În Săptămâna Bloggerului Biciclist am pedalat pentru mediu şi poveşti

Istoria bicicletelelor mele şi a locurilor frumoase în care m-au purtat, mă îndeamnă să scriu poveşti şi să-mi amintesc de copilărie. Dacă în anii copilăriei, bicla era pentru doar pentru joacă şi distracţie, astăzi ea reprezintă mijlocul meu de deplasare prin oraş, unul sănătos şi prietenos cu mediul, prin care mă bucur de libertate de mişcare şi descopăr locuri frumoase şi poveştile lor. Am participat şi particip în continuare la protestele bicicliştilor prin care ne mobilizăm şi încercăm să atragem atenţia autorităţilor apatice şi a celorlalţi participanţi la trafic, că spaţiul public este şi al nostru, că infrastructura lasă de dorit şi că e dreptul nostru al bicicliştilor să biciclim. Aşadar, bicicleta e legată în prezent şi de activism. Şi mai ştiu că ea a sprijinit autonomia şi emanciparea femeilor, începând cu secolul al 19-lea, aşa cum puţine lucruri au făcut-o.

Amintirile mele cu roţi încep cu o tricicletă, apoi au urmat două roţi, cu aventuri pe aleile din jurul blocului sau la ţară, căzături, julituri, vânătăi pe picioare şi coate zdrelite. Povestea bicicletelor mele v-am mai spus-o în acest articol. Un Pegas a fost prima mea bicicletă, pegasul mamei, o bicicletă din altă epocă, cea a comunismului, despre care n-aş fi crezut că va supravieţui atâta timp încât să mă plimbe şi astăzi, recondiţionat desigur, dar păstrând marea majoritate a componentelor originale. După ce a zăcut ani buni în podul casei de la ţară, l-am cosmetizat şi iacătă astăzi zburdă pe străzile din Bucureşti. Pegasul meu a reînviat odată cu Festivalul Street Delivery când am văzut la unul din standurile de acolo mai multe biciclete Pegas frumoase şi cochete, e adevărat mai sofisticate decât a mea. Atunci m-am hotărât să-l scot din amorţeală şi să-l readuc la viaţă. A trecut ceva timp de atunci şi încă îl mai am (nu aş putea să renunţ la el, e moştenire de familie). Îl mai schimb cu o bicicletă pliabilă sau cu o cursieră a prietenului meu şi cum dă căldură şi e vreme frumoasă, pedalez aproape zilnic până toamna târziu când încep ploile şi ninsorile. Mă terorizează căratul lor în liftul blocului, dar nu mai contează. Şi acum am zgârieturi şi vânătăi pe picioare, marea majoritate căpătate de la acest ritual dureros de altfel, al coborâtului şi urcatului cu liftul.

În medie, cam 10 km fac pe zi (de la bloc la unul din parcurile din apropiere unde ies şi cu căţelul la plimbare), seara; aş vrea mai mult dar nu e timp, în weekend da. Însă de vreo două săptămâni (aproape trei), am pedalat la greu, m-am ambiţionat, m-am mobilizat, am lăsat alte treburi baltă şi am bătut Bucureştiul în lung şi-n lat. În perioada 1-7 iunie a fost Săptămâna Bloggerului Bicilist, aşa că am biciclit la greu. Blogal Initiative a venit cu provocarea, campania BIKE2WORK şi n-am putut sta deoparte. Am început chiar mai devreme de 1 iunie, mi-am instalat aplicaţia i’Velo şi am testat-o. Am continuat şi după campanie. Dar nu am pedalat singură, ci împreună cu 2 prietene. Noi bloggerii trebuia să ne facem echipă de câte 3 persoane şi să biciclim folosind aplicaţia, apoi să povestim cum a fost (ceea ce voi face acum).

Bun… Campania foarte frumoasă, bicicletă aveam, nerăbdătoare să pedalez – DA, telefon cu android ca să-mi instalez aplicaţia – bifat, mai rămânea să-mi găsesc colege de pedalat. Prima persoană la care m-am gândit a fost Irina Bartolomeu (bloggeriţă şi ea) pentru că ştiam că pedalează şi ea împreună cu familia. Am vorbit cu ea, nu ştia de campanie, a zis că se mai gândeşte. A doua zi mi-a dat răspunsul: DA. Uraaaa!!! Acum ne mai trebuia o a treia colegă. Iniţial ne-am gândit la nişte prietene de-ale noastre cu care mai biciclim, apoi am hotărât să găsim tot un blogger. Am găsit-o pe Daniela Bojincă, nerăbdătoare şi ea să participe şi uite aşa ne-am făcut echipă. Trei bloggeriţe bicicliste cu poftă de pedalat.

Ce au în comun cele trei bloggeriţe biciliste: pasiunea pentru cele două roţi, pentru plimbări în aer liber şi natură şi poveştile despre oameni frumoşi şi locuri frumoase.

Echipa trebuia să aibă un nume, desigur. Ne-am jucat puţin cu iniţialele numelor noastre – D, A, I, am mai adăugat nişte cuvinte reprezentative – pedală, mediu, poveşti şi uite aşa s-a născut: DĂ-I pedală pentru mediu şi poveşti. Ne-am făcut şi pagină de facebook unde postăm zilnic #povestipebicicleta, poveştile noastre. (Apropo, da-ne un like, dacă şi tu eşti pasionat de ciclism, dacă îţi pasă de mediu sau dacă vrei să descoperi locuri faine în Bucureşti şi nu numai.)

Ne-am făcut şi tricouri cu mesajul nostru “DĂ-I pedală pentru mediu şi poveşti”. Ni s-au mai alăturat şi alţi biciclişti care ne-au susţinut în campanie: Bogdan Daradan, Monica Kovacs şi Eugen Demeterca. Şi am organizat şi un concurs pe pagina de facebook în care am răsplătit un fan al paginii cu un tricou personalizat (tricoul e acum în drum spre câştigătorul lui – David Mihail Mitran).

Lui Bogdan Daradan care ne-a susţinut pe durata campaniei, i-am dăruit un tricou personalizat. Mulţumim, Bogdan!

Bogdan ne-a luat un interviu. Aşa că, dacă vreţi să aflaţi mai multe despre noi şi campanie, vă invit să-l citiţi AICI.

Cu Irina Bartolomeu şi Monica Kovacs la o plimbare prin parcul I.O.R

Eu şi Irina am pedalat în Bucureşti, iar Daniela Bojinca în Târgu Jiu. Ne-am împărţit rolurile, în funcţie de locaţie şi de ce-i plăcea fiecăreia să facă, astfel că eu am fost prezentă cu bicla pe la evenimente, festivaluri, spectacole de stradă şi marşuri ale bicicliştilor în Bucureşti, Irina prin locuri faine de prin Bucureşti şi nu numai (împrejurimi sau chiar peste graniţe), Daniela ne-a prezentat obiective turistice din Târgu Jiu, cunoscute sau mai puţin cunoscute. Am fost surprinse să vedem că locuitori ai oraşului Târgu Jiu nu ştiau de anumite locuri şi obiective turistice şi ne-au întrebat cum ajung acolo, asta pentru că oraşul este cunoscut pentru operele lui Brâncuşi, iar celelalte locuri (şi nu-s puţine!) nu sunt promovate. Sunt foarte mândră de Daniela pentru că a reuşit într-o zi să parcurgă pe bicicletă o distanţă de 120 de km!!! A pedalat pe defileul Jiului, până la Prislop. Bravo, Daniela!

Eu, aşa cum v-am spus, am biciclit prin Bucureşti, pe la evenimente. Am fost la Festivalul Internaţional al Statuilor Vivante din parcul Crângaşi. În prima zi de festival (sâmbătă), pentru că am şi lucrat, am plecat cu bicicleta la muncă (nu începuse încă Săptămâna Bloggerului Biciclist, dar eu am testat aplicaţia I’Velo dinainte), iar după-amiază după serviciu am dat o tură prin parcul Crângaşi, ca să văd statuile vivante. Una din ele mi-a furat bicicleta 🙂

 

În zilele ce au urmat am fost cu bicla (şi cu căţel) la Bubble Parade, la Roaba de Cultură în Herăstrău, în Parcul Tineretului la Satul Biblic, în parcul Naţional la Festivalul Rusaliilor şi iar la Festivalul Statuilor Vivante.

La Bubble Parade am mărşăluit pe străzile din Centrul Vechi printre boloane şi balonaşe de săpun, la Roaba de Cultură m-am relaxat pe pajiştea din Herăstrău, după un pedalat zdravăn şi în hamac cu o carte.

La Roaba de Cultură

Pe 1 iunie am avut cred, cea mai activă zi, am făcut câteva zeci de km pe bicicletă: din Iancului în Herăstrău, din Herăstrău în Tineretului, din Tineretului în Parcul Naţional şi apoi în Crângaşi, pe Insula Lacul Morii unde am văzut şi un apus de soare superb.

Insula Lacul Morii

Din păcate, n-am putut să înregistrez în aplicaţia I’ Velo toate traseele, pentru că am făcut şi multe poze şi mi s-a descărcat telefonul. Iarăşi am avut o problemă cu faptul că atunci când mă suna cineva, pierdeam ce înregistrase aplicaţia… nu ştiu poate a fost şi vina mea, am apăsat vreun buton greşit, cine ştie… Ideal ar fi fost că aplicaţia să aibă şi un buton de pauză. Poate pe viitor i se va adăuga.

În Tineretului la satul antic, am învăţat să trag cu arcul, să fac pâine cum se făcea odată, cum se ţese covoare, să fac nod pescăresc, am văzut şi cum se băteau monezile odată şi după ce am făcut câteva ture de parc cu bicicleta, m-am odihnit într-o poieniţă unde am descoperit un cireş. Cu cireşe amare! Uite de aia, îmi place mie să mă plimb cu bicla, pentru că descopăr multe locuri pe care altfel nu aş putea.

În Parcul Naţional (care mi-e cel mai aproape) mergeam cu bicicleta de regulă seară şi după o porţie de pedalat, urma una de fitness 😀

Am mai fost în Văcăreşti, tot la ceas de seară, ca să văd apusul.

Apoi, spre sfârşitul săptămânii, iar la evenimente. De joi până duminică a avut loc Festivalul Internaţional de Teatru de Stradă B-FIT în the STREET, unde am fost prezentă în fiecare zi.

Colour Bikes 🙂

Vineri şi sâmbătă, la Natura Fest, în Cişmigiu, de Ziua Mediului.

@Natura Fest

  

 

Iar duminică (7 iunie), ultima zi de campanie, am pedalat pentru mediu şi poveşti la Skirtbike. 🙂

Chiar dacă Săptămâna Bloggerului Biciclist s-a încheiat pe 7 iunie, nici zilele acestea nu am lăsat-o mai moale cu pedalatul. M-am plimbat mai mult prin centru, am fost la Casa Coanei Miţa Biciclista, acum în curs de reabilitare şi acoperită de schele, am fost la Festivalul Internaţional de Bike Polo în Piaţa George Enescu şi la Street Delivery pe Arthur Verona.

Casa Coana Miţa Biciclista în curs de reabilitare

Bike Polo în Piaţa George Enescu

@Street Delivery X

#povestipebicicleta la Forturile Bucureștiului: Bateria 9-10 Cățelu invadată de o adevărată junglă. Și cel mai accesibil fort, deși ne-a luat ceva până l-am descoperit. Data viitoare vin pregătită cu lanterne și întăriri pentru că e mult de explorat. De văzut!

La serviciu am fost cu bicicleta doar sâmbetele, pentru că recunosc, în timpul săptămânii nu am curaj în trafic. În drumul meu către serviciu, am pistă de biciclişti doar de la Iancului până-n Ştefan cel Mare, iar eu de regulă merg cu bicicleta pe pistele de biciclişti. Şi apoi, ştiţi şi voi cum sunt în Bucureşti pistele, unele nu-s făcute cu cap. Seara în schimb şi în weekend când nu e aglomeraţie în trafic, merg şi pe stradă.

Pista de pe Calea Victoriei. Aşa da!!!

A, ţin să precizez, că săptămânile astea, de când pedalez zilnic, am învăţat să pun lanţul la bicicletă 🙂 . Şi rapid! Dacă înainte stăteam un sfert de oră să-l pun şi mă făceam ca porcu’, acum îl pun în mai puţin de un minut.

Despre aplicaţia i’Velo am mai scris şi mai sus şi aş mai avea câteva lucruri de adăugat. Înregistrează ea viteza maximă şi minimă, dar după ce dau stop track, nu mi le păstrează. Doar distanţa şi timpul mi le înregistrează. De câteva ori, mi s-a blocat (însă nu ştiu dacă din cauza telefonului meu sau a fost altă bubă), cert este că n-am reuşit să-mi salvez câteva trasee. Ca şi îmbunătăţiri, aş mai recomanda un buton de pauză şi un calcul al caloriilor pierdute.

Traseele mele (ce-am reușit să salvez):

I’Velo este o aplicație mobilă destinată bicicliștilor și comunităților de bicicliști din orice oraș sau țară, construită în jurul nevoilor utilizatorilor dar și organizațiilor care promovează transportul pe bicicleta. Folosind această aplicație poți contribui la realizarea hărții velo din orașul tău, la creșterea comunității de bicicliști, a siguranței în trafic, la promovarea turistică a orașului tău.

Beneficiile și serviciile oferite (limitate în prima etapă de realizare):
· Curse – monitorizează traseele, le salvează și le recomandă prietenilor tăi sau întregii comunități de bicicliști. Poți propune trasee utilitare, turistice sau tematice.
· Atenționări – anunți obstacolele și semnalezi zonele periculoase întâlnite de tine
· POI’s – stabilești punctele favorite, propui locuri interesante, locuri în care bicicliștii sun bineveniți
· Help – ceri ajutor comunitații atunci când dai de greu pe traseu
· Statistici – monitorizezi numărul de km parcurși, viteza, numărul de trasee propuse, atenționările generate
· Câștigă – participi la dezvoltarea comunității velo și poți câștiga premii, servicii sau alte beneficii
· Personalizează – alegi cum vrei să folosești aplicația, ce vrei să vezi pe ecranul tău, cât de multe informații vrei să împarți cu ceilalți, cât de mult vrei să contribui
· Contul tău – setează-ți un cont, adaugă informații despre tine și bicicleta ta, monitorizează-ți traseele, editează conținutul realizat, corectează traseele și datele introduse de tine.

Mai jos, un review al aplicaţiei i’Velo realizat de Daniela:

Nu uitaţi că până pe 28 iunie  se desfăşoară campania ‪#‎bike2work‬, la care vă puteţi înscrie aici (dacă nu aţi făcut-o deja): http://www.bike2work.ro/
Asociatia GreenRevolution, împreună cu Federația Europeană de Ciclism și alte 12 țări din Europa au lansat Bike2Work Romania, o campanie care încurajează companiile să-și îndemne angajații să facă echipe și să vină la birou cu bicicleta.

Iar noi, bloggeriţele din echipa DĂ-I pedală, nu ne oprim aici! Vom continua să pedalăm pentru mediu şi poveşti şi vă vom ajuta să descoperiţi locuri frumoase în ţară şi nu numai. Urmăriţi-ne pe pagina de facebook, dar şi pe bloguri! Suntem bucuroase că am creat o comunitate online frumoasă, de oameni cărora le pasă şi care cred că pot schimba ceva şi pot salva oraşele de la sufocare.

Bicicleta e un mijloc comod şi rapid de transport mai ales într-un oraş aglomerat cum e Bucureştiul şi are un rol extrem de important în lumea în care trăim şi pe care o lăsăm copiilor noştri. Confortul de care zicem noi că ne bucurăm în prezent, graţie evoluţiei tehnologiei, nu înseamnă să conducem o maşină puternică pentru a ne deplasa dintr-un loc într-altul (de multe ori doar câţiva km pe care i-am putea parcurge pe bicicletă sau chiar pe jos). Confort şi bunăstare implică şi sănătatea noastră şi desigur un aer curat pe care să-l respirăm, mişcare şi posibilitatea de a ne bucura de pasiunile noastre, chiar dacă trebuie să renunţăm la comoditate.

În încheiere, vreau să mulţumesc bicicletelor mele pentru că m-au ajutat să mă deplasez dintr-un loc într-altul şi nu mi-au dat bătăi de cap, să trebuiască să le schimb piese sau să se strice (în afară de un lanţ căzut pe care îl pun acum rapid), pentru că m-au scutit de bani daţi la metrou, ratb sau taximetrişti noaptea şi pentru că m-au învăţat să cunosc Bucureştiul şi să descopăr locuri faine, pentru că m-au plimbat în siguranţă (în afară de câteva zgârieturi şi vânătăi pe picioare, alte incidente în trafic n-am avut, bine… câteva cu taximetriştii, dar nesemnificative) şi pentru că m-au ajutat să fac mişcare şi să dau jos kilogramele puse de la înfulecat ciocolată, prăjituri şi alte sweeties.

Mulţumesc colegelor mele de pedalat, Irina Bartolomeu şi Daniela Bojincă pentru că ne-am înţeles şi am comunicat atât de bine pe durata campaniei. De abia aştept să ne întâlnim toate trei la o bere (cu Irina m-am mai întâlnit că na, locuieşte ca şi mine în Bucureşti, dar Daniela e la Târgu Jiu)!

Mulţumesc fanilor de pe pagina de facebook care ne-au susţinut şi încurajat şi felicitat şi desigur cititorilor blogului meu!
Şi nu în ultimul rând, mulţumesc Blogal Initiative pentru frumoasa campanie la care am avut onoarea să particip şi Asociaţiei Green Revolution pentru campania Bike2Work!

So…

P.S: Vă invit să citiţi şi articolele colegelor mele, să vedeţi pe unde le-au plimbat bicicletele în Săptămâna Bloggerului Biciclist: Viața e (mai) frumoasă pe bicicletă. Am pedalat pentru mediu și povești (Irina Bartolomeu), Culeg povești pe bicicletă (Daniela Bojincă)