă pizza, dacă e o problemă temporară sau nu mai livrează deloc acasă. Sau poate am eu ghinion de fiecare dată.

Foto: Arhiva personala

          De ce este Dodo Pizza o pizzerie neobișnuită?

  • Dodo Pizza oferă o pizza gratis de fiecare dată când se întârzie mai mult de 45 de minute cu livrarea. Și asta nu e doar într-o anumită pizzerie sau pentru o anumită perioadă. E pentru totdeauna (atâta timp cât va exista acest business). E neobișnuită pentru că are de pierdut în felul ăsta. La bani mă refer. Și când e vorba de bani, nimeni nu vrea să-i piardă, nu? Dar promisiunea e promisiune. Altfel, îi mai costă și imaginea plus încrederea clienților care-i cea mai importantă într-o afacere.
  • Clientul are posibilitatea de a vedea live cum se prepară pizza, inclusiv pizza comandată de el. În fiecare bucătărie din întreagă rețea sunt instalate camere web care transmit în direct activitatea din interior.
  • Dodo Pizza are o rețetă neobișnuită de aluat. Secretul pizzei deosebite este aluatul. Realizarea tuturor standardelor de lucru, face ca aluatul să fie crocant și apetisant, cu o crustă nemaipomenită de culoare aurie.
  • Clienții pot să ceară să intre în bucătărie oricând și să se convingă de calitatea și prospețimea ingredientelor pe care le utilizează.
  • În fiecare pizzerie Dodo Pizza există loc de joacă pentru copii, cu încălzire în pardoseală și geamuri transparente pentru ca părinții să-i poată urmări în timp ce savurează o pizza delicioasă. Mai mult, Dodo are și un meniu special pentru copii: pizza Margherita și Cheesy Chicken, cartofi pai delicioși preparați la cuptor, fără gram de ulei, doar cu un pic de oregano și fresh de portocale. Ați văzut asta în vreo pizzerie? Eu nu.
  • Dodo Pizza a început cu un mic start-up cu un viitor incert într-un mic orășel dintr-un colț îndepărtat al Rusiei – Syktyvkar. (Rusia??? Da! N-aș fi crezut.)
  • Decât să ducă pliante la companii în zona Aviației, au preferat să îi servească pe angajați la birou direct cu pizza. Gratis! Campania ”Pizza GRATIS la birou” a durat o lună de zile, timp în care au făcut în medie 2-3 livrări gratis pe zi.
  • Pizza Dodo are propriul sistem IT care gestionează rețeaua de pizzerii. Wow!

Și ar mai fi ceva neobișnuit. Cei de la Pizza Dodo s-au gândit să-și facă un blog nou, un blog neobișnuit intitulat Pizzeria Neobișnuită. De ce neobișnuit? Pentru că pe blog vor fi povești cu toate nebuniile care se întâmplă în interiorul campanie. De la succes la eșec, de la cifre concrete la furturi și trădări.

Acum ați priceput de ce pizzeria Dodo este una neobișnuită și de ce acest articol este unul neobișnuit? Inspirată de faptele și promisiunile lor neobișnuite, am făcut și eu o promisiune publică mai neobișnuită. Acum chiar că trebuie să mă țin de ea. Promit solemn că voi renunta la fumat!

Da, știu, articolul ăsta e lung cât o zi de post, dar crede-mă că nu ai pierdut decât 7 minute să-l citești. 7 minute, da, cronometrate de mine pe telefon. Și mai știu că timpul este prețios, dar poate nu a fost o pierdere de timp. Poate te va motiva și pe tine să-ti faci o promisiune ție însăți/însuți sau poate o faci public. Și poate am reușit să te pun pe gânduri și să pui în practică câteva idei din lista mea cu lucruri de făcut în viața asta.

Grecia vs. Turcia

Standard
Grecia vs. Turcia

Duminică, 14 aprilie, la Târgul de Turism din București

Începe Conferința Grecia vs. Turcia.

Reprezentanții oficiali ai ambelor țări își vor prezenta ofertele pentru sejur 2019 aducând totodată argumente cu privire la avantajele unei vacanțe la ei în țară. Un fel de război greco-turc, dar nu cu arme de foc sau cu sulițe și spade. La sfârșit avem haleală și băutură, meniu tip bufet, cu specific grecesc și turcesc. Se lasă cu ouzo, rachiu, tzatziki, baclava, suberek, kebap.

Am vrut să vin la târgul de turism pentru că nu știu unde să merg vara asta în concediu. E deja aprilie, cam târziu să fac planuri de vacanță, dar poate găsesc aici o ofertă bună. Vreau la mare, alta decât Marea Neagră… una mai curată, fără alge și… mai turcoaz. Undeva unde nu am mai fost, dar să fie accesibil ca prețuri și distanță. Vreau relaxare, dar și un pic de aventură, drumeții, obiective turistice. Care o fi oare cea mai frumoasă destinație de vacanță??

Mă gândeam la Grecia sau Turcia, de asta am și venit la conferință pentru că nu mă pot decide care dintre ele. Sunt accesibile amandoua și aproape de casă. Ambele au locații de vis, plaje cu nisip fin, mare turcoaz și papa bun. Pe de o parte, aș zice Grecia. Nu găsești la turci atmosfera din tavernele grecești. În plus, au siturile istorice și splendidele insule. Și parcă e mai ieftin în Grecia. Și mai sigur. Îmi place mai mult cultura Greciei, nu degeaba i se spune leagănul civilizației europene. Și mâncarea e mai bună, e mai light. Da, dar turcii au aromele lor îmbietoare și mai multe sortimente de dulciuri!!!

În Grecia e liniște! La turci e agitație…

Pe de altă parte, la greci am fost de mai multe ori atât pe continent cât și pe insule. La turci nu am fost decât la Istanbul și chiar dacă am ajuns pe Insula Prințului unde sunt câteva plaje micuțe, era aprilie și nu era vreme de plajă.

… darrrrrr, mi-e tare dor de Grecia!!!

– Kalimera!

Reprezentantul Greciei ne face o scurtă prezentare, un pic de istorie, un pic de cultură, tradiții, ne vorbește despre obiectivele turistice importante, stațiuni la mare și munte. Pe fundal se aude muzică grecească. Deja mă văd pe tărâm grecesc, pe o insulă cu nisip fin auriu, la umbra unui pin mediteranean. În fața mea, Marea Egee cea turcoaz și liniștită. Savurez un frappe grecesc și mă simt extraordinar.

Mi-amintesc vacanța de vara trecută din Thassos….

Mă văd în hamac, contemplând… Când deodată, aud o voce stridentă care-mi strivește corola de minuni și amintiri grecești. E reprezentantul Turciei… İyi günler! (Bună ziua!)

Precipitat, cu un debit verbal nemaintalnit, își face și el prezentarea. Mai face câte o glumiță râzând șmecherește. În spatele lui, o turcoaică cu forme voluptoase dansează din buric unduindu-și șoldurile generoase pe melodia lui Tarkan.

Îmi plac ritmurile turcești.

Oynama þýkýdým þýkýdým
Ah yanar döner, a-acayipsin

………………………………………………

Lumea e în delir. Începem să dansăm cu toții.

După ce se încheie bairamul, începe și “războiul”. Grecul ne povestește despre insulele minunate pe care le au, despre Creta, cea mai mare insula a Greciei, o veritabilă bijuterie turistică și despre alte insule cu plaje fabuloase: Cicladele, Santorini, Rhodos, Halkidiki, Corfu. Despre Porto Katsiki, Mytros o plajă sofisticată din Insulele Ionice sau Elafonisos, sublimă cu albastrul intens al marii și nisipul alb-rozaliu.

(Adevărul e că Grecia impresionează la capitolul plaje…)

Reprezentantul grec ne mai amintește de Meteore, Muntele Athos, Atena și Acropole, Olimpia, oracolul de la Delphi. Și ne invită apoi să urmărim o prezentare video.

E rândul turcului acum. Începe prin a ne spune că Turcia se află în top 5 al celor mai vizitate țări de pe glob. Ne povestește de Capadokia și Pamukale, de orașul antic Effes și de oracolul din Didima, locuri pe care nu le vezi nicăieri altundeva. Apoi face o scurtă incursiune în Constantinopolul de altă dată: Istanbulul, cel mai mare oraș al Turciei, singurul oraș din lume aflat pe două continente. Ne vorbește puțin despre Catedrala Sfânta Sofia și despre Palatul Dolmabahce, de Strâmtoarea Bosfor. Cine nu a auzit de Troia, de Piscina Cleopatrei, de Laguna Albastră sau de superbele stațiuni Kusadasi, Antalia, Alanya, Kemer, Bodrum?

Nu se lasă mai prejos și menționează și el câteva plaje de o notorietate incontestabilă: Patara, o plajă de o frumusețe extraordinară, cu un nisip foarte fin, o zonă protejată unde își depun ouăle broaștele țestoase; Side, plaja virgină sau Olimpos, o plajă micuță și retrasă, cu o frumoasă pădure de pini, în apropierea căreia se află ruinele unor temple romane.

Apoi, ne pune un filmuleț video.

Turcul își continuă pledoaria. Ne vorbește de climă, amintindu-ne că Turcia este o destinație pentru orice perioadă a anului, dar pentru baie în mare și plajă, intervalul iunie-septembrie e ideal, cu temperaturi plăcute, ploi rare.

Grecul sare și ne zice că și la ei e la fel, ba câteodată în insulele mai îndepărtate poți să faci baie și plajă chiar și în lunile mai și octombrie. În continuare ne prezintă câteva oferte de vacanțe, aducând un argument în favoarea Greciei și anume serviciile si cazarea mai ieftină.

Turcul intervine: Da, dar noi avem all-inclusive. Ne prezintă apoi câteva resorturi minunate din Antalya și ne vorbește despre serviciile de lux oferite turiștilor.

Reprezentantul grec vine însă cu un argument în favoarea conceptului de demipensiune și anume faptul că turistul are mai mult timp pentru plajă sau explorat împrejurimile și nu stă stresat că vine ora prânzului și trebuie să se întoarcă la hotel.

Conferința se apropie de final. Reprezentanții celor două țări ne împart broșuri cu ofertele de vacanță vara 2019 și ne invită să vizionam expozițiile cu fotografii din Grecia și Turcia și să degustăm produsele tradiționale.

Mă așez mai întâi în colțișorul turcesc, pe niște perne, la o cafea turcească cu rahat. Ar merge și o narghilea… M-am hotărât unde merg: Turcia, pentru că la ei nu am fost niciodată la plajă și am ales o vacanță cu Christian Tour în Antalya.

 

Articolul este un exercițiu de imaginație și este înscris la Spring SuperBlog 2019.

Surse foto & video: Arhiva personală

Foto galerii: christiantour.ro

 

 

 

 

 

România magică: Descoperă cele mai frumoase locuri cu tichetele de vacanță

Standard

Eu cred că cel mai frumos cadou pe care ți-l poți face este o vacanță. Ador să călătoresc pentru că în felul acesta am parte de multe experiențe din care am mereu ceva de învățat și-mi creez astfel amintiri pentru întreaga viață. Văd locuri noi, cunosc oameni noi și culturi diferite de a mea, testez diverse mâncăruri specifice fiecărei zone, învăț să mă descurc și să mă adaptez situațiilor mai puțin obișnuite și bineînțeles, mă distrez, mă relaxez.

Îmi place să călătoresc atât în țară cât și în străinătate. De vreo doi ani încoace însă mi-am propus să mă axez mai mult pe vacanțele în țară ca să pot afirmă cu tărie nu numai că-mi iubesc țara dar că o și cunosc. Pot spune și acum că-mi cunosc țara, am ajuns prin toate colțurile ei, prin toate regiunile, mă pot lăuda că am vizitat locuri de care mulți dintre români nici nu au auzit, însă mai am câteva de văzut. Pe unde am călătorit în afara țării, nu mi-a fost niciodată rușine să spun că sunt româncă. Da, știu, avem corupție, avem hoți de buzunare, animale abandonate pe străzi, avem monumente istorice vechi lăsate de izbeliște, nu avem infrastructură, dar cu toate acestea, România e minunată.

De multe ori căutăm destinații de vacanță interesante în afara țării uitând de locurile superbe pe care le avem în România. Și e păcat…

Avem munți cu creste lungi și pitorești, avem dealuri, podișuri, trasee, peisaje. Avem ape reci și repezi ce străbat stâncile creând chei și văi spectaculoase. Avem fluviul Dunărea care-și duce povestea prin mai multe țări până să ajungă la noi să se verse în Marea Neagră. Avem câmpii care vara ne umplu sufletul de frumusețe și culoare. Avem mare și plaje, deltă, stațiuni cu izvoare miraculoase de apă. Avem o capitală cosmopolită cu clădiri vechi cu istorii și povești frumoase, cu multe evenimente, muzee, parcuri și localuri de toate felurile. Avem cozonac, sarmale și mămăligă, ciorbe bune și mici și alte mâncăruri foarte gustoase. Avem palincă și vinuri bune, miere și suc de mere, brânzeturi de calitate, fructe și legume gustoase. Avem oameni de valoare aproape în toate domeniile: artă, știință, sport, tehnologie, medicină. Avem o țară plină de cultură și religie. Avem cele mai faine petreceri. Avem umor, suntem creativi și știm să facem haz de necaz.

Avem o țară frumoasă! Iar eu sunt mândră de ea! Aici m-am născut, aici este familia mea. Aici îmi sunt prietenii. Aici am iubit prima dată. Aici m-am făcut om mare.

Îmi iubesc țara și pășesc cu drag pe pământ românesc oriunde m-aș duce. România are multe regiuni neexploatate turistic și poate că unele așa ar trebui să rămână ca să protejăm natura și ecosistemele, dar multe din ele, renumite pe vremuri, sunt lăsate acum în paragină și ar merita investiții.

Ne facem vacanțele în străinătate și ignorăm din ce în ce mai mult propriul potențial. Așa că, eu zic, de fapt, mai întâi întreb: Vrei să pleci într-o vacanță dar nu știi încă ce destinație să alegi? Te gândești la un sejur la Paris, Veneția, Barcelona sau poate vrei ceva mai exotic? Ce-ar fi să-ți arunci hainele în troler și să dai mai întâi o tură prin țară? România e plină de locuri speciale care merită vizitate. Apropo, avem și locuri exotice în caz că nu știai – vezi Pădurea Letea.

România merită descoperită. De la nord la sud, de la est la vest. De la mare la munte, de la sat la oraș. Urcă-te-n tren sau în mașina, încalecă o bicicletă și cutreieră România în lung și-n lat!

Plaiurile mioritice ascund multe mistere și frumuseți. Și vreau să le descopăr pe toate. Am o listă într-o agendă cu toate obiectivele pe care vreau să le vizitez. Din păcate, nu am eu atâtea zile de concediu și nici timp să le văd pe toate, dar mă străduiesc să le bifez pe cele mai importante pentru mine. Anul trecut mi-am îndeplinit niște dorințe mai vechi. Una din ele a fost excursie în Maramureșul istoric. Deși am avut bunici în Maramureș, în Țara Lăpușului, nu am reușit să vizitez partea de nord. Vara trecută însă am reușit să ajung la Sighetul Marmației, la Săpânța, Borșa, Cascada Cailor, Mănăstirea Bârsana și m-am plimbat cu Mocănița pe Valea Vaserului.

Cimitirul Vesel de la Săpânța

Borșa, Maramureș

Mănăstirea Bârsana

Cascada Cailor, Munții Rodnei, Maramureș

Cu Mocănița pe Valea Vaserului

Tot anul trecut am mai bifat și alte obiective de pe listă. Alte dorințe împlinite: Cazanele Dunării, Cascada Bigăr, Podișul și Cheile Dobrogei și drumeție în Ciucaș ca să văd bujorii de munte.

Cazanele Dunării

Cascada Bigăr

Rezervația Naturală Gura Dobrogei

Prin munți după Rhododendron

Anul acesta voi ajunge în Ținutul Secuiesc, o zonă mai puțin explorată de mine. Am primit prin iunie anul trecut niște tichete de vacanță la serviciu, în valoare de 1450 lei, care-mi expirau acum în iunie și cu care mi-am achiziționat o vacanță de Paște în Ținutul Secuiesc. Dar mai am și altele în plan pentru acest an. Nu cred că voi ajunge să le vizitez pe toate, dar ele rămân acolo pe lista de “must see” și cu ocazia asta vi le recomand și vouă. Neapărat de văzut!

1. Delta Dunării – Brațul Chilia și Pădurea Letea

Prima oară am fost în deltă în 2008, pe brațul Sfântul Gheorghe. Mi-am dorit să revin aici ceea ce am și făcut în 2012 când am fost de data asta pe Brațul Sulina pentru că mi-am dorit să am și mare și deltă în același loc. M-am plimbat cu barca pe canale, am ajuns până acolo unde Dunărea întâlnește marea, am făcut plajă și am mâncat pește, mult pește, pot spune că am făcut o cură de pește. Delta Dunării e fascinantă, de aceea în vara lui 2017 mi-am dorit s-o revăd, de data acesta am fost acolo unde începe ea, în Tulcea.

Delta Dunării, Brațul Sulina

Aș mai vrea acum să văd Pădurea Letea și să ajung și pe cel de-al treilea braț, Chilia, brațul nordic care formează granița cu Ucraina. Plecând din Tulcea spre Periprava, punctul terminal, vezi de-a lungul drumului sate cu acoperișuri de stuf înșirate sub perdelele dese de sălcii și pomi fructiferi. Iar Pădurea Letea este cel mai exotic loc al României. Aici poți admira liane, dune de nisip, plante agățătoare, stejari seculari, ulmi, frasini și cai sălbatici, caii din Letea. Mirific!

2. Fortărețele dacice din Munții Orăștiei (Sarmizegetusa, Luncani – Piatra Roșie, Costeșți – Blidaru, Costești – Cetățuie, Căpâlna și Bănița) care fac parte din patrimoniul mondial Unesco și care odată au format sistemul de apărare al lui Decebal. Sarmizegetusa am mai văzut-o când eram elevă, dar amintirile sunt vagi și aș vrea s-o revăd acum om mare fiind pentru că impactul este altul.

3. Plajele de la Gura Portitei, Vadu și Corbu

În ultimul timp când am fost la mare, am fugit de agitație și am căutat plaje mai sălbatice și mai liniștite. Am descoperit plaja de la Agigea, de la Tuzla, 23 August, Acvatoriul Marin Litoral Vama Veche – 2 Mai, iar vara trecută am găsit o plajă ascunsă de care habar nu aveam și peste care am dat făcând o drumeție din Costinești la Mănăstirea Sfânta Elena de la Mare și apoi la Plaja 23 August. Este vorba de Plaja Schitu. Așa că, mi-au mai rămas cele trei menționate mai sus și pot spune că am văzut tot litoralul românesc.

Plaja 23 August

Plaja Schitu

Plaja Agigea

4. Plimbare cu Mocănița Huțulca în Bucovina. Iarna!

Vara trecută m-am plimbat cu mocănița pe Valea Vaserului în Maramureș. Vreau și cu mocănița din Bucovina și să fie iarnă. Și multă zăpadă!

5. Oradea

Crișana este o altă zonă pe care nu prea am explorat-o și îmi doresc foarte mult să văd Oradea. Deși nu are mărimea și renumele turistic al Brașovului, Clujului, Sibiului sau Timișoarei, Oradea este un oraș cochet, cu o atmosferă aparte și o istorie bogată și frumoasă. Autoritățile locale au investit serios în renovarea clădirilor vechi și au început să le promoveze. Centrul orașului este o capodoperă.

6. Împrejurimile Brașovului (bisericile fortificate, cetățile, satele pitorești)

Brașovul l-am vizitat de mai multe ori. În orice anotimp e superb. Am explorat și împrejurimile (Râșnov, Bran, Poiana Brașov, Cetatea Făgărașului, Complexul de la Racoș, Cetatea Rupea și câteva biserici fortificate din zonă), dar aș mai avea câteva de văzut.

În Brașov spre exemplu, nu am văzut Cetățuia de pe Straja, o fortificație medievală uluitoare de secol XV, care se află în oraș, pe strada Cetății.

În ceea ce privește împrejurimile, îmi doresc să văd satul Viscri, Satul și Cetatea Prejmer, Prăpastiile Zărneștilor și Sâmbăta de Sus.

Satul Viscri a fost inclus în patrimoniul mondial Unesco și a devenit celebru în urma vizitelor făcute de prințul Charles al Marii Britanii. Casele vechi de secole vorbesc despre tradiții alcătuind un sat românesc autentic, unic în țară și în lume.

Complexul bisericii fortificate de la Prejmer este o mărturie a tradiţiei saşilor transilvăneni, care ne-au lăsat moştenire mai multe monumente istorice de o valoare incontestabilă. Cetatea a fost construită de cavalerii teutoni la începuturi, după care s-a înălțat în stilul gotic introdus în Transilvania, de călugării cistercieni.

Prăpastiile Zărneştilor se află la doar 36 de km de Brașov și sunt de o frumusețe rară în orice anotimp.

Localitatea brașoveană Sâmbăta de Sus este renumită atât pentru frumusețea zonei cât și pentru Mănăstirea “Constantin Brâncoveanu“, principalul obiectiv pentru turiştii care vin aici. Peisajele montane sunt uimitoare.

Brașov

Brașovul văzut de pe Tâmpa

Vulcanul de la Racoș

Poiana Brașov

Cetatea Rupea

Biserica fortificată din Hărman

Râșnov

Acum că mi-am lăsat și pe blog lista de “must see”, nu-mi rămâne decât să trec la fapte. Așadar, cu tichetele de vacanță pe care le voi primi anul acesta, îmi voi achiziționa o vacanță într-unul din cele 6 menționate mai sus. Cel mai la îndemână îmi este Brașovul și împrejurimile pentru că este mai aproape de București și pentru că am mai multe posibilități de transport și cred că și de cazare.

De regulă, merg pe cont propriu în excursii, dar câteodată mai merg și în excursii de grup organizate. Când e vorba de vacanțe pe cont propriu, caut cazare pe platformele online de cazări. Una dintre acestea este Travelminit care asigură o legătură directă între clienți și proprietari, fiind o platformă preferată de familii, grupuri și de organizatorii de conferințe. Aici găsesc mii de oferte de cazare atât în România cât și Ungaria și ce-mi place la Travelminit este că pot face rezervări folosind tichetele de vacanțe.

Travelminit acceptă toate tipurile de tichete de vacanță: Sodexo Voucher de vacanță, Up Chèque Vacances și Edenred Ticket Vacanța.

Cum pot utiliza tichetele de vacanță prin Travelminit?

  • Trimit o solicitare/rezervare cazărilor alese, menționând din start că vreau să achit cu tichete de vacanță.
  • După rezervare, trimit tichetele de vacanță către sediul Travelminit în Cluj-Napoca, menționând pe plic numărul rezervării.

Dau un exemplu: Am zis că vreau în viitorul apropiat să merg la Brașov și să vizitez împrejurimile. Îmi caut cazare în Brașov pe site-ul Travelminit, fac o rezervare online pentru o dată anume menționând că doresc să fac plata cu tichete de vacanță prin Travelminit. Dacă mi-a reușit rezervarea, trimit tichetele la Travelminit prin curier (Fan Courier, Urgent Cargus) sau prin prioripost de la orice oficiu poștal din România, la adresa: TRAVELMINIT INTERNAȚIONAL SRL, CP 335, OP 1, Cluj-Napoca. Mă cazez în Brașov, să zicem pentru 7 zile și fac câte o excursie pe zi prin împrejurimile lui sau, 2 zile le rezerv Brașovului și restul pentru celelalte obiective.

Am văzut pe Travelminit o oferta bună de cazare La Maisonnette din Brașov. Unitatea este recent renovată și se află chiar în centru, în Piața Sfatului, pe latura opusă Bisericii Negre. Au mai multe variante de cazare: camere economy pentru 2 persoane, camere standard, cu baie în camere, suite sau apartamente Deluxe. Pot să iau și micul dejun acolo. Deci, locație centrală, camere curate, personal amabil, mic dejun. Bun!

Care sunt avantajele rezervarii prin Travelminit:

  • Peste 1500 unități de cazare din România, de toate tipurile (hoteluri, cabane, apartamente, vile, pensiuni etc.) pentru care se pot folosi tichetele.
  • Experții Travelminit te ajută în alegerea unității potrivite, precum și în efectuarea rezervării, și în trimiterea tichetelor.
  • Travelminit garantează, conform condițiilor unității alese, faptul că, în cazul în care se finalizează rezervarea, iar clientul transmite tichetele de vacanță, acesta va beneficia de serviciile solicitate la fața locului.

Dacă valoarea tichetelor nu corespunde cu suma finală a rezervării, se pot solicita servicii suplimentare de la unitatea aleasă până la valoarea tichetelor, în cazul în care valoarea acestora este mai mare sau se poate plăți diferența în bani la fața locului dacă valoarea tichetelor este mai mică.

Despre tichetele de vacanță

  • Anual, salariații la stat primesc tichete de vacanță în cuantum de 1450 lei / persoană. Și cei care lucrează în companiile private pot beneficia de tichete de vacanță dacă angajatorul dorește să le ofere.
  • Tichetele de vacanță se pot valorifica și parțial, în tranșe.
  • Acestea sunt valabile timp de un an de la data emiterii. Este important să fie validate în perioada de valabilitate!

Ai tichete de vacanță și nu știi ce să faci cu ele, unde să le foloseșți? Intră pe site-ul Travelminit și experții în rezervări te vor ajuta să găsești ceea ce-ți dorești. Descoperă România folosind tichetele de vacanță!

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2019, proba nr. 16 și în același timp pentru a promova frumusețile României. 

Surse foto: Arhiva personală & Site-ul Travelminit

Voluntariat in Gradina Botanica din Bucuresti

Standard

De 14 ani Asociatia Team Work organizeaza activitati de voluntariat in Gradina Botanica din Bucuresti, constand in intretinerea anumitor spatii din gradina, amenajarea unor spatii noi si gradinarit. Activitatile au loc primavara si toamna, in lunile martie-aprilie, octombrie-noiembrie.

Iata bilantul celor 14 ani de activitati Team Work in Gradina Botanica:

  • peste 7000 de voluntari implicati;
  • peste 45.000 de ore de voluntariat;
  • amenajarea a 3 spatii noi: Gradina Bunicii, Gradina Copiilor, Gradina din Carti;
  • Aleea Magnoliilor in lucru (inaugurarea va fi in luna mai);
  • Premiul I la Gala Societatii Civile, Sectiunea Protectia Mediului (2012);
  • Premiul Spatii Verzi Mol, 2011.

Primavara aceasta, actiunile de voluntariat au avut loc in datele de 9, 16, 23-24, 30-31 martie si s-au desfasurat in 4 sectoare ale Gradinii Botanice: Liziera Cotroceni, Liziera Dimitrie Brandza, Aleea Magnoliilor, Sectorul Taxonomic. In ultimul weekend am participat si eu la curatenia de primavara, acesta fiind al saptelea an de voluntariat cu Team Work. Sau al optulea, nici nu mai stiu. Am taiat lastarisul, am greblat frunzele, am scos radacinile ramase, am strans materialul vegetal ramas dupa iarna si am curatat copacii sufocati de iedera.

Dupa gradinarit am facut o plimbare prin Gradina Botanica care e superba in perioada asta. O minunatie! Magnolii, zambile, narcise, lalele, panselute, nasturasi, branduse, copacei infloriti etc. Saptamana trecuta erau infloriti si bujorii de stepa cu ruscutele de primavara de pe colina dobrogeana, dar e posibil sa fie trecuti acum… Urmeaza si ciresii japonezi, daca nu au inflorit deja.

 

Bujorii de stepa

Ruscutele de primavara

Vor mai fi si alte oportunitati de voluntariat in Gradina Botanica, in afara de curatenia de primavara si cea de toamna, iar daca doriti sa participati, puteti urmari pagina de facebook Team Work – https://www.facebook.com/TeamWorkNGO/ sau pagina de instagram – @asociatiateamwork

Surse foto: Arhiva personala & pagina de facebook Team Work

 

Profil de blogger: Călător explorator și câteodată, turist sedentar la malul marii

Standard
Profil de blogger: Călător explorator și câteodată, turist sedentar la malul marii

Noi, oamenii avem în ADN-ul nostru o genă a migrării, precum păsările, chiar dacă vorbim de cele mai multe ori de o migrare pe o perioadă scurtă. Prinși în cotidian, cufundați în plictiseală, realizăm câteodată că avem nevoie și de timp de rătăcire și atunci începe să zvâcnească-n noi dorința de a călători, de a zbura spre alte locuri mai frumoase, mai însorite, mai odihnitoare. Cu cât trec anii, ritmul vieții este din ce în ce mai alert, suntem din ce în ce mai aglomerați cu sarcini de serviciu, de familie, cu responsabilități și alte activități, astfel că momentele de vacanță devin și mai prețioase. Am simțit asta pe propria-mi piele, de aceea am început să acord vacanțelor un statut important și le pregătesc cu minuțiozitate ca să mă pot bucura de fiecare secundă.

Acum 8 ani, când mi-am făcut acest blog, am vrut să fie ca un fel de jurnal al meu online şi să scriu despre locurile frumoase vizitate, evenimentele la care merg, recenzii la spectacole, concerte, târguri, despre voluntariat, chestiuni serioase, să-mi postez rețetele, fotografiile, câteodată poezii, să scriu în general despre lucrurile simple şi frumoase ale vieţii, mărunţişuri etc. Am mai scris și advertoriale, dar blogul a rămas la stadiul de hobby și nu reprezintă o sursă de venit. Scriu când am timp și dispoziția necesară.

În ultimul timp m-am axat mai mult pe a relata acțiunile de voluntariat la care particip pentru a face cunoscute oportunitățile de voluntariat și lucrurile frumoase care se întâmplă în țara noastră, pentru a arăta că se mai mișcă totuși ceva și la noi. Totodată, am scris impresii din călătorii, în special din cele de pe plaiuri româneșți (din dorința de a promova frumusețile și minunățiile României) și din locuri mai puțin cunoscute, învăluite de mister sau care au povești ciudate în spate. I-am dat o altă tentă blogului. Ceva de genul: viață de călător. Sau călător prin viață?! Sau, mai bine zis, mi-am creat un profil de blogger vacanțier. Și aș mai adăuga eu explorator. Da, blogger (vacanțier) explorator! Pentru că cel mai mult îmi place să explorez în amănunt locurile pe care le vizitez.

Pe lângă blogging, călătoriile sunt alt hobby al meu. Ele mă trezesc la viață și îmi dau sentimentul că trăiesc din plin.

Călătoresc pentru că ador să petrec timp în natură (oriunde, poate să fie mare, munte, păduri, câmpii, peșteri), pentru că îmi place să îmbrățișez necunoscutul, pentru că vreau să cunosc oameni și locuri noi cu influențe, culturi și obiceiuri diferite. Sunt o gurmandă veritabilă, așadar, gastronomia diferită, specificul culinar al unui loc, reprezintă un alt motiv pentru care îl explorez.

Fiecare călătorie pe care am făcut-o, are o poveste aparte și cred că m-a și schimbat un pic (în bine, desigur). Ajungând într-un loc nou, trezindu-mă într-un mediu nou, diferit, am învățat să mă adaptez, să-mi înfrunt temerile, să mă cunosc mai bine și să-i cunosc mai bine pe ceilalți. M-am îndrăgostit și mai mult de diversitate, am învățat lucruri noi, am învățat să mă deschid și să trec peste îndoieli. Și am devenit mai tolerantă. Călătorind am realizat de cât de puține lucruri am nevoie ca să fiu fericită, multe din ele fiind gratis, de la Mama Natură.

Călătoriile îmi dau acel sentiment al libertății și îmi trezesc toate simțurile. Mai ales atunci când au un element surpriză sau când mă abat de la planurile stabilite și ajung să descopăr locuri secrete. Poate fi vorba de un colț ferit de oraș, un gang întunecat, o cafenea drăguță cu o măsuță și două scaune afară, pe o străduță cochetă, o grădină interioară sau poate o plajă pustie. Locurile de genul ăsta îmi lasă o amprentă mai puternică față de obiectivele turistice grandioase și faimoase și parcă simt că-mi las și eu amprenta asupra lor.

Spuneam eu mai devreme că sunt genul de călător explorator. Îmi place să explorez locuri ciudate, mai puțin cunoscute, care au o istorie zbuciumată sau povești misterioase: ruine, case, monumente vechi. Dar când vine vorba de vară, soare, mare, sunt genul de turist sedentar la malul marii sau al piscinei, după caz. Poate că-mi aloc o zi-două pentru explorări, dar în rest, dimineața și după-amiaza, program de plajă și baie în mare. Vacanțele la mare sunt speciale, pentru că marea mă fascinează poate cel mai mult dintre elementele naturii. Ador să simt la picioare nisipul fin și fierbinte sau să-mi fac un masaj reflexogen moca, cu scoici și pietricele. Să stau sub umbrelă, cu o pălărie de soare și să citesc o carte. Să înfrunt valurile și să înot vitejește până la geamandură. Să mă răcoresc cu o băutură rece și să stau la povești, la depănat amintiri și făcut planuri. Să simt briza mării. Sau să savurez o înghețată aromată și să ascult sunetele relaxante ale marii, pescărușii. Să reflectez la bucuriile vacanței și ale vieții în general.

Foto Litoral România 2018

Cu toate hibele lui, sunt o mare susținătoare a litoralului românesc. Nu e vară în care să nu-mi petrec câteva zile de concediu la marea noastră. Mai revin câteodată primăvară sau toamna când mi se face dor de mare. Poate că nu avem nisipul fin, auriu și apele turcoaz ale Greciei, nici clima din Antalya, am primit însă în dar o mare – Marea Neagră și avem plaje frumoase, unele spectaculoase și sălbatice. Dacă stau mai bine să mă gândesc avem și noi plaje cu nisip fin, la Sulina, de exemplu. În plus, să spunem mersi că nu avem o vreme precum cea la Marea Nordului. Suntem norocoși.

Foto Litoral România 2018

Dacă în copilărie frecventam Mamaia, Constanța și Eforie, pentru că acolo ne duceau părinții, iar mai târziu Costineștiul, stațiunea tineretului, acum prefer locurile mai liniștite, mai puțin agitate. Vreau doar să mă relaxez și să mă bucur de mare și de efectele ei binefăcătoare. De aceea, aleg Olimp sau Cap Aurora sau Neptun.

La Neptun am fost și vara trecută. Îmi place acolo pentru că e mai liniște, muzica nu bubuie pe plajă; oamenii care vin aici sunt mai liniștiți și parcă mai civilizați. Plajele sunt curate, în apă nu sunt așa multe alge. E mai multă verdeață în stațiune, iar parcările nu sunt ticsite cu mașini de lux. Și mai e lacul Neptun, superbul lac cu nuferi de lângă mare. Am văzut că s-a mai lucrat pe ici pe colo, s-au mai refăcut străzi și trotuare, lacul a fost curățat de gunoaie. E destul de curată stațiunea față de altele.

Lacul Neptun (poze de vara trecută)

Neptunul nu mai e ce-a fost odată, cândva perla litoralului românesc, nu mai e stațiunea plină de viață de acum 20 de ani, pentru că nu prea mai sunt nici posibilități de distracție, dar încă mai sunt turiști care aleg Neptunul atrași fiind de plajele frumoase și de prețurile mici și mai ales de faptul că este o stațiune liniștită, perfectă pentru odihnă și relaxare. De asta prefer și eu un sejur la Neptun.

Neptun, vara lui 2018

Deși în zonă sunt câteva locații bune, investitorii au cam ocolit zona, pentru că se pare că în preferințele românilor sunt alte stațiuni. Sunt multe hoteluri lăsate în paragină. Dar parcă au început să se miște lucrurile și în Neptun, ar fi păcat să fie lăsat de izbeliște. Un astfel de exemplu, este Hotel Miorița Neptun.

Renovat și transformat cu pasiune din dorința de a oferi confort și servicii de calitate turiștilor, hotelul Miorița s-a redeschis în 2018 sub un nou management. E o vorbă a noastră, a românilor: Omul sfințește locul. Iar asta se vede foarte bine în noul facelift al hotelului. Fără îndoială, arată super acum. Jos pălăria în fața oamenilor care s-au ocupat de renovare și care nu numai că au rezistat într-o zonă care pare că are aerul unui loc abandonat, dar s-au și ridicat și prosperă. Felicitări actualului manager, Ana Maria Nedelcu  care împreună cu familia a făcut investiții majore în modernizare pentru a redeschide hotelul în noua formulă!

Hotelul Miorița este localizat în partea nordică a stațiunii Neptun într-o zonă cu vegetație bogată, la circa 150 m de centrul stațiunii și 700 m de plajă, oferind pentru cazare 346 de spații potrivite atât pentru sejururi mai lungi cu familia la mare, dar și pentru weekenduri. Pentru evenimente, conferințe sau prezentări de produse, există 2 săli de conferință de 50 respectiv 100 de locuri cu dotări audio, video și flipchart. Toate camerele sunt renovate, modernizate și dispun de mobilier nou sau recondiționat, balcon la etaj, aer condiționat, minibaruri, prosoape, lenjerii, saltele și draperii noi. De asemenea, pentru o vacanță relaxantă, hotelul pune la dispoziția clienților o piscină pentru adulți și una pentru copii, foișoare pentru relaxare, bar cu terasă și un spațiu de joacă interior pentru diferite activități creative. Și pentru ca sejurul la mare să fie reușit din toate punctele de vedere, restaurantul Miorița vine să întregească acest lucru servind oaspeților cele 3 mese zilnice – mic dejun, prânz și cină, tip bufet suedez, cu mâncăruri potrivite pentru fiecare moment al zilei. În concluzie, ai cam tot ce-ți trebuie pentru tine și pentru familia ta într-o vacanță la Marea Neagră, mai ales dacă ești tipul turistului sedentar pe malul marii sau al piscinei 🙂 ca și mine când vine vorba de mare, soare și relaxare. Confortul este un ingredient necesar pentru relaxare.

Eu am rămas impresionată de cum arată hotelul acum. Am imaginea lui de dinainte de renovare și văzând pozele de dinainte și de după, chiar sunt curioasă să-l văd și în realitate, să-l (re)descopăr. Am posibilitatea de a-l vedea luna viitoare, pe 4 mai, după ce se încheie competiția Spring SuperBlog 2019 a cărei gală va avea loc chiar acolo. Între timp mai am puțin la finish, cred că vreo 4 probe, iar acest articol a fost scris pentru proba cu nr. 15.

P.S: Pentru zilele de sărbătoare din acest sezon estival, Hotel Miorița a pregătit un program special de 1 Iunie, cu activități de divertisment pentru copii, ateliere creative, cu acces liber pentru toți copiii aflați în Neptun, indiferent dacă sunt cazați sau nu în hotel. Iar de Rusalii, clienții care aleg un pachet cu minim 3 nopți, beneficiază de un picnic din partea casei.

Galerie foto Before & after (click pe fiecare poză în parte pentru a le vedea la dimensiune mai mare)

Foto: Arhiva personală & Site-ul hotelului Miorița

Plantăm fapte bune în România – Merei, Buzău, 6 aprilie 2019

Standard
Plantăm fapte bune în România – Merei, Buzău, 6 aprilie 2019

Sâmbătă, 6 aprilie, am participat la o acțiune de plantare a unui aliniament stradal în Merei, județul Buzău, împreună cu Plantăm Fapte bune în România.

3200 de puieți de salcâm plantați pe o întindere de 3 km de-a lungul unui drum comunal care până mai ieri aproape că nu exista pe hartă, 100 de voluntari participanți sosiți din vecinătate, din Buzău, Prahova, București, Brăila, Galați și Vâlcea, vreo 10 super căței care au întreținut atmosfera și câțiva saci buni de gunoaie strânse de pe marginea drumului. Cam așa arată bilanțul zilei de 6 aprilie, la Merei.

Deci, se poate să le avem pe amandoua: drum asfaltat ca-n palmă și drum mărginit de arbori.

Acțiunea a început pe la orele 10 și s-a încheiat la ora 14.00 cu o masă câmpenească cu sarmale și grătar 🙂

 

Galerie foto

În aceeași zi au avut loc plantări și în alte județe ale țării: Gorj, Prahova, Teleorman și Arad.

„Plantăm fapte bune în România” este o iniţiativă naţională de împădurire bazată pe voluntariat, care a pornit la drum în 2011.

Iniţiativa constă în acţiuni de conştientizare, semnalarea tăierilor ilegale de păduri, plantarea pe terenuri publice care în prezent nu sunt incluse în fondul forestier, monitorizarea plantațiilor şi efectuarea de lucrări de întreţinere până la reuşita finală.”