Împădurire la Cheia cu Asociația Oxigen

Săptămâna trecută m-am înscris voluntar la o plantare în Cheia, Prahova.

M-am trezit sambata dimineata cu noaptea-n cap și am plecat cu entuziasm la Cheia la plantare. Cu Asociația Oxigen. Nu știam unde exact plantăm, nu știam care era situația. Când am ajuns mi s-a făcut rău când am văzut dezastrul. Nu mai fusesem de 2 ani și am avut un șoc când am văzut că nu mai era pădurea pe care o știam eu. Cei care au făcut drumeții pe acolo, știu locul. E cel de la ieșire din Cheia, spre Brașov, de unde încep traseele spre Vf. Gropșoarele și Ciucaș. Am crezut inițial că s-au făcut defrișări și m-am dus repede la inginerul silvicultor care urma să ne coordoneze să-l întreb ce s-a întâmplat cu pădurea. Am aflat că în februarie 2020, au fost aici fenomene meteo extreme, vânt de 200 km/h care a doborât pădurea de brădet întinsă pe câteva zeci de hectare. A arătat și la știri, mi-a zis inginerul. Eu nu știam, nu auzisem, nu văzusem nicio știre. Dezastrul se întinde de la șosea până la poiană, pe partea stângă, o suprafață destul de mare. Acum se exploatează acolo.

Ce e ciudat e că pe partea dreaptă nu au fost doborâți copacii. Am văzut și pe partea aia un gol, dar cred că acolo s-a tăiat. Am căutat apoi pe net știrea și filmări din zonă imediat după furtună și într-adevăr a fost prăpăd. Părerea mea este însă că dacă nu erau goluri în pădure (adică arbori tăiați de mâna omului) nu se crea vârtejul ăla devastator. Acum nu știu, poate greșesc.

De parcă nu erau de ajuns drujbele, mai trebuia și un fenomen de ăsta extrem.Tot mai dese astfel de fenomene extreme în ultima vreme… Am văzut și în Bucegi ceva asemănător, la fel am fost șocată când am văzut golurile imense pe munte și cunoscând locul cum era înainte.

Suntem atât de firavi în fața forțelor naturii, cu toții: animale, oameni, copaci. Dar sincer, cel mai rău îmi pare pentru cei mai nevinovați dintre noi . Chiar înainte să începem plantarea, 2 ciute s-au apropiat de noi și au rămas pe loc uitându-se la noi. 2 ciute printre cioate. Mi s-a părut atât de trist încât nu am vrut nici să le pozez, doar le-am privit până s-au dus. Îmi era de ajuns ce văzusem, pădurea doborâtă și pozele cu ea, nu voiam o “amintire” și cu ciutele în locul ăsta cândva frumos, acum dezolant

Am fost circa 30 de voluntari la Cheia și am plantat brazi, fagi și paltini de munte în acest loc unde vântul a făcut prăpăd la începutul lui 2020. Vremea a fost superbă, însorită, frig dimineața, dar s-a încălzit ușor spre prânz și oricum ne-am încălzit muncind.

Brad, fag, paltin de munte

Ghețar pentru puieți. Locul unde se țin puieții pentru până la plantarea din primăvară.

Instructajul…

S-a plantat aici și primăvara trecută și se va mai planta și la primăvară și poate și toamna asta dacă vremea va mai permite. Natura dă și ea semne că se regenerează. Darrrr… vor trebui să treacă zeci de ani ca să se refacă zona și să fie din nou pădurea ce a fost odată.

Poză de grup la final de plantare

În pauza de masă am făcut și o scurtă plimbare prin pădure până la poiana de unde se văd frumos Țigăile.

Am făcut o promisiune acum 12 ani. O promisiune Mamei Natură. Că o să plantez în fiecare primăvară și toamnă. Cât timp oi trăi. Până acum m-am ținut de ea. Îmi doresc să am putere s-o fac cât mai mult timp de acum încolo

Advertisement