Joyplace – primul loc de joacă indoor din Bucureşti pentru copii cu dizabilităţi

 

Joyplace este un loc al jocului şi al bucuriei, după cum îi şi spune numele în engleză, un loc în care copiii se simt bine şi în siguranţă, dar este şi un spaţiu de socializare pentru aceştia, indiferent de abilităţi sau dizabilităţi, şi totodată, parte a unei campanii  de conştientizare privind copiii cu dizabilităţi şi acceptarea lor în societate. Cu toţii sunt copii şi au dreptul la joacă, la şanse egale, indiferent de condiţia fizică.

Joyplace este unul din locurile preferate ale lui Nane, unde mergem împreună cu micuţii înscrişi la Miniclubul “Prietenii lui Nane”, de regulă, vinerea. E un deliciu s-o priveşti pe Nane cum se joacă acolo, cum se aruncă în ţarcul cu mingi şi prilej de distracţie pentru toată lumea. Bineînţeles că am “testat” şi eu spaţiul de joacă, nici nu se putea altfel, Nane nu ar fi conceput ca eu să stau pe tuşă şi să mă uit la ea.

Spaţiul de joacă include mai multe zone de activitate: leagăne speciale, tobogane, saltele moi, dar şi o zonă pentru seminarii şi ateliere de creaţii. Este primul loc de joacă indoor din Bucureşti pentru copii cu dizabilităţi motorii şi nu numai. Noi îl frecventăm de toamna trecută, dar a fost inaugurat anul trecut, chiar de 1 iunie, de Ziua Copilului, de către Direcţia Generală de Asistenţă Socială a Municipiului Bucureşti (DGASMB) şi Asociaţia “Vreau şi eu să merg” împreună cu Asociaţia Umanitară Marta Maria, la Complexul de Servicii Sociale Ominis. Cele 2 asociaţii care au implementat acest proiect sunt conduse şi înfiinţate de părinţi ai unor copii cu dizabilităţi.

Locul de joacă se află în sectorul 4, în Str. Turnu Măgurele nr 17, în cadrul Complexului de Servicii Sociale Ominis şi este deschis zilnic între orele 10.00 şi 16.00. În weekenduri sunt programate petreceri şi activităţi adaptate copiilor cu nevoi speciale.

 

P.S: La Complexul de Servicii Sociale Ominis se află şi un magazin caritabil despre care am scris AICI.

 

 

Ce nu ştiai despre lilieci

În fiecare an, Fundaţia Visul Luanei împreună cu Asociaţia Wilderness Research and Conservation, prin programul comun Protecţia şi Studiul Liliecilor, realizează intervenţii de salvare a liliecilor aflaţi în pericol. În perioada rece, liliecii hibernează şi au nevoie de un mediu liniştit pentru a nu-şi consuma rezervele de grăsime acumulate pe timp de vară. Anumite specii de lilieci migrează din sudul Rusiei până în România, pentru a hiberna la o temperatura optimă. Având în vedere faptul că pădurile cu arbori bătrâni, care au scorburi, au dispărut treptat din mediul natural, aceştia s-au adaptat la noul mediu, găsind adăpost în crăpăturile clădirilor. De la începutul acestui program (2014), nu a fost perioadă rece fără un caz de relocare a unei colonii de Nyctalus noctula (liliacul de amurg), dintr-unul sau mai multe imobile aflate în renovare sau construcţie. Iar anul acesta liliecii au avut din nou nevoie de ajutor şi de îngrijire corespunzătoare. Aproape 500 de indivizi (un număr record anul acesta) au hibernat timp de trei luni la sediul Fundaţiei Visul Luanei şi au fost hrăniţi timp de mai multe zile (la două săptămâni) de cercetători dar şi de zeci de voluntari care au avut astfel ocazia de a învăţa mai multe despre aceste animale. Pe lângă hrănirea acestora, programul derulat de Wilderness Research and Conservation, Protecţia şi Studiul Liliecilor, în colaborare cu Visul Luanei şi voluntari, a presupus şi o serie de activităţi în perioada 2016-2017, care au implicat tratarea, monitorizarea şi realizarea de adăposturi pentru cei 500 de lilieci proveniţi din toată ţara.

Acum o săptămână, am participat şi eu la ultima hrănire din acest an, înainte ca liliecii să fie eliberaţi, ultima masă cum au numit-o organizatorii :). Despre cum s-a derulat hrănirea nu mai scriu, pentru că am povestit mai demult în acest articol, când am mai participat la o astfel de acţiune. Ca şi atunci, şi de data aceasta a fost o experienţă foarte frumoasă, inedită, de care îmi voi aminti mereu cu drag şi pe care sper că o voi repeta şi la anul.

Protecţie înainte de toate…

Meniu diversificat, pe alese: felul I, felul II, felul III :). Viermi desigur 🙂

Aventura liliecilor s-a terminat şi cu o sesiune de colectare de probe biologice pentru parazitologie, toxicologie, virusologie şi izotopi stabili (migraţie).

Am plecat de la lilieci şi cu o amintire frumoasă: un mărţişor 🙂

Iarna această am şi adoptat un liliac, în cadrul programului derulat de Protecţia şi Studiul Liliecilor prin care s-a asigurat hrana liliecilor care au hibernat iarna aceasta la sediul Fundaţiei Visul Luanei. Astfel, cu 2 dolari, oricine putea să ajute un liliac să treacă iarnă 🙂

Cei 500 de lilieci au fost eliberaţi la începutul săptămânii trecute, odată cu venirea căldurii, în Pădurea Comana. Cei mai mulţi dintre ei vor migra probabil spre sudul Rusiei, unde vor aduce pe lume un sigur pui, şi se vor întoarce la toamnă la noi, pentru hibernare. Locaţia a fost aleasă atent de către specialiştii din Parcul Natural Comana şi Muzeul Naţional de Istorie Naturală “Grigore Antipa”. Cei din urmă au ajutat şi la construirea căsuţelor de lilieci. Adăposturile specifice eliberării au fost urcate la peste 10 m faţă de sol. Arealul eliberării face parte din zona de protecţie strictă a Parcului Natural Comana, cu arbori de peste 300 de ani, plini de scorburi, zone umede şi spaţii deschise pentru zbor.

(photographer Michael Durham)

În continuare…

Ce nu ştiai despre lilieci

  • Liliecii sunt animale nocturne care locuiesc în peşteri sau în spaţii întunecate. Adesea, oamenii sunt speriaţi de aceste vietăţi, însă puţini ştiu cât sunt de importante şi câte beneficii ne aduc. Liliecii consumă zilnic insecte, în cantitate de până la 40 la sută din greutatea lor.
  • Dacă nu ar mai există lilieci, în 10 ani, noi, oamenii nu am mai avea agricultură funcţională. Aceştia ţin sub control populaţiile de insecte.
  • Un liliac consumă 1 kg de insecte pe an.
  • Din cauza lipsei de hrană pe timpul iernii, liliecii trebuie să hiberneze. Hibernarea este un proces prin care animalele îşi reduc temperatura corporală la câteva grade peste temperatura mediului înconjurător. În timpul hibernării, inima unui liliac bate de doar 2-3 ori pe minut.
  • Liliecii sunt mai înrudiţi cu caii, câinii şi pisicile decât cu rozătoarele. Liliecii au evoluat mult mai devreme decât rozătoarele (70 de milioane de ani) şi nu au legătură cu acestea.
  • Liliecii sunt animale protejate prin lege! Nu sunt animale atât de groaznice pe cât se scrie despre ei, nu ne fac niciun rău şi nu ni se înfig în păr (acesta e doar un mit foarte vechi venit de la britanici). Dacă pui un liliac pe capul unui om cu păr lung, acesta alunecă.

Alte lucruri interesante despre lilieci, mai puteţi citi şi AICI.

Tort “8 Martie”

O reţetă banală de tort, rapidă şi uşor de făcut: tort cu dulceaţă şi frişcă, pe care cu ajutorul inimioarele de decor l-am transformat într-un tort care să marcheze ziua specială de 8 Martie. Reţeta am compus-o eu: blat alb cu nucă de cocos, crema –  un strat de dulceaţă, unul de frişcă.

Ingrediente

Pentru blat: 6 ouă, 100 gr. făină, o esenţă de vanilie, 2-3 linguri de nucă de cocos, 180 de gr. de zahăr, 2 linguri de ulei, o linguriţă de praf de copt.

Crema: dulceaţă de zmeură (sau de care doriţi) şi 250 ml frişcă lichidă.

Pentru sirop: 1 esenţă de vanilie, 5 linguri de zahăr, 200 ml apă.

Decor: 250 ml frişcă lichidă şi ornamente inimioare şi fluturaşi de la Dr. Oetker

 

Mod de preparare

Blatul l-am făcut aşa: Am separat albuşurile de gălbenuşuri. Albuşurile le-am bătut spumă cu un praf de sare. Gălbenuşurile le-am mixat cu zahărul şi uleiul până s-a albit compoziţia şi s-a dublat, după care le-am adăugat la albuşurile spumă împreună cu esenţa de vanilie. Făina am amestecat-o cu nuca de cocos şi praful de copt, iar apoi am combinat cu compoziţia de ouă, amestecând uşor cu o spatulă de sus în jos.

Am tapetat cu unt şi făină o formă rotundă de tort, am turnat aluatul în ea şi am dat la cuptor la 180 de grade, pentru circa 30 de minute.

Între timp am mixat frişca lichidă conform instrucţiunilor de pe ambalaj şi am dat-o la rece.

După ce s-a răcit blatul, l-am tăiat în 3 părţi egale, pe care le-am însiropat câte puţin. Pe fiecare foaie am întins un strat de dulceaţă de zmeură şi unul de frişcă. La final am ornat tortul cu frişca rămasă şi cu inimioare şi fluturaşi.

La mulţi ani, femeie!

Bucureştiul prinde aripi – Sezonul de hrănire a cântătoarelor se apropie de final

Ca voluntar S.O.R (Societatea Ornitologică Română) m-am ocupat în ultimele 4 luni de alimentarea cu seminţe a uneia din cele 3 hrănitori din parcul Cişmigiu, cu scopul de a ajuta păsările cântătoare pe perioada iernii. Zilele acestea, am fost “de serviciu” la toate hranitorile din Cişmigiu pentru că una dintre colege a fost plecată, iar cealaltă a terminat proviziile, astfel că am petrecut destul de mult timp în parc urmărind păsările şi încercând să le pozez, deşi nu prea mi-a ieşit partea cu pozatul din cauza iuţimii cu care se mişcă (vorbesc de păsărelele mici, nu de porumbei care-s domesticiţi demult).

16807428_1765449216814254_568132414602461374_n

Porumbeii, ca de obicei, aşteaptă masa prin copacii de lângă hrănitori. Cred că stau de pază tot timpul. Cum am pus seminţe, au şi năvălit. Îi fugăresc puţin ca să vină şi păsăretul minion. Ciripind într-un mare fel, piţigoii, cintezele, vrăbiuţele aşteaptă şi ele masa, separat, în alţi copaci, de parcă ar fi certate cu porumbeii. Flămânde, nu mai au niciun stres că-s la doi metri de hrănitoare, dar pentru că zboară cu o viteză ameţitoare, într-un du-te vino continuu, degeaba… tot nu reuşesc să le fac şi eu nişte fotografii mai acătării cu Samsung-ul meu. În concluzie, de când s-a încălzit, e agitaţie şi gălăgie maaare în parc. Şi bucurie că vine primăvara, dupa o iarnă grea!

Porumbeii veşnic flămânzi…

16830717_1765451900147319_6320408303305224354_n

16807369_1765449426814233_7416056810003795366_n

 

Un piţigoi se legăna… într-o creangă în copac 🙂

16730179_1765452130147296_3599904851643428850_n

Doi piţigoi se legănau…

16730124_1765452043480638_4923848353519973641_n

 

16730306_1765454866813689_1837974981401820241_n

16602586_1765453980147111_9208580730551730910_n

16602586_1765453980147111_9208580730551730910_n

16806855_1765450110147498_4446865642127005462_n

16730200_1765451393480703_5783730201270540767_n

Şi un ţiclean… prima dată când văd unul la hrănitoare.

16806671_1765453586813817_69184472090860870_n

 

16900293_1770820896277086_2009340652_n

 

Şi pentru că-ncep s-apară insectele, gata cu “asistatele social”, cum spunea, Ovidiu, colegul nostru de la S.O.R, coordonatorul de voluntari. Terminăm ultimele provizii de seminţe pe care le mai avem şi de acum încolo, cântătoarele vor trebui să se descurce singure aşa cum le-au învăţat mămicile lor când erau puiuţi. Urmează “episodul al doilea din parcuri – cuiburile”, zice tot Ovidiu, mai multe nu ştim încă… e surpriză :), dar vom afla în curând.

parmajor_800x558

Tot spuneam eu că vine primăvara, iată încă un semn care vine să confirme că e “pe vine”: Acvila Arlie a plecat din Namibia spre cuibul ei din România, călătoria ei însemnând un traseu de 12.500 de km! 3 continente şi 17 ţări, printre care: Angola, Zambia, Tanzania, Ruanda, Burundi, Uganda, Sudanul de Sud, Etiopia, Sudan, Egipt, Israel, Siria, Turcia şi Bulgaria. Zborul ei este atent monitorizat de specialiştii din Mureş.

ptgwmczoyxnoptmwzjfizdcwnddlmmjkmwuxm2q5ywm5ytzmymyznja0-thumb

Arlie a început migraţia de primăvară pe 11 februarie 2017, între orele 8 şi 10 dimineaţa şi spre deosebire de ultimii doi ani, anul acesta, a plecat spre România cu o întârziere de trei zile. Este al patrulea an consecutiv în care acvila şi-a petrecut iarna în Namibia, neschimbând locaţia.

Arlie a fost capturată în 2013 de o echipă formată din specialişti de la Societatea Ornitologică Română, Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Sibiu şi Grupul Milvus. A fost echipată cu un transmiţător satelitar cu greutatea de 45 de grame şi eliberată – acţiune desfăşurată în cadrul proiectului LIFE “Conservarea acvilei ţipătoare mici în România”. (sursa protv.ro)

 

Vine, vine primăvara!

Nici nu s-a încheiat iarna şi primele flori deja şi-au făcut apariţia prin zăpada semitopită. Mă plimbam ieri prin Grădina Botanică şi le-am văzut. Aconitele, cele mai curajoase flori, care împreună cu ghioceii înfloresc la graniţa dintre iarnă şi primăvară. Vestitorii primăverii!

16830295_1768312649861244_445024455_n

Chiar dacă frigul şi zăpada nu par îmbietoare pentru nişte floricele aşa gingaşe, temperatura scăzută este ideală pentru aconite.

16900201_1768312973194545_1078195727_n

Aconitele (Eranthis) au flori galbene, iar frunzele stau ca un guler în jurul acestora. Cresc în grup şi sunt printre primele plante care înfloresc la începutul primăverii. Dacă iarnă este blândă, încep să înflorească chiar de pe la mijlocul lui ianuarie. Când copacii au înfrunzit, frunzele lor încep să se usuce.

16830509_1768313093194533_2009762236_n

Am zărit şi câţiva ghiocei. Încă nu şi-au deschis florile. Unii erau bobocei, iar alţii de-abia au străpuns zăpada. Vorbesc de Grădina Botanică, unde i-am văzut eu, pentru că în alte locuri, deja au înflorit.

16830509_1768313093194533_2009762236_n
16837764_1768312889861220_250631836_n

 

16809542_1768313143194528_957171870_n

Ghioceii (Galanthus nivalis) sunt plante cu bulbi, cu frunze lungi şi subţiri, de culoare verde închis şi flori albe ce apar câte una la fiecare bulb. Sunt originari din Europa şi Asia şi apar primăvara devreme, dar uneori şi pe la mijlocul sau sfârşitul iernii. Câteodată, ghioceii pot înflori chiar şi toamna târziu. Deşi au un aspect atât de fragil, sunt foarte rezistenţi la frig şi cu cât vremea este mai rece, cu atât îi vedem mai mult prin grădini, păduri, pajişti, la munte.

16809542_1768313143194528_957171870_n

Aşadar, veşti bune :). Vine primăvara!

La Grădina Botanică încă mai e destulă zăpadă, dar probabil săptămâna aceasta o să se topească pentru că s-au anunţat temperaturi de peste 10 grade, aşa că, o să înceapă să apară şi mai multe floricele timpurii de primăvară.

16808500_1768312566527919_1294003362_n

16809095_1768313013194541_1447160926_n

16831603_1768312069861302_371011649_n

16839541_1768312513194591_1025162993_n

16831587_1768312036527972_849617627_n

16809817_1768312459861263_1118198255_n

Ieri am văzut multe raţe care zburau prin grădină. Cum lacurile au fost îngheţate aproape toată iarna, cel mai probabil erau în căutare de hrană şi de un ochi de apă. Erau câteva şi pe lacul îngheţat din grădină. Le-am aruncat câteva seminţe din porţia pregătită pentru cântătoarele mele din Parcul Cişmigiu (acesta fiind următoarea mea destinaţie din acea zi).

16900390_1768312113194631_2092577836_n

 

16837919_1768312239861285_1248557503_n

Body Mind Spirit EXPO 2017- cel mai mare eveniment de dezvoltare personală, sănătate şi frumuseţe din România

Am fost azi la Body Mind Spirit Expo aşa cum obişnuiesc s-o fac în fiecare an. O să mai merg şi mâine pentru că vreau să particip la câteva conferinţe. Mâine e ultima zi de festival, intrarea liberă, tot la Sala Palatului, ca de obicei.

16809786_1766887756670400_1755862922_n

Multă lume şi la ediţia aceasta, şi înghesuială… Părerea mea e că un eveniment aşa frumos, pentru trup, minte şi suflet, ar trebui să se desfăşoare într-un spaţiu mai mare, mai deschis, ca să te simţi bine în timp ce vizitezi expozanţii căutând răspunsuri, terapii, produse, etc, mai ales că pentru asta te-ai dus acolo, ca să te simţi bine. Sau altfel spus, ar trebui să-ţi transmită energii pozitive (ca să fiu în ton cu tema evenimentului), ceea ce un spaţiu mic, înghesuit, nu prea cred că reuşeşte să facă.

16808834_1766887516670424_1430506995_n
16831691_1766887556670420_326516734_n
Ideea în sine a festivalului îmi place, de aceea şi merg în fiecare an, îmi place să aflu ce mai e nou în materie de terapii complementare, medicină alternativă şi naturistă şi tot ce ţine de un stil de viaţă sănătos sau să particip la conferinţe de dezvoltare personală şi spirituală. Să mă încarc cu optimism, gânduri pozitive şi cunoştiinţe preţioase. De asemenea, e un prilej de a-mi cumpăra tot felul de produse la preţuri bune, de la cosmetice şi remedii naturale, alimente bio, suplimente naturale, uleiuri presate la rece, produse apicole, la pietre şi cristale terapeutice, cărţi de dezvoltare personală şi muzică de relaxare.
Dacă ajungeţi la expoziţie, o să găsiţi multe oferte şi promoţii. Spre exemplu, eu mi-am cumpărat azi cosmetice naturale foarte ieftine: o cremă de mâini şi una de corp cu 3 lei, şampon cu 5 lei, săpunuri cu un leu, de la acest stand:
16809293_1766887646670411_1440000536_n
Mi-am mai luat produse vegane: pateu vegetal cu ciuperci (3 lei), parizer vegetal (7 lei), biscuiţi vegani cu ovăz şi nucă (7 lei).
Am băut o cafea bună la nisip (5 lei), la standul cu cafea şi ceaiuri.
16808831_1766887453337097_1049518211_n
16839421_1766887460003763_2136955076_n
Mi-am cumpărat câteva cărţi de la standul Editurii Herald (cu preţuri între 15 şi 30 de lei).
16809537_1766887363337106_1627863363_n
16837766_1766887436670432_2073944085_n
Şi mi-am mai luat un colier cu pandativ crisocola şi foiţă de cupru (21 de lei). Crisocola este o piatră de duritate scăzută, relativ rece şi grea, cu luciu mat, pământos, în nuanţe intense de albastru azuriu intens întrepătrunse cu pete de un verde crud. Se spune că această piatră aduce blândeţe, răbdare, înţelegere şi acceptare, calmează emoţiile şi îndepărtează frica, energiile negative, insuflând pace şi forţă interioară. Sunt mai multe standuri unde găsiţi bijuterii şi accesorii cu pietre preţioase şi semipreţioase.
16788026_1766887473337095_251666877_n
Plimbându-mă printre expozanţi, am tot văzut la câteva persoane un accesoriu pentru masaj, cu mai multe beţe strânse la un loc (din bambus, am bănuit eu), tehnica de masaj constând în lovirea pacientului cu acele beţe pe tot corpul, în ritmul bătăilor de inimă. Şi am vrut să încerc şi eu, aşa că, m-am lăsat bătută :). Şi mi-am luat câteva… pe spate şi în cap 🙂

16808567_633831303475331_1176949133_n

Din păcate, nu se vede în poză cum arată instrumentul pentru masaj. Şi am uitat să întreb cum se numeşte…

Masajul pot spune că a fost cam dur pentru mine, dureros pe spate mai ales, şi deşi iniţial mă gândisem să cumpăr accesoriul (25 de lei), m-am răzgândit. Se pare că acolo unde doare, ar fi nişte blocaje.

Pentru că am ajuns după-amiaza târziu la expoziţie, n-am avut timp să particip decât la o singură conferinţă: “În căutarea sinelui pierdut”, cu Alexandru Matei. Dar mâine am de gând să particip la mai multe. Aici găsiţi programul conferinţelor. Sunt gratuite toate. Rita Mureşan, Oreste Teodorescu, Doru Bem, Camelia Pătrăşcanu, Cristian Pompei, Alexandru Pargaru sunt câţiva dintre invitaţii speciali care ne invită la discuţii, cursuri şi conferinţe.

16831478_1766887696670406_1015225310_n
Totodată, vă puteţi relaxa în cadrul expoziţiei, ascultând muzică de relaxare (cu Gheorghe Iovu, meloterapeut), urmărind momentele artistice de dans, muzică, balet, teatru sau asistând la demonstraţii, workshopuri.
16808557_1766887336670442_614079149_n
16831577_1766887303337112_988500029_n
16839784_1766887316670444_1578524983_n
16839524_1766887243337118_1033145761_n
Sub deviza „Întreţine-ţi trupul, cultivă-ţi mintea, înalţă-ţi spiritul”, Body Mind Spirit EXPO este cel mai mare eveniment de dezvoltare personală, sănătate şi frumuseţe din România, aflat acum la ediţia cu numărul XXI ce marchează împlinirea a 10 ani de la prima ediţie. Expozanţi de top, speakeri de prestigiu recunoscuţi internaţional, specialişti în sănătate, nutriţionişti, traineri, psihologi sunt prezenţi şi anul acesta la Body Mind Spirit EXPO, la Sala Palatului, ce devine astfel un loc al stării de bine, cu o ofertă foarte generoasă de servicii şi produse destinate sănătăţii şi frumuseţii:
  • Terapii alternative/complementare (homeopatie, acupunctură, masaj, reflexoterapie, apiterapie, fitoterapie, qigong)
  • Servicii medicale
  • Arte marţiale
  • Produse, remedii naturale şi suplimente nutritive
  • Psihologie şi psihoterapie
  • Cosmetice, dermato-cosmetice, parfumuri
  • Estetică şi întreţinere corporală
  • Echipamente şi aparatură pentru sănătate (întreţinere, diagnostic, terapie)
  • Sport/fitness
  • Educaţie: carte, produse multimedia, reviste, cursuri/traininguri
  • Wellness şi Spa
  • Artă decorativă
  • Artizanat
  • Bijuterii şi ornamente exotice

Programul expoziţional, programul conferinţelor gratuite şi al momentelor artistice precum şi alte informaţii utile sunt disponibile pe site-ul expoziţiei: www.bmse.ro

body_mind_spirit_expo622

 

 

Urlă tare şi e udă: Cascada Urlătoarea

”Prin acești munți o frumoasă păstoriță, fiică a Jepilor bătrâni, iși păștea mioarele in vremuri demult apuse. Doi frați ciobănei se indrăgostiseră de păstoriță și prinseră a o urmări pas cu pas, fără insă a ști unul de dragostea celuilalt. Intr-o zi neguroasă , ciobanii, fără să se vadă unul pe celălalt, au intins brațele spre ciobăniță. Aceasta inspăimântată de apariția ciobanilor a scos un țipăt deznădăjduit și s-a aruncat in gol de pe stânci, prefăcăndu-se in cascada de argint care cade infinit,  plângându-și parcă tinerețea. Ciobanii au impietrit pe loc din cauza grozăviei iar trupurile lor impietrite mai pot fi văzute și astăzi de-a stânga și de-a dreapta cascadei.” Aceasta este legenda cascadei Urlătoarea, una dintre cele mai frumoase curgeri de apă de la noi din ţară.

15825969_1699574970068346_3279465578429035467_n

Cascada s-a format pe Pârâul Urlătoarea, în apropiere de Buşteni, la o altitudine de 1100 de metri şi are o cădere de 15 metri, fiind spectaculoasă mai ales după ploi, când debitul este mai mareÎn afara principalei căderi de apă, există şi alte cascade mai mici, desfăşurate pe câteva zeci de metri mai sus, pe cele două pâraie, Urlătoarea Mare şi Urlătoarea Mică.

15823590_1699503333408843_27124714566633068_n

Există 2 trasee spre cascadă, unul din Buşteni şi unul din Poiana Ţapului. Eu am făcut iarna aceasta traseul din Buşteni, care este foarte frumos şi în acelaşi timp accesibil. Am întâmpinat dificultăţi din cauza faptului este foarte umblat de turişti şi zăpada se bătătorise atât de tare încât se făcuse gheţuş şi aluneca foarte rău pe prima porţiune din traseu, cea în pantă. Ca nu patinez, am ocolit puţin drumul prin zăpadă. Dar trecând peste asta, e foarte uşor de ajuns la cascadă în orice anotimp al anului. Durata: 45′-1h. Traseul porneşte de lângă telecabina din Buşteni, paralel cu aceasta, prin urcare pe drumul de pe marginea apei, până la liziera pădurii de unde se face stânga, urmând marcajul cu bulină roşie. vrea la vara fac traseul şi din Poiana Ţapului.

15826805_1699504116742098_3911386554512658733_n

15871996_1699504173408759_6382896944272373009_n

15826593_1699573906735119_2921442404080385510_n

15826299_1699574093401767_7708090470906938059_n

15873554_1699574136735096_1016721532019752064_n

15822747_1699503623408814_7275543016041712898_n

15822627_1699574830068360_7240829308700694614_n

15895340_1699603893398787_7150494701861875475_n

Pe drum întâlnim 4 panouri informative cu vegetaţia şi fauna din zonă (respectiv Fag, Brad, Molid, Urs), un mic popas cu masă, unde turiştii se pot odihni sau pot mânca, iar lângă cascadă, găsim şi nişte tarabe de unde putem lua de băut (chiar şi vin fiert, iarna) sau de-ale gurii. Zic eu ar trebui fie pe traseu, dacă primăria tot a amenajat cât de cât traseul, nişte coşuri de gunoi sau hai, măcar unul, acolo unde este popasul.

15873230_1699581060067737_352967222222681484_n

15741201_1677160925643084_4935901459778152020_n

15672568_1677161335643043_718811555763510626_n

15823413_1699575243401652_2965627299521961395_n

15822818_1699584336734076_278837321822963323_n

15822885_1699581943400982_1875841688892800530_n

15826601_1699583826734127_6151615959163480924_n

15895132_1699583366734173_5915030551201302068_n

Deşi iniţial am vrut ne întoarcem pe traseul Cascada UrlătoareaPoiana Ţapului, ne-am întors tot pe unde am venit, în Buşteni, ca vizităm şi Mănăstirea Caraiman şi într-o altă sâmbătă, am fost şi la Poiana Ţapului despre care voi scrie un alt articol.

Mănăstirea Caraiman este o mănăstire ortodoxă din Buşteni. Aceasta se află în apropierea telecabinei. Cum se vine dinspre DN, urmând drumul spre telecabină, la un moment dat, este un indicator pe partea stângă şi o troiţă, după care urmează nişte scări de piatră. Un loc foarte frumos şi liniştit la poalele masivului Caraiman. Când este senin, se vede o privelişte superbă cu muntele în spate.

15823707_1699585216733988_7764473256045775062_n

15826031_1699598726732637_6135442945106019430_n

15871868_1699603586732151_4119580155489724538_n

Se spune Părintele Gerontie Puiu care a trăit mulţi ani în munţi, a primit într-o zi o veste de la Maica Domnului, cu privire la locul unde ridice mănăstirea. Tot acolo se află şi un brad în formă de cruce unde credincioşii se pot ruga în linişte.

15822605_1699585736733936_419818786662524534_n

15873347_1699603430065500_9064388877124509487_n

În Buşteni, mai puteţi vizita Palatul Cantacuzino (despre el într-un alt articol), Biserica Domnească, Casa Memorială Cezar Petrescu; puteţi urca cu telecabina la Babele şi Sfinxul sau puteţi face trasee la Crucea de pe Caraiman, Piatra Arsă, Jepii Mari şi Jepii Mici.