București de poveste la cea de-a opta ediție B-FIT in the Street! Festivalul Internațional de Teatru de Stradă

Timp de 4 zile, Bucureştiul s-a transformat într-o capitală plină de culoare, un tărâm de basm şi surprize magice, cu personaje venite parcă din altă lume. Contese, balerine de dimensiuni fantastice, arlechini, girafe, canguri, personaje celebre au evadat din poveşti şi au ieşit pe străzile din Centrul Vechi. Spectacole magice, momente de neuitat şi-o paradă impresionantă şi plină de energie, în cadrul celei de-a opta ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru de Stradă B-FIT în the Street! Eveniment organizat de ARCUB, parte din candidatura oraşului la titlul de Capitală Europeană a Culturii – Bucureşti 2021.

Nu puteam lipsi de la festivalul meu preferat şi deşi a fost cam dezorganizat anul acesta (în sensul că nu prea s-au respectat orele şi traseele scrise în program şi-am făcut un du-te-vino continuu prin centrul istoric), a fost superb ca-ntotdeauna şi m-am simţit parcă într-o altă lume, într-un Bucureşti de poveste.

 

Big Names

13450953_1418792568146589_4793206794769076643_n

13445407_1418792584813254_3052013986816016386_n

13466144_1418792621479917_7331076432538123616_n

 

Living Gallery

13432169_1418793584813154_5962414350290692839_n

13423813_1418793658146480_8334436665145037446_n

13406911_1418793688146477_2219750718945533866_n

 

Mirror Family

13413031_1418793328146513_5413613583312385711_n

13435402_1418793394813173_4368423048856252453_n

 

Ducks parade🙂

13427876_1418793528146493_7447221595629242994_n

13428386_1418793548146491_4446980877772770222_n

Ballerinas

13450084_1418796834812829_765050416250052124_n

13434859_1418793924813120_8411766249293941531_n

13432181_1418793784813134_2869800312259617100_n

Barocco

13428025_1418793048146541_7656046613468122487_n

Audrey Hepburn  & Poodle Lulu

13434903_1418796768146169_642998161574041936_n

13413717_1418796798146166_8658922578420515479_n

Giraffes

13413074_1418792731479906_4672868409254681988_n

13417526_1418792764813236_3446933128456931424_n

Acrobatic Kenya

13432384_1418792661479913_8030366486019510261_n

Living Statues

13450215_1418792684813244_5716721149005681605_n

13466205_1418793118146534_6670190475837818675_n

Cock Family

13419199_1418793154813197_1702314816217545868_n

Golden Angel & Sol

13428466_1418794081479771_5464926912139173311_n

13418964_1418792848146561_1348545330094971212_n

13406911_1418792914813221_5420431019849813954_n

Giant Kangaroos

13435581_1418793251479854_8340417171585695513_n

13417567_1418793194813193_3418098493436127039_n

Flag Wavers

13427831_1418792554813257_7080523533452297063_n

Baby T-rex

13417567_1418796881479491_3179586181619511146_n

Nu mergeţi cu câinele la hematologul Emilia Balint, de la Clinica Facultăţii de Medicină Veterinară!!!

De ce? Pentru că n-are rost să vă obosiţi să bateţi drumul până la F.M.V, să staţi la cozi, să vă înţepe câinele un student care habar n-are să recolteze sânge şi să vă pună dna Balint diagnosticul universal valabil pentru toţi câinii. Şi vă spun eu diagnosticul dinainte: MICOPLASMOZĂ. BARTONELLA POZITIV. Şi îţi mai şi spune: INFESTAŢIE MASIVĂ! Ca să te sperie şi mai tare. Şi că nu se ştie dacă poate fi scoasă din sânge… Şi îţi mai dă şi tratament cu doxiciclină o LUNĂ de zile!!!

13435798_1415899218435924_1748472404_n

M-am lămurit şi cu Clinica Facultăţii de Medicină Veterinară. Am zis că merg şi eu cu câinele la profesori doctori, cu experienţă, şcoliţi prin străinătate, cu cărţi de specialitate scrise, participanţi la tot felul de conferinţe internaţionale, profesori care îi învaţă pe alţii şi profesori ai medicilor actuali. Şi m-am convins. De evitat! Sau cel puţin de evitat hematologul Balint!

Cum am ajuns la F.M.V? Căţeluşa mea are o anemie severă şi nu s-a aflat cauza, nu are un diagnostic cert şi am mers pentru o a doua opinie (de fapt, a cincea, a şasea, nici nu mai ştiu) la clinica facultăţii. Doamna doctor Brăslaşu, de altfel o doamnă blândă, care m-a ascultat, mi-a plăcut de ea şi care mi-a pus pe foaie toate posibilele cauze ale acestei anemii şi am exclus împreună câteva din ele prin analizele deja făcute şi care au ieşit bune, m-a îndrumat la doamna Balint, hematolog. Mă întreb acum: Oare doamnei Brăslaşu nu i se pare ciudat că dna Balint pune diagnosticul de Bartonella la 99,9% din animalele care trec pe acolo??

Bun… trec peste faptul că i s-a recoltat sânge căţeluşei din biroul doamnei B. şi nu aveau ce le trebuie acolo, trec şi peste faptul că a chemat studenţi să îi ia sânge, unul n-a putut, altul i-a făcut vena fântâna arteziană Chiquitei, după ce că mai e şi anemică, trec peste faptul că nu mi-a dat chitanţă pentru ce am plătit şi în momentul în care i-am dat banii, m-a scos afară din birou şi a zis să mergem repede la dna Brăslaşu, că pleacă şi să ne scrie repeda reţeta. Sper doar să fi fost steril acul şi să nu mi-o mai infecteze naibii şi cu altceva; nu mai am încredere în nimeni.

După ce i-a luat sânge Chiquitei, doamna Bartonela (cum am poreclit-o eu), această doamnă care este foarte ocupată şi n-are timp nici să mănânce, această doamna care vorbeşte mult şi prost şi e obsedată de Bartonella, mă cheamă după o jumătate de oră în biroul ei să-mi dea rezultatul. Se uită în frotiu în prezenţa mea şi îmi spune: Bartonella. “Ia uitaţi, sunt hematiile pline de Bartonella. Infestaţie masivă! Vă arăt la microscop, dacă vreţi!” (de parcă eu ştiam cum arată parazitul ăsta) Îi tot spun că s-au uitat mai mulţi medici pe frotiu şi n-au văzut hemoparaziţi, ea o ţine tot pe a ei. “E plină de Bartonella”, îmi spune. Recunosc, pe moment m-am speriat şi după ce mi-a dat reţeta, am şi mers la farmacie s-o iau şi am început tratamentul.

Cum nu mai am încredere în nimeni şi nimic, m-am tot uitat pe net de această hemobartonella şi am văzut că e o boală specifică pisicilor. Mai mult, am găsit pe net mai multe articole, în care alte persoane ca şi mine au fost la F.M.V, la dna B. şi li s-a pus diagnosticul de Bartonella pozitiv. La noi în ţară nu s-au înregistrat cazuri de hemobartonella la câini şi nici cei care au scris cărţi de specialitate despre acest parazit, dacă au avut 2-3 cazuri de hemobartonella canis.

Încep să sun medicii la care am mai fost cu Chiquita şi ce credeţi că-mi spun?

Primul medic: “Mi-e şi ruşine, că mi-au fost profesori. Dna B. pune diagnosticul de Bartonella la 8 din 10 câini. M-am uitat pe frotiu de 2 ori şi hematiile nu sunt parazitate. La fel şi colegul meu de la laborator. “

Al doilea medic: “Nu comentez diagnosticul, acolo am făcut şi eu facultatea. Doamna Balint pune acest diagnostic la toţi câinii. Ne-am uitat pe frotiu  şi eu şi colega mea, de mai multe ori şi n-am văzut nimic. “

Disperată, m-apuc să trimit mailuri la mai multe cabinete veterinare, la doctori recomandaţi de alte persoane pe net şi ce credeţi că-mi răspund şi aceştia: “Diagnosticul doamnei B.era previzibil. Nu comentăm.”

Neştiind ce să fac, dacă să continui sau nu tratamentul, gândindu-mă că poate o afectează acel antibiotic în condiţiile în care este slăbită, merg să consult un alt cabinet veterinar, la un doctor renumit. Şi… dacă nu aţi ghicit, vă spun eu: După ce rade în hohote când îi spun de bartonella, îmi spune acelaşi lucru… că doamna pune diagnosticul ăsta la toate animalele. De mergi cu câinele, de mergi cu pisica, cu hamsterul, găină sau iepurele, animalul tău are Bartonella!

E cel puţin dubios ce face această doamnă. Mă mir cum de nu s-a sesizat nimeni până acum, când se pare că ştie toată lumea de faimosul diagnostic pe care-l pune. Acum, aş veni eu cu câteva explicaţii:

1. Doamnei Balint i-a plăcut mult această bartonella sau îi place cum sună, na Balint – Bartonella, începe cu “ba”.
2. Doamna B. este obsedată de Bartonella.
3. Doamna B. şi-a dat doctoratul în Bartonella.
4. Doamna B. tot speră să găsească primul caz de hemobartonella la câine, la noi în ţară.
5. Doamna B. e dusă cu capul.

În concluzie, dacă ajungeţi la F.M.V, nu mergeţi cu animalul la doamna Bartonella (Emilia Balint)!

P.S: Donez o cutie de Ronaxan (doxiciclină 20 mg, uz veterinar) de 20 de comprimate, pentru un animăluţ care chiar are nevoie, dar să nu aibă diagnosticul pus de doamna Bartonella.

Experienţa cu Credit Europe Bank, cea mai nesimţită bancă

 

Sfătuiesc pe cei care citesc acest articol să evite clica de cămătari de la Credit Europe Bank. Nu vreau să arunc cu noroi prin ce voi scrie aici, doar voi povesti experienţa mea cu cea mai nesimţită şi profitoare bancă cu care am avut de-a face. Din fericire, am încheiat socotelile cu ei acum câteva luni şi mă simt un om liber. Da, un om liber, uşurat şi fericit! :))) Nu credeam că poţi să ai sentimentele astea după ce scapi de o bancă.🙂

Credit Europe Bank…

You-suck

Nu am avut un credit foarte mare, nu mi-am pierdut casa, dar a fost o perioadă în care nu îmi mai permiteam să plătesc ratele (din cauza dobânzilor şi comisioanelor şi taxelor de administrare conturi foarte nesimţite!) şi am încercat să discut cu ei, să mi se facă o reeşalonare (vara trecută). Răspunsul angajatului băncii de la sucursala Obor (nu-i mai reţin numele), un domn la vreo 40 de ani, cred, grosolan, cu o moacă care, sincer, îmi dădea fiori: “Dacă aţi putut plăti până acum şi văd că nu prea aţi întârziat (zice el, uitându-se în calculator), cred că puteţi plăti şi în continuare.” Rămân mută pentru câteva clipe, după care încerc să-mi găsesc cuvintele şi îi explic ce şi cum, de ce nu mai pot, îi pun pe foaie toate cheltuielile mele şi ce-mi spune: “Îmi pare rău, nu se poate!” Deci, nici măcar să-mi zică “staţi aşa, să vedem, să mai discutăm, să analizăm situaţia”, nimic. M-am ridicat şi am plecat. După 2 luni de zile, nu mi-am mai plătit ratele pentru că n-am mai putut şi-am reuşit la sfârşitul iernii să achit datoria şi să scap de ei.

Cât despre angajaţi (şi aici mă refer la toţi din call center, recuperare datorii, sucursalele Crângaşi, Obor, Anchor Plaza, Plaza Mall), sunt prost crescuţi, lipsiţi de omenie şi cred că sunt angajaţi după anumite criterii: nesimţire, tupeu, “care ştie să intimideze mai tare omul”. Ultima experienţă neplăcută cu ei, atunci când am semnat contractul de închidere, după ce am achitat datoria, a fost la sucursala din Plaza Mall, cu o doamnă brunetă, la vreo 30 şi ceva de ani, sictirită şi prost crescută. Îi dau “bună ziua”, nu zice nimic. Ok. Îi spun ce vreau, îmi cere buletinul, i-l dau, se apucă să facă nu ştiu ce, nu-mi zice că mai durează şi stau şi aştept… aştept… uitându-mă la ea, aşteptând să zică ceva. Nimic. După o jumătate de oră, îmi dă să semnez ceva. M-apuc să citesc. Ea îmi arată unde să semnez… ce să zic… tipic Credit Europe Bank, să-ţi vâre hârtii sub nas şi să-ţi arate unde să semnezi, fără să te lase să citeşti. După ce citesc, semnez, îi spun “mulţumesc” şi “la revedere”. Ea… nimic! În plus, nu mă aşteptam să dureze atât o închidere de contract, eu credeam că doar trebuie să trec pe la bancă ca s-o semnez şi s-o ridic, nu să aştept o jumătate de oră, în condiţiile în care cu o lună în urmă, am achitat datoria integral, deja depusesem cererea de anulare contract, cardurile îmi fuseseră distruse şi mi se spusese să trec după 30 zile să iau contractul.

Şi acum voi motiva pe rând de ce consider eu banca asta nesimţită şi profitoare:

– dobânzi, comisioane şi taxe de administrare nesimţite şi modificări ale acestora fără să fii anunţat;

– angajaţi nesimţiţi, tupeişti (la toate sucursalele cu care am avut de-a face), care îţi vâră hârtii pe sub nas şi te pun să semnezi, fără să te lase să citeşti şi mai şi strâmbă din nas când te văd că citeşti, că na, pierd timpul cu tine; angajaţi care nu ştiu să dea “bună ziua”; angajaţi care nu ştiu decât să intimideze omul;

– acte adiţionale în care strecoară diverse: asigurări opţionale de şomaj, invaliditate, etc (fără să te informeze de costuri, te lămureşti tu singur apoi);

– costuri suplimentare în ratele lunare pe care le plăteşti, de care nu afli decât dacă consulţi extrasul de cont şi te miri de ce-s aşa mari ratele;

– carduri blocate fără să fii anunţat;

– ameninţări telefonice, scrisori acasă, ameninţări cu executare silită;

– lipsă de comunicare şi transparenţă.
Pe scurt: Bătaie de joc! La Credit Europe Bank eşti tratat ca un gunoi.

Delicii de mai cu flori de soc, flori de salcâm, cireşe şi căpşuni

13275527_1403522523006927_1144137869_o

Luna mai este luna mea preferată, pentru explozia de miresme şi arome, culori şi forme, pentru că este luna în care înfloreşte socul şi salcâmul, apar cireşele şi căpşunile, pentru că vremea se încălzeşte (deşi anul ăsta a fost un mai ploios), dar nu e nici foarte cald, pentru că totul e verde şi e cel mai frumos verde din an.

Şi pentru că încă mai găsim soc şi salcâm, vă propun nişte reţete uşoare şi aromate cu aceste flori frumoase: o prăjitură cu sirop şi flori de soc, gogoşele cu flori de salcâm sau cu flori de soc, dulceaţă de flori de soc. De asemenea, un clafoutis cu cireşe şi spumă de căpşuni, plus câteva băuturi răcoritoare.

13232900_521682088023587_3443266917585037338_n

Prăjitură cu sirop şi flori de soc

Ingrediente pentru blat: 200 gr. mălai, 3 ouă, 3 linguri de iaurt, 250 gr. unt, 100 gr. nucă măcinată, 250 gr. zahăr, sucul unei lămâi, coaja a 2 lămâi, un praf de copt.

Siropul: sirop de soc (100-150 ml).

Ingrediente pentru cremă: 200 ml iaurt gras, sirop de soc.

Decor: flori de soc (fără codiţe).

Blatul îl faceţi aşa: Mixati untul cu zahărul până devine o cremă, adăugaţi iaurtul, mălaiul, ouăle, nuca măcinată, praful de copt, zeama şi coaja de lămâie şi mixaţi în continuare până se face un aluat omogen. Turnaţi compoziţia într-o formă  rotundă de copt tapetată cu unt şi lăsaţi la cuptor (la 180 gr.) până se rumeneşte (circa 45′-1h). Când este gata, o scoateţi din cuptor şi o însiropaţi cu sirop de soc.

13274985_1403522089673637_1601781053_o

13275020_1403522063006973_1278290416_o

Crema: Amestecaţi iaurtul cu 4-5 linguri de sirop de soc (sau după gust şi preferinţe). După care ornaţi blatul.

Decoraţi cu flori de soc.

13275445_1403521999673646_273531150_o

E foarte bună servită rece. Aromată şi răcoritoare!

13288392_1403521899673656_947334370_o

13241489_1403521903006989_1297945265_o

13282357_1403521946340318_876698210_o

Siropul de soc îl faceţi aşa: Pentru circa 200-300 ml de sirop, aveţi nevoie de 5 flori de soc, 300 ml apă, o jumătate de lămâie, miere sau zahăr.

Treceţi florile de soc prin jet de apă rece, scuturaţi-le bine, stropiţi florile de soc cu zeamă de lămâie şi adăugaţi apoi 300 ml de apă fierbinte. Lăsaţi la infuzat câteva ore bune, după care, strecuraţi conţinutul, adăugaţi zahăr sau miere, după gust, şi puneţi pe foc până obţineţi un sirop (20′-30′).

 

Gogoşele cu flori de salcâm sau flori de soc

Foarte simplu de făcut şi foarte gustoase calde! Trebuie să faceţi o compoziţie de clătite din făină, lapte, un ou, zahăr dacă doriţi. După ce spălaţi florile (cu tot cu codiţe), le treceţi prin aluat şi le prăjiţi în ulei încins. Le scoateţi apoi pe un şerveţel absorbant şi le pudraţi dacă vreţi (eu le prefer fără). De asemenea, puteţi să le coaceţi în puţin ulei (doar unsă tigaia) şi obţineţi nişte clătite cu flori.

13150057_1388497341176112_272120103_n

13271424_1403521889673657_956614933_o

 

Am mai făcut şi o dulceaţă cu flori de soc. Din 300 de gr. de flori de soc mi-au ieşit 2 borcane de 400 şi unul mic. Am mai avut nevoie de o lămâie, 800 ml de apă şi 1 kg de zahăr.

Am spălat florile de soc, le-am desprins de pe codiţe şi le-am stropit cu zeamă de lămâie.

Am pus pe foc apa cu zahărul şi coaja de lămâie (fără partea albă) până s-a transformat într-un sirop. Siropul l-am turnat peste florile de soc şi am fiert la foc potrivit până am obţinut consistenţa dorită.

13282709_1403524329673413_1658248414_o

13288248_1403524356340077_1068315474_o

13288100_1403524339673412_1070953419_o

 

Neapărat să faceţi şi o limonadă cu flori de soc!

La un litru de apă eu storc 3 lămâi măricele, pun miere, câteva felii de lămâi şi 2 pălării de soc. Dau la frigider o jumătate de oră, după care strecor cu o sită florile şi servesc rece! Foarte aromată şi răcoritoare!

13288482_1403522113006968_164376537_o

Şi să nu uit de socată, poze n-am, dar am făcut vreo 15 litri. Am pus apă într-un borcan mare de 15 litri, 15 pălării mari de soc, 4 lămâi tăiate felii groase, zahăr şi miere (după gust), 15 boabe de orez pentru fermentaţie. Am lăsat câteva zile borcanul şi apoi am strecurat şi am pus socata în sticle la frigider.

 

Clafoutis cu cireşe

10487317_909148352444349_1805699247316573097_n

Este o reţetă franţuzească, o budincă cu fructe, merge cu orice fructe doriţi, dar cele mai potrivite sunt cireşele.

Aveţi nevoie de: câteva cireşe (200 gr.), 4 ouă, 300 ml lapte, 100 gr. făină, 100 gr. zahăr, esenţă de vanilie sau migdale.

Spălaţi cireşele, scoateţi sâmburii de la cireşe, ungeti forma de copt cu unt şi aşezaţi cireşele în tavă.

Pregătiţi aluatul amestecând toate ingredientele de mai sus până obţineţi un aluat curgător ca de clătite. Turnaţi aluatul în tavă, peste cireşe şi daţi la cuptor pentru circa 30-45 de minute (până se rumeneşte uşor). Se serveşte rece! Rapid şi delicios!

10325661_909148512444333_3352902890596595641_n

10462740_909148432444341_1204729031533034931_n

1607037_909148555777662_3081874852213384690_n

Spumă de căpşuni

Pentru 3-4 cupe aveţi nevoie de 2 albuşuri, 3-4 linguri de zahăr şi 200-300 gr. căpşuni (eu le pun la ochi).

Mixati albuşurile până se fac spumă, adăugaţi zahărul mixând în continuare până devine o spumă fermă ca de bezele. Mărunţiţi căpşunile cu blenderul sau cu cuţitul dacă vreţi bucăţele şi amestecaţi-le cu spuma. Se serveşte rece.

13288020_1403522239673622_118335775_o

 

Cea mai şic defilare pe biciclete: SkirtBike 2016

Duminică 15 mai a avut loc o nouă ediţie SkirtBike (cea de-a şaptea), colorată şi frumoasă ca de obicei, cu fete mişto şi ţinute sexy, biciclete cool şi voie bună. Cea mai şic defilare pe biciclete şi cel mai mare eveniment dedicat comunităţii de bicicliste din Bucureşti! Festivalul a debutat cu un picnic de seară, sâmbătă pe 14 mai, la Palatul Naţional al Copiilor, unde doamnele şi domnişoarele bicicliste au fost invitate alături de prieteni şi familiile lor, iar duminică pe 15 mai, în cadrul evenimentului, au avut loc o serie de activităţi şi ateliere: Bike&Fashion bazar, Women Bike Expo, ateliere de reparaţii biciclete şi lecţii de mecanică pentru femei oferite de BitaColor, Portret de Biciclistă, Food Corner, Cycle Chic fashion show, gold sprints powered by Hai cu Bicla, ateliere creative, concursuri cu premii, activări sponsori şi tombole ad-hoc şi bineînţeles Parada SkirtBike care a închis seria de activităţi dedicate femeii pe bicicletă.

13092143_1281391721889714_7032362202840398177_n

Sursa: Facebook SkirtBike

 

Parada a început la ora 17, de la Palatul Copiilor, pe următorul traseu: Bd. Tineretului – Bd. Dimitrie Cantemir – Piaţa Unirii-Piaţa Universităţii – Piaţa Rosetti – bd. Pache Protopopescu – Iancului – Muncii – Dristor – Palatul Copiilor. 

Festivalul a luat sfârşit pe ritmuri de dans cu Rigadonne şi muzică, alături de trupele Otherside şiWe Singing Colors.

Nu puteam lipsi de la cea mai şic defilare pe bicle, aşa că mi-am luat rochia cu buline (dress code-ul fiind vintage), balerinii (cu tocuri nu m-am riscat) şi la 17.00 am fost prezentă la Palatul Copiilor.

13245495_1396827163676463_2919050830988982809_n

13227200_1396827213676458_6814892105844580182_n

13255911_1395299243829255_6766942773574024936_n

 

Poze din timpul paradei:

13221293_1281618195200400_4189853675602552149_o

Sursa foto: Facebook Skirtbike

13226687_991037617617240_5993108002770886532_n

Foto: Daniel George Bada

13254320_1281617775200442_9012618000707014117_n

Sursa foto: Facebook Skirtbike

Poze după paradă:

13179054_1395299403829239_6988309434554447491_n

13220986_1396827437009769_2829282661467813832_n

13165954_1396827520343094_1449265482459267400_n

13221002_1396827703676409_4006921731573758375_n

13221735_1396827947009718_2845478103639466464_n

13226785_1396827757009737_8409155011335601738_n

Atracţia evenimentului :))

13227128_1396827807009732_465740127811513994_n

13239117_1396827547009758_6578289938267822365_n

13239415_1396827660343080_7180884857029703447_n

13240743_1396827390343107_8470947059900999170_n

13245207_1395299437162569_3303464411305413228_n

13254039_1395299327162580_8807205560302172958_n

13256176_1396827870343059_6714033958826039988_n

13267717_1396829170342929_3587477844751823677_n

13254301_1396827367009776_3847872054749849590_n

Pentru că am pedalat n-am apucat să fac prea multe poze, dar dacă intraţi pe pagina de facebook SkirtBike o să vedeţi acolo cele mai frumoase poze cu cele mai frumoase bicicliste: https://www.facebook.com/SkirtBike/?fref=ts

Mai multe despre SkirtBike pe http://www.skirtbike.ro .

Cum identificăm tăierile şi transporturile ilegale de arbori

Weekend-ul trecut am participat la o discuţie foarte interesantă cu silvicultori despre tăierile şi transporturile ilegale de arbori. Greenpeace a elaborat Ghidul Voluntarului pentru Protejarea Pădurilor şi pentru a-l exemplifica, am vizitat pădurea Bolintin, la Malu Spart, în Giurgiu.

gp
Împreună cu alţi voluntari Greenpeace, am discutat cu silvicultorii despre tăieri, regenerare şi despre cum se îngrijeşte o pădure. De asemenea, am aflat cum deosebim o tăiere ilegală de una legală şi unde şi cum putem face sesizări.
13090045_1376272435731936_1614810189_n
13082003_1376272395731940_2122344668_n (1)
13077345_1376272369065276_1567663624_n
13059531_1376272252398621_1259795609_n
13023659_1376272329065280_1075799479_n
13059462_1376272635731916_1803238508_n
13046101_1376272825731897_1435970842_n
Foto exemplificare tăiere legală: Marcarea arborilor pentru tăiat se realizează pe o cioplitură făcută pe una din rădăcinile mai proeminente, cât mai aproape de sol. Aici se aplică cu ciocanul silvic o ștampilă rotundă care conține indicativul județului și un cod unic aparținând direcției și ocolului silvic. Ștampila se evidențiază cu vopsea. Amprenta este clară şi lizibilă. 
13059407_1376272289065284_986184980_n
13059693_1376272622398584_1602578513_n
13059467_1376272602398586_1943301007_n (1)
13090563_1376272275731952_108678111_n
Ghidul Voluntarului pentru Protecția Pădurilor ajută la identificarea tăierilor și transporturilor ilegale de arbori si este disponibil online, astfel că, oricine îl poate răsfoi şi se poate informa. Acest ghid este un prim pas, un instrument care îndeamnă la responsabilizare și acțiune; cuprinde noțiuni silvice de bază pentru o bună înțelegere a domeniului și oferă indicii și soluții pentru identificarea și sesizarea delictelor silvice.

Ghidul conține o serie de informații și pași concreți pentru cei care observă zone despădurite sau afectate de tăieri de arbori și pentru cei care vor să verifice legalitatea transporturilor de lemn. De asemenea, ghidul oferă informații despre ce este și cum se utilizează Radarul Pădurilor. Este un îndemn pentru toată lumea să folosească acest instrument sunând la 112 pentru că orice apel contează! Odată trimisă sesizarea, Garda Forestieră are obligația să investigheze și să deschidă un dosar, iar acest fapt înseamnă presiune suplimentară pe sistemul de control.

Primim foarte multe sesizări referitoare la tăierile de arbori, iar prin acest ghid dorim să îi ajutăm pe cei care vor să se implice activ în protejarea pădurilor, pe cei care întâmplător dau peste o zonă despădurită și nu vor să treacă mai departe indiferenți. Ghidul cuprinde un model de sesizare către autorități, care să conțină informațiile necesare începerii unei investigații. Cu cât vor fi mai multe perechi de ochi informați în pădure, cu atât va fi mai greu pentru cei care vor să comită abuzuri,” declară Valentin Sălăgeanu, coordonator de campanii în cadrul Greenpeace România.

Acest ghid a fost elaborat împreună cu experți din domeniul silvic, organizații partenere dar și cu ajutorul voluntarilor Greenpeace România, care s-au alăturat campaniei de protejare a pădurilor.

Am început să construim  acest ghid plecând de la constatarea că silvicultura este un domeniu  vast și complex și că există o lipsă acută de informație utilă care să fie disponibilă publicului larg interesat. Sunt foarte multe nuanțe, pentru că, de exemplu, există lucrări silvice perfect legale dar care arată ca o agresiune față de pădure pentru o persoană care nu are cunoștințe de specialitate. Am inclus în Ghid toate informațiile de bază pentru a putea identifica o posibilă tăiere ilegală și am realizat un glosar de termeni silvici pentru o mai ușoară orientare în terminologia de specialitate,” adaugă Valentin Sălăgeanu, coordonator de campanii în cadrul Greenpeace România.

Situația pădurilor din România este îngrijorătoare: o analiză Greenpeace România indică faptul că ritmul de dergradare a pădurii se menține la 3 hectare pe oră, iar numărul cazurilor de tăieri ilegale a ajuns la o medie de 62 pe zi, în 2013 și 2014.

Județele care au înregistrat cel mai mare număr de cazuri de tăieri ilegale sunt: Argeș 5.851 cazuri, (12,85% din totalul cazurilor la nivel național), Bacău 3.538 cazuri, (7,77%) și Mureș 3.351 cazuri, (7,36%). Județul Argeș a înregistrat cel mai mare număr de cazuri de tăieri ilegale identificate de autorități și în perioada 2009-2011: 6.458 de cazuri.

Să nu uităm că pădurile sunt o resursă care trebuie gestionată responsabil pentru că oferă beneficii de mediu, economice, sociale și culturale. Va îndemn să răsfoiţi ghidul şi să nu rămâneţi indiferenţi! http://www.greenpeace.org/romania/Global/romania/paduri/Publicatii/Ghidul%20voluntarului%20pentru%20protejarea%20padurilor.pdf

 

Foto Pădurea Bolintin

13090469_1376272072398639_1522189526_n

13082148_1376272795731900_1747516724_n

13081670_1376272112398635_584326025_n

13090566_1376272579065255_1571051110_n

13081596_1376272482398598_2128505992_n

13077271_1376272705731909_38263845_n

13077260_1376272762398570_1019776994_n13077334_1376272805731899_760820937_n

13077342_1376272815731898_426390830_n

13059903_1376272189065294_1700343915_n

13022320_1376272562398590_2066109858_n

Ercolano (Herculaneum), oraşul înghiţit de lava Vezuviului

12987040_1367969529895560_1453448227600265898_n

Am scris în articolul precedent despre excursia mea la Vezuviu, iar acum voi scrie despre oraşele distruse de lava şi cenuşa vulcanului, în urma erupţiei sale din 79 d. Hr. Eu am vizitat Herculaneum şi Pompei, cele mai cunoscute, dar mai sunt alte 2 sau 3 sit-uri de vizitat. Astăzi despre Herculaneum, oraşul înghiţit de lava vulcanului.

12961531_1367972706561909_4938870423074958868_n

Ercolano este denumirea nouă a oraşului (dobândită în 1969), denumirea veche fiind Herculaneum, de la Hercules, considerat fondatorul şi patronul oraşului. Pe vremea romanilor, Ercolano era un orăşel-staţiune prosper, aşezat la ţărmul marii, cu vreo 4000 de locuitori, la origine fiind fondat de colonişti greci (ei l-au numit Herculaneum).

În Ercolano am ajuns cu trenul Circumvesuviana pe care l-am luat din staţia centrală Garibaldi din Napoli. Biletul a costat 1,5 euro, iar călătoria a durat în jur de 30 de minute. Am coborât la Ercolano Scavi (mai este o staţie – Ercolano Migli d´Oro, dar este departe de ruine) şi mai întâi am făcut o drumeţie la Vezuviu, apoi la întoarcere am vizitat şi oraşul.

12715463_1315796821779498_7174168835315798387_n

13012660_1367969709895542_7014845481216850423_n

13006556_1367972596561920_8383106906201864102_n

12993494_1367972403228606_2397248607112854679_n

13001098_1367971236562056_693018927022615057_n

12963839_1367971966561983_3540801223974006746_n

12974305_1367971419895371_7879087038675939199_n

13010683_1367971516562028_8572479060337366300_n

Situl se află la câteva sute de metri de gară, după ce cobori o pantă (de la gară, de sus, se vede frumos Mediterana) şi este înconjurat de clădirile oraşului modern. În comparaţie cu Pompei pe care-l văzusem cu o zi înainte şi în care m-am rătăcit efectiv (atât de imens este), sit-ul este foarte mic, dar foarte frumos, vestigiile fiind parcă mai bine conservate (s-au păstrat picturile originale, vasele, amforele, mobilierul şi scările calcinate). Este de 100 de ori mai mic decât Pompei, întrucât cea mai mare parte a oraşului vechi este încă sub lavă deasupra căreia s-au construit casele şi blocurile de acum. Din cele 12 hectare ale oraşului antic, doar 4.5 ha au fost decopertate, restul găsindu-se sub clădirile oraşului modern. Ce se poate vedea în sit-ul arheologic sunt casele luxoase ale patricienilor şi micile căsuţe ale meseriaşilor. Nu au fost încă scoase la lumină templele şi piaţa publică. Situl este împărţit în 7 zone arheologice şi cuprinde 26 de case cu garduri de piatră şi 10 edificii publice, magazine, antrepozite de cereale. Străzile sunt pavate cu piatră cubică mare şi au trotuare cu borduri înalte de 20 de cm. De menţionat este că cele mai importante descoperiri din Herculaneum şi Pompei, artefacte foarte valoroase, se găsesc la Muzeul de Arheologie din Napoli.

13015572_1367969913228855_4710962032084575979_n

13015553_1367969779895535_7708731896702308908_n

13015578_1367970986562081_7056001651029751920_n

12974509_1367970799895433_6625155722264235678_n

12974540_1367970716562108_7805488015329062659_n

12987089_1367970183228828_3981538210949647684_n

12963880_1367970366562143_8230870365203007429_n

12994480_1367970263228820_1299113716911028419_n

12998730_1367970153228831_2197610304297919951_n

12963591_1367971813228665_4807294749007468492_n

13006498_1367971893228657_6088256963865064972_n

Dacă înainte să fie înghiţit de lava Vezuviului, oraşul era poziţionat chiar la malul marii, după catastrofa din anul 79, ţărmul s-a reconfigurat înaintând câteva sute de metri spremare. În ziua cataclismului, locuitorii din Ercolano erau în sărbătoare, cu ocazia festivalului anual din luna august. Se spune că Vezuviul, ca şi în alte dăţi era acoperit de nori negri şi mici zgâlţâieli spărgeau paharele de pe mese, dar oamenii nu le luau în seamă fiind obişnuiţi cu aceste manifestări. Însă la un moment dat, pământul s-a ridicat şi din măruntaiele vulcanului a pornit lava. Locuitorii au avut norocul să se salveze datorită poziţionării oraşului  la înălţime pe un promotoriu între albiile râurilor, astfel lava a invadat albiile  şi s-a scurs încet spre mare, lăsând timp oamenilor să fugă. Curând oraşul a fost acoperit cu un strat de 15 m grosime. În Pompei însă, oamenii nu au avut timp să se salveze întrucât cenuşa fierbinte a ars şi sufocat tot ce a întâlnit în cale.  Deşi iniţial s-a crezut că nu au fost victime în Herculaneum, excavaţiile din 1980 din dreptul plajei au scos la iveală bărci acoperite în care au fost găsite 270 de schelete ale celor care au vrut să scape pe mare şi nu au mai reuşit.

13012660_1367970619895451_3157951645865357267_n

13001077_1367970429895470_8553696685603500566_n

13006542_1367971629895350_3391976311021370803_n

13007108_1367970086562171_1221542388471534149_n

12961536_1367970676562112_6720785028931763606_n

12974433_1367970333228813_4017275723859469550_n

943779_1367971699895343_4102311395125856518_n

942216_1367970519895461_7883154600313260416_n

12994562_1367971576562022_3988279085962679223_n

13000223_1367971083228738_1253736557652305912_n

12974466_1367969729895540_771963595022251792_n

12963779_1367970849895428_957634998366997914_n

13010615_1367971189895394_2821687462231224978_n

12963580_1367970036562176_664406290173969334_n

 

Iată ce scria Pliniu cel Tânăr care se refugia împreună cu mii de oameni spre Napoli: „Deşi înaintau pe un drum neted ca în palmă, carele noastre erau zgâlţâite încoace şi încolo la fiecare pas. În spatele nostru se înălţa ameninţător un groaznic nor negru, sfâşiat de flăcări pâlpâitoare, încolăcindu-se asemenea unui şarpe şi lăsând să se străvadă fulgere mai puternice decât pe cele mai cumplite furtuni˝.

Urmează un articol despre Pompei!

Poze din Ercolano (oraşul modern)

12733643_1315797075112806_1028382463489423877_n

12963499_1367987433227103_4817624793936291548_n

 

12717439_1315796955112818_1158579859232046161_n

12991078_1367987369893776_6854180147522183403_n

944932_1367987469893766_6639316495039209524_n

11140007_1367987526560427_2357263109041827082_n

O vizită “acasă” la Vulcanul Vezuviu

6

Sfidător, impunător, puternic, Vezuviu tronează peste întregul Golf Napoli şi toată regiunea Campania pe care odată a distrus-o. Este un vulcan activ care poate erupe în orice moment, în viitorul apropiat, iar ideea unei vizite la el “acasă”, mi-a dat emoţii. Dacă tot am ajuns în Napoli, nu puteam rata o drumeţie la unul dintre cei mai periculoşi vulcani din lume, care a creat cel mai mare dezastru din istoria Europei.

L-am găsit liniştit, într-o zi superbă de februarie, caldă şi însorită, iar el, Vezuviu, m-a primit cu ospitalitate răsplătindu-mi parcă efortul depus pentru a ajunge pe “buza”-i imensă, cu o panoramă de invidiat: golful Napoli, oraşul Napoli, peninsula Sorrento, insulele Capri, Ischia şi Procida.

2

1

Iniţial programasem excursia la Vezuviu în ziua în care am vizitat Pompei, oraşul distrus de cenuşa vulcanului, dar cum sit-ul este uriaş şi m-am plimbat toate ziua pe străzile prosperului oraş roman de altădată, n-am mai avut timp să ajung, aşa că am lăsat-o pe a doua zi şi bine am făcut căci m-a costat mai puţin. Am plecat spre vulcan din Herculaneum, un alt oraş distrus de acesta şi am plătit 10 euro, asta incluzând drumul dar şi intrarea în parcul naţional (din Pompei m-ar fi costat 20 de euro, întrucât oraşul este mai departe de vulcan). Şi cu ocazia asta am vizitat şi Herculaneum, oraşul lui Hercule, deşi nu era în plan. Despre Pompei şi Herculaneum voi scrie în alte articole.

În Herculaneum am ajuns cu Circumvesuviana (un tren care circulă prin toate localităţile din jurul Vezuviului). Biletul a costat un 1,5 euro şi am ajuns în 20 sau 30 de minute (nu mai ştiu exact). Cum am ieşit din gară, pe partea stânga am şi văzut o firmă de turism care face excursii la Vezuviu şi ne-am dus să cumpărăm bilete. Plecând de dimineaţă devreme de la hotel din Napoli, am fost primii acolo şi am avut noroc să prindem chiar prima cursă la vulcan. La 9 am luat biletele şi până la 10.30 când am plecat la drum, ne-am plimbat prin Herculaneum.

1936344_1316582958367551_2974127832653126927_n

Vreo 45 de minute am făcut până acolo, până la intrarea în parc unde ne-a şi lăsat maşina, de aici urmând să mergem pe jos până la craterul vulcanului. Drumul către Gran Cono del Vesuvio nu este foarte solicitant, îţi trebuie totuşi nişte încălţări adecvate şi o haină mai groasă, deşi sus la conul vulcanului era foarte cald, chiar mai cald decât la baza lui. Ne-am luat şi nişte beţe ajutătoare de la un tip căruia i-am lăsat bacşiş la întoarcere şi cu tot cu opriri, admirat privelişte şi poze, am făcut o oră.

941313_1366247746734405_9033348096871089673_n
12417884_1366240043401842_5583959892030800392_n
12932923_1366247766734403_4677199432457662238_n
13001204_1366240410068472_1612971789461079708_n

Straturi de lavă, cenuşă vulcanică, zgură se succed până la con, arbuşti pitici pe ici pe colo şi peisaje ample cu peninsula Sorrento şi Golful Napoli.

12417884_1366239246735255_1333107428277454811_n

11219533_1366240666735113_5743169823704925726_n

942880_1366240130068500_8005375173472275792_n

11246592_1366241036735076_8231678040775783216_n

12512638_1366239946735185_908547513397803203_n

12961719_1366248040067709_2583978219870709631_n

12963804_1366247596734420_5280103501194721266_n

13010652_1366248466734333_3563927820993224646_n

12974426_1366240726735107_3486949227621015959_n

12993544_1366247676734412_3316276107146363924_n

12993379_1366247056734474_7868114263187396299_n

Iar sus, e doar o groapă tăcută… Pe alocuri, Vezuviu fumegă, semn că doar moţăie şi nu e adormit de tot.

12963484_1366241300068383_3593002079255488968_n

11247507_1366241530068360_5687143939567297771_n

11139377_1366248140067699_5057118127524570524_n

13001269_1366241586735021_7380962815837867541_n

12990978_1366241276735052_5433549550704501869_n

12987213_1366248113401035_2197292271556913758_n

12993489_1366240873401759_1121422014903899016_n

13010683_1366247363401110_289457815710436594_n

13012696_1366247420067771_1590152296657980671_n

12991004_1366241170068396_7927837081211035675_n

Am plecat şi cu câteva suveniruri de la vulcan: ghetele pline de praf şi cenuşă şi o brăţară+cercei confecţionate din lava vulcanului.

12998511_1366247650067748_6007384841299593879_n

13015371_1366247716734408_8103244145944922986_n

 

Panorama de pe Vezuviu

13015137_1366247323401114_6793230084068424560_n

12963912_1366248190067694_2922729824194605635_n

12998663_1366241086735071_129327103495283865_n

13010850_1366248246734355_5882414732588259357_n

12987093_1366247230067790_6156747916059938995_n

12985429_1366248273401019_6604730776001083073_n

13007361_1366248260067687_2954343381038537078_n

Arivederci, Vesuvio!!!

12974531_1366248590067654_6135653396258445381_n

13012859_1366248486734331_8510728691520750071_n

 

Despre Vezuviu. Sau Vezuviu în cifre.

Muntele Vezuviu face parte din arcul vulcanic Campanian şi este situat în Golful Napoli, la aproximativ 9 km de oraşul Napoli. Este un stratovulcan, format ca urmare a coliziunii a două plăci tectonice, din Africa şi Eurasia şi este singurul vulcan de pe continentul european care a erupt în ultimul secol, fiind considerat unul dintre cei mai periculoşi din lume, întrucât regiunea vulcanică este cea mai mai dens populată din lume, astfel că 3 milioane de persoane ar fi în pericol dacă vulcanul s-ar trezi la viaţă.

Erupţia din anul 79 d.Hr, care a dus la dispariţia oraşelor Pompei şi Herculaneum, a durat aproximativ 19 ore, după spusele lui Pliniu cel Tânăr (al cărui unchi a murit atunci). Vulcanul a împrăştiat 1,5 milioane de tone de rocă topită şi piatră ponce pe secundă, iar norul de pietre, cenuşă şi fum a ajuns la o înălţime de 33 km. Se estimează că 20.000 de oameni au murit din cauza scurgerii piroclastice hidrotermale.

Vezuviul este format dintr-un con mare, Gran Cono, care este înconjurat parţial de marginea abruptă a unei caldera ce a apărut după prăbuşirea unui munte mai bătrân, Somma. Din acest motiv, vulcanul este supranumit Somma-Vezuviu sau Somma-Vesuvio. Gran Cono, conul principal, a apărut în timpul erupţiei din 79 d.Hr, iar înălţimea sa s-a modificat în timp odată cu erupţiile, în acest moment fiind de 1.281 m, pe când Monte Somma are 1.149 metri. Cele două conuri sunt separate de valea Atrio di Cavallo, de aproximativ cinci km lungime.

Vezuviu are un ciclu al erupţiilor de 20 de ani, dar ultima oară a erupt în 1944, iar cea mai cunoscută erupţie care a lăsat un dezastru imens în Europa, a fost cea din 79. Apropierea de localităţi populate îl face pe acesta unul dintre cei mai periculoşi vulcani din lume. Mai multe despre vulcan, aici: https://ro.wikipedia.org/wiki/Vezuviu

 

Start la pedalat cu I’VELO

12931044_1364026013623245_6006007785598055775_n

Sâmbăta care tocmai a trecut, am participat la primul tur ciclist pe 2016, organizat de I’Velo, cu ocazia deschiderii centrelor I’Velo din Bucureşti. A fost un eveniment colorat, deosebit de frumos pentru iubitorii de două roţi, cu voie bună şi oameni frumoşi cu care am sărbătorit împreună deschiderea sezonului velo. Sâmbătă, 9 aprilie, bicicletele I’Velo au pedalat pentru prima oară în acest sezon.

Cei de la I’Velo ne-au aşteptat de dimineaţă cu cafea aburindă, flori, baloane, muzică, fructe, prăjituri şi tombolă cu premii. Cafecicleta ne-a dat energie la pedalat, răsfăţându-ne cu ceaiuri, cafea şi cel mai bun capuccino, iar Jolie Joie ne-au oferit cele mai frumoase flori! Am şi câştigat la tombolă, un aranjament floral foarte drăguţ.🙂

12993568_1364026170289896_9032893131723782578_n

12998679_1364025460289967_7507167129530895150_n

12994434_1364025700289943_7527353711307758444_n

DSCF2742

12936749_1364022293623617_2133298729709168403_n

12963768_1046098805425310_5528458874300916586_n

DSCF2762

DSCF2765

DSCF2802

12928298_1364022560290257_3335589095128969984_n

Turul ciclist a început la ora 11 :00 şi s-a desfăşurat pe traseul: Bd. Nicoale Prezan – Arcul de Triumf – Bd. Kisellef – Arhitect Ion Mincu. Bicicletele galbene au putut fi închiriate gratis în intervalul 10 :00 – 12 :00.

DSCF2725

DSCF2736

12932934_1364022473623599_4579826001131617966_n

12718081_1364022433623603_7733885684963640323_n

12987220_1044845598883964_6976294461158234662_n

12938215_1044845718883952_6702450368217143497_n

12998697_1046098328758691_8093551406482855310_n

12998495_1046097785425412_1714664290586359032_n

13006504_1046098018758722_8558997427010813555_n

 

I’Velo este un proiect al Asociaţiei Green Revolution şi Raiffeisen Bank. Ajuns la al şaptelea an, I’Velo este singurul proiect de bike-sharing extins la nivel naţional, în 7 oraşe, cu 10 centre şi aproape 1.200.000 de români, care au pedalat, contribuind la reducerea emisiilor de CO2 din atmosferă cu aproximativ 1700 de tone.

 

Chiquita la prima ei tură pe bicicletă, pe 2016🙂

DSCF2768

DSCF2756

13000356_1364022370290276_3874930908418352463_n

 

Leurda, planta miraculoasă: beneficii pentru sănătate şi câteva reţete

12042715_1352446384781208_5517528520425699570_n

Pentru că tot e vremea ei (încă), am vrut să-i dedic un articol acestei plante miraculoase şi să postez şi o reţetă făină cu leurdă: pesto de leurdă. Numită popular usturoiţă sau usturoi sălbatic, pentru că frunzele şi tulpina au un miros şi un gust puternic de usturoi, leurda este o plantă de talie mică, cu frunze cărnoase, de un verde puternic, care face nişte flori albe mici. De altfel, din punct de vedere botanic, este şi rudă cu usturoiul, numele latinesc fiind Allium ursinum (usturoiul ursului) şi, într-adevăr, imediat ce ies din hibernare, urşii o consumă ca medicament. Apariţia leurdei este semn că, în curând, animalele vor ieşi din bârloguri pentru a se bucura de primăvară.

Leurda este o plantă sălbatică, nu poate fi cultivată, creşte numai în pădurile de stejar, fag sau frasin din Europa Centrală (lunile martie-aprilie) şi până în prezent nu a putut fi aclimatizată în nici o altă regiune.

1236584_1333104163382097_5284882568083129777_n

Efectele sale terapeutice asupra inimii şi a vaselor de sânge, asupra digestiei, asupra sistemului imunitar şi endocrin sunt uimitoare, fiind considerată mai puternică decât usturoiul întrucât creşte liberă, nefiind influenţată de om şi păstrându-şi astfel însuşirile cu care a fost înzestrată de la mama-natură.

Afecţiunile vindecate de leurdă: hipertensiune arterială (substanţele active conţinute de leurdă au efecte vasodilatatoare şi ajută la menţinerea în limite normale a presiunii sanguine), boli cardiace (aritmie, ischemie, tahicardie) şi ateroscleroză asociate unor valori ridicate ale colesterolului (leurda este bogată în adenozină, substanţă care are un rol esenţial în reducerea colesterolului), tromboflebită şi trombozele în general (printre cele mai puternice efecte fluidifiante sanguine şi antiagregante plachetare), sechele după accidentul vascular, prevenindu-l în acelaşi timp, oprirea procesului de îmbătrânire (neutralizează radicalii liberi din sânge, cu efecte de relansare a activităţii endocrine, prevenind sclerozarea vaselor de sânge şi favorizând circulaţia cerebrală), reumatismul.

De asemenea, leurda (mai ales sucul) are puternice efecte depurative, fiind eficientă şi în tratarea sclerodermiei, psoriazisului, acneei şi în general a bolilor de piele ce apar ca urmare a intoxicării organismului. Întăreşte sistemul imunitar şi are proprietăţi antitoxice puternice înlăturând efectelor nocive ale nicotinei şi gudronului din ţigări.

În afecţiunile amintite mai sus se recomandă atât consumul leurdei proaspete în salate, cât şi sucul proaspăt de leurdă băut dimineaţă pe stomacul gol sau tinctură de leurdă, în cure de 2-3 luni.

Primăvară aceasta am tot fost prin pădure să culeg leurdă, astfel că nu mi-a lipsit din casă. Mi-am făcut şi fresh de leurdă, deşi e destul de înţepător (îi mai atenuez gustul cu salată verde sau cu măr verde), am făcut salate, mâncare, supe creme. Ultima dată am cules atât de multă, încât nu mai ştiam ce să fac cu ea, dar am găsit pe facebook, la o prietenă, o reţetă şi cum aveam în casă toate ingredientele, am şi trecut la treabă. Acum mai am puţină leurdă, am păstrat-o pentru salate şi sucuri.

Reţeta e un pesto de leurdă care se face foarte uşor şi rapid. Pentru un borcan de 400 aveţi nevoie cam de 200 gr. leurdă, 100 ml ulei de măsline, 50 gr. nuci şi sare. Se pun toate ingredientele în robot sau se pasează cu blenderul, până se transformă în pastă. Se pune în borcane şi se ţine la frigider, consumându-se în 2 luni. Sau dacă vreţi să vă bucuraţi de gustul leurdei şi la iarnă, puneţi-o în caserole la congelator. În borcane se ţine mereu ulei de măsline deasupra.

12957276_1361088237250356_1465240361_n

12966569_1361088250583688_511445756_n

Pesto de leurdă îl puteţi folosi la paste, pizza, ca sos la diverse preparate. Eu am făcut cu paste şi puţin parmezan ras deasupra, un deliciu.

În salate eu o consum cu salată verde, ridichi, untişor, păpădie sau cu brânză, roşii, câteva felii de ou. O mai pun în sandwich-uri.

Mâncarea scăzută de leurdă se face ca şi spanacul sau ştevia, cu o ceapă călită, mirodenii, deşi îşi cam pierde din proprietăţi prin fierbere. Supa cremă la fel şi se pasează apoi cu blenderul, apoi se subţiază după preferinţe cu apă rămasă de la fierbere. Mai puteţi face orez cu leurdă. Leurda o căliţi 2-3 minute în ulei şi o serviţi alături de orez. Sau ce vă mai trece prin cap, poate fi consumată cu atâtea mâncăruri.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 335 other followers