Îți merge picnicul cu Albacher! 10 ponturi pentru un picnic de nota 10!

E vară, e cald, e verde și frumos, e vreme de ieșit din casă și petrecut cât mai mult timp în natură. Unde mergem ca să ne răcorim și să ne relaxăm? La munte, la mare sau de ce nu, la un picnic cu bunătăți în pădure sau într-un părculeț. Zilele de vară ne oferă prilejul perfect pentru organizarea unui picnic împreună cu familia, prietenii sau poate o escapadă romantică cu iubitul.

De când nu ați mai ieșit la un picnic?

Întrebarea asta mi-am pus-o și eu acum câteva zile. Chiar mi-era dor de stau pe o pătură la umbră și la povești, cu mâncare gustoasă și să mă delectez la final cu o bere rece. Așa că, am trecut la acțiune. Am făcut planul pentru un picnic în doi chiar pentru a doua zi (asta a fost într-o marți, marțea trecută), programând picnicul după job, am întocmit o listă cu cele necesare (mâncare, băutură, tacâmuri și altele), ne-am luat și hamacul, aparatul foto și am ieșit la iarbă verde în Parcul Tineretului, cel mai apropiat parc de casă.

Coșul cu bunătăți a constat în brânzeturi, mici gustărele, legume de sezon (roșii, castraveți), fructe de sezon (cireșe), ceva dulce (niște fursecuri cu ghimbir și lămâie) și desigur bereeeeeee :). O Albacher Premium proaspătă, nepasteurizată, filtrată la rece, cu un gust pur și aromă natural perfect echilibrată! Am savurat-o pe-nserate în hamac 🙂

Și iată cum o mică ieșire în parc, după serviciu, s-a transformat într-un picnic de nota 10. Mă rog… aproape de nota 10, pentru că ne-au cam terorizat țânțarii și am uitat acasă spray-ul anti-țânțari, dar măcar am avut cu noi o bere de nota 10.

Obișnuiesc să ies destul de des la picnicuri, indiferent de anotimp, dar mai ales primăvara și vara, numai că, în ultima perioadă, am avut un program destul de încărcat și nu am mai avut timp. Și pentru că mă declar o mare iubitoare a naturii și a picnicurilor în aer liber, las aici pe blog câteva sfaturi/ponturi pentru un picnic reușit.

Nu e complicat să organizezi un picnic, dar dacă e vorba de mai multe persoane pe care vrei să le inviți și vrei ca totul să iasă perfect, iar invitații să fie mulțumiți și să se simtă bine, ar trebui să ții cont de câteva lucruri. În continuare, 10 ponturi pentru un picnic perfect:

  1. Pentru început stabilește împreună cu prietenii sau familia ziua în care vreți și sunteți disponibili să ieșiți.
  2. Tot împreună găsiți locul perfect pentru voi. Poate fi la munte, în pădure, pe malul unei ape, pe o pajiște cu miros de flori sălbatice, la țară sau în oraș, într-un parc care vă place.
  3. Gândiți-vă la ce aveți nevoie pentru picnic! Cea mai importantă este desigur mâncarea (brânzeturi, salate, pizza, legume, fructe, ceva dulce, ronțăieli sau orice altceva va surâde). Luați în calcul în ce o veți transporta, fie că e un coș drăguț de picnic, fie rucsac sau dacă nu, în orice caz, trebuie să fie ceva rezistent.
  4. Nu uita lada frigorifică dacă aveți alimente care trebuie să stea la rece neapărat, niște gheață pentru băuturi eventual.
  5. Întocmește o listă cu obiecte necesare: tacâmuri, farfurii, pahare, tirbușon, desfăcător de sticle, tocător, șervețele, pungi pentru resturi pentru că nu e frumos să lăsăm gunoaie în urma noastră. De asemenea, pătură, masă cu scaune dacă vrei, hamace, umbrelă de soare.
  6. Dacă ai stabilit meniul, trebuie să te gândești și la diverse activități. Pentru cei mari: jocuri de societate, rebusuri, reviste, pentru cei mici: baloane, mingi, zmeie. Poate o selecție de melodii de ascultat, dar ideal ar fi dacă tot ieșiți în natură, să vă bucurați de liniște și de muzica naturii. Ce poate fi mai relaxant în mijlocul naturii decât un ciripit de păsărele și susurul apei?
  7. E indicat să iei cu tine și un spray împotriva țânțarilor și a căpușelor și cremă de protecție solară.
  8. Aparatul foto e musai de luat, pentru a surprinde cele mai frumoase momente!
  9. Simte-te bine, relaxează-te și bucură-te de timpul petrecut în natură alături de cei dragi!
  10. Să nu uităm de băuturi! E foarte important să ne hidratăm. Apă minerală, sucuri, vin. Iar berea e un must! Pentru un picnic de nota 10, nu uita să pui la pachet câteva beri Albacher ca să vă răcoriți și să vă meargă mintea la rece! 🙂 (apropo, anul acesta, berea Albacher împlinește 10 ani de când a fost lansată pe piață, în 2008!)

Articol participant la o campanie marca Blogal Initiative & Albacher!

 

 

 

 

Advertisements

Un weekend relaxant și răcoritor la mare

Șțiți versurile de la melodia aia a lu’ Vama…?

“M-am săturat de patul meu de-acasă
Cearceafurile nu mai îmi zâmbesc
Aceleași haine zac tăcut pe masă
Și parcă-mi spun că nici nu mai trăiesc”

Cred că toată lumea le știe și le fredonează în drum spre mare 🙂

“Și-atunci ies afară
E vânt și este vară
Și ceru-mi spune: ” Fugi, că eu plătesc! “

Pentru mine, cel puțin e melodia mea preferată de vacanță, de vară, de fugit la mare …

“Mă întorc la tine, iau doi blugi cu mine
Și-ți zâmbesc:
Vara asta am să mă-ndrăgostesc
Vara asta am să mă-ndrăgostesc de tine “

Lalalala…..

Asta am fredonat eu obsesiv timp de 2 săptămâni până am ajuns la mare în weekend-ul ce tocmai a trecut…

Cum, unde și când mi s-a pus pata că trebuie să ajung la mare? La Clinceni, la aerodrom. Da, fix acolo. Acum două săptămâni, la început de iunie, a avut loc un show aeronautic, la care am participat ca spectator. Toată lumea avea zmeie și trăgeau cu toții bucuroși de sfori… mă rog, ăia micii, dar nu conta, trebuia să am și eu unul altfel mă dusesem degeaba acolo. Zis și făcut, mi-am luat un zmeu colorat și cu animăluțe și a început distracția!

E… momentul lansării zmeului a fost ca un declic, a trezit în mine dorința de a ajunge la mare, mi s-a pus pata, mai pe românește spus. Grav de tot. Ultima dată când mă jucasem c-un zmeu, fusese la mare, la Costinești, de  aia m-a tulburat așa tare :). Și cum weekend-ul ce urma era rezervat pentru drumeție pe munte, în căutare de rhododendron, am programat peste două săptămâni marea. Trebuia neapărat să ajung! (numa’ bine că pica pe 15, zi de salariu, deci destrăbălare, iuhuuuu)

“Acuma știu că marea mă așteaptă…
Nisipul mă va săruta și el
O scoică o să mă zgârie în mâna dreaptă
Algele o să mă gâdile nițel”

Tananananana…

Am ales Constanța și Mamaia pentru că nu mai fusesem demult vara la plajă acolo. Să fie 10 ani de atunci… Când eram mică obișnuiam să le frecventez, dar în ultimii ani am căutat altceva: plaje mai sălbatice, mai liniștite, ca Agigea, Tuzla, Sulina sau am fost în Vamă, 2 Mai, Mangalia, Eforie etc.

Și am ajuns…

Ce-a urmat a fost un weekend relaxant și răcoritor la malul marii, cu liniște, soare călduț și alte răsfățuri gratis de la mama-natură. Briza sărată și răcoroasă a marii, aerul oxigenat și valurile marii mi-au încărcat bateriile pentru o nouă săptămână de muncă ce avea să urmeze.

Și pentru ca totul să fie perfect, m-am delectat cu o bere rece pe plajă, cum nu mai făcusem de aproape un an, adică de vara trecută. O bere proaspătă, ușoară, filtrată la rece, cu un gust pur și natural, o Albacher de nota 10!

Gata, declar locul ideal pentru a savura o bere: pe plajă, la mare!

 

10 ani de când n-am mai fost pe plajă la Mamaia, cu o bere vie de nota 10 și totodată 10 ani de când a intrat pe piață brandul Albacher!

Făcută după o rețetă tradițională, nu ai cum să nu-i remarci aroma naturală perfect echilibrată, căci ingredientele componente (apă, malț, mălai, hamei) sunt 100% naturale, ceea ce-i oferă un caracter unic, distinct. Nepasteurizată, filtrată la rece prin tehnologii de ultimă oră, berea Albacher se evidențiază ușor printre alte băuturi de gen.

O bere ușoară pe care o poți savura oricând cu plăcere, dar mai ales pe plajă, la mare, merge de minune. Am optat de data asta pentru o Albacher Premium, dar prefer sortimentul Radler 🙂

Hai noroc! 🙂

 

Articol participant la o campanie pentru bloggeri organizată de Blogal Initiative & Albacher

 

Universul copilăriei. Activități și evenimente dedicate Zilei Internaționale a Copilului

Copilăria este poate cel mai frumos capitol din viaţa noastră. Este acea perioadă lipsită de griji şi responsabilităţi cu care nu ne mai întâlnim niciodată, plină de poveşti şi visuri, inocenţă şi libertate fără limite, deşi depindem într-un fel de cei dragi nouă, de cei din familie. Este acea etapă din viaţa noastră de care ne vom aminti mereu cu drag şi cu zâmbetul pe buze. Dacă faci parte din generaţia crescută de bunici şi nu de bone, sigur vei spune cu mâna pe suflet că nimic nu poate fi mai frumos decât o vacanţă de vară petrecută la bunici. Poate chiar ai făcut primii paşi pe uliţa de la ţară. Sau dacă nu, sigur ai o cicatrice la un genunche pe care ţi l-ai julit alergând sau pedalând pe uliţa din sat. Poate şi acum păstrezi în bibliotecă cărţile din copilărie pe care ţi le punea în bagaj mama ca să citeşti în vacanţă la bunici (chiar dacă tu aveai alte planuri de vacanţă).
copilarie-pentru-totdeauna-t2 
Nu zic că la bloc nu era frumos. Îmi plăcea şi la bloc, acolo aveam mai mulţi prieteni, aveam jocurile noastre, ne distram grozav, dar la ţară parcă era altfel, era acolo ceva deosebit, ceva ce nu puteam găsi la oraş. O aveam pe bunica (din partea mamei) care-mi împlinea toate dorinţele mele de copil şi totul era perfect. Mereu ne răsfăţa pe mine şi pe soru-mea cu gogoşi (făcea un lighean plin cu gogoşi şi mâncam pe săturate), cozonaci, plăcinte, pâine pe ţăst şi alte preparate gustoase de care mi-e dor.
Bunica era o femeie simplă şi foarte muncitoare. Avea o grădină imensă de care se ocupa singură pentru că bunicul avea probleme de sănătate, avea vie, pomi fructiferi, muncea foarte mult. Pentru că nu ne lăsa niciodată s-o ajutăm, eu şi cu soru-mea începusem s-o copiem. Ne alesesem peticul nostru de pământ şi acolo plantam diverse: porumb, fasole,roşii, ardei. Bucurie mare când vedeam că răsare câte un vlăstar! Îmi amintesc cu drag de leagănul din curte făcut cu drag de tataie pentru noi, de “coliba” din curte pe care îl rugasem să ne-o facă şi unde ne ascundeam când ploua împreună cu pisicile şi câinii, de animalele din curte pe care le iubeam enorm şi cât de mult sufeream şi plângeam când era sacrificat un bun prieten. Dacă astăzi iubesc atât de mult natura şi animalele, se datorează faptului că mi-am petrecut o mare parte din vacanţe la ţară.
COPILARIA-O-FLOARE-RARA-wb
Copilăria de atunci era diferită de copilăria de azi. Atunci, lucrurile simple ne aduceau bucurii; astăzi, copiii petrec foarte mult timp în spaţii închise, în faţa calculatorului, se bucură când primesc gadget-uri sau când apare un joc, un film nou pe calculator şi mai puţin de timpul petrecut în natură sau la ţară. Nu zic că nu sunt fericiţi şi lipsiţi de griji, cu siguranţă părinţii încearcă pe cât posibil să le împlinească dorinţele, dar consider că joaca şi mişcarea în aer liber e mult mai sănătoasă, dezvoltă personalitatea şi imaginaţia fiecăruia şi nu există riscul pentru copii să devină introvertiţi.
Şi apoi, un picnic la ţară, în curte, pe munte, pe-un deal sau la câmpie, s-alergi desculţ în iarbă şi să-ţi împleteşti cununi de flori, e mult mai frumos ca un picnic în spatele blocului, cu zgomot de maşini, betoane şi aer poluat. Şi nici fructele şi legumele din magazin sau de la taraba din piaţă, nu sunt la fel de proaspete şi gustoase ca cele culese direct de la sursă, din grădina bunicii. Şi nici plimbările prin parc la oraş nu se compară cu o plimbare pe-nserat la ţară, în mijlocul naturii, cu aer curat, răcoare, miros de iarbă verde şi cântec relaxant de greieraşi şi păsărele.
Amintirile mele din copilarie sunt cu aventuri pe aleile din jurul blocului sau la ţară, căzături, julituri, vânătăi pe picioare şi coate zdrelite, cu jocuri pe care nu o să le uit niciodată şi multă multă veselie. Ne adunam toţi prietenii în faţa sau în spatele blocului şi ţipam cât puteam de tare. Ne jucam de dimineaţă până seara, mai ales în vacanţe, încât uitam şi de mâncare şi de dormit.
sotron
Ca toate fetele, eram înnebunită după păpuşele. Mă jucam cu soru-mea “de-a mama şi de-a tata”, ba eram doctoriţe, ba eram coafeze şi fiecare avea păpuşile ei. Mi-aduc aminte şi acum scrisorile cu liste interminabile adresate lui Moş Crăciun sau lui Moş Nicolae, pe care mama le-a păstrat mult timp şi pe care le-am găsit odată (mare fiind) puse sus, pe un dulap. Îi rugam stăruitor să ne aducă pentru păpuşi, aragaz, crăticioare, maşină de spălat, pătuţ, dulăpior, cărucioare, trusă de doctor şi lista de dorinţe parcă nu se mai termina. Ne jucam foarte mult şi afară, elasticul, şotronul, săream coarda, dădeam concerte în faţa blocului. Băieţii, prietenii şi vecinii noştri, aveau alte jucării, normal, ca băieţii: pistoale, maşinuţe, soldăţei, dar ne jucam şi cu ei, “de-a hoţii şi vardiştii”, “raţele împuşcate”,  “de-a v-aţi ascunselea”, “ţară, ţară, vrem ostaşi”, “baba oarba”, “castelul”, “flori, fete, filme sau băieţi”, ne băteam cu apă, făceam campionate de badminton, fotbal, tenis, ne plimbam cu bicicletele şi multe altele.
Cu toată tehnologia pe care o au la dispoziţie azi copii, sper ca aceste jocuri ale copilăriei în aer liber, să nu se piardă în timp, pentru că ele încurajează activitatea fizică şi reprezintă prima formă de mişcare pe care un copil o poate experimenta înainte de descoperirea sportului. Iar mişcarea face bine. La orice vârstă! La fel cum învățarea de lucruri noi sau autoînvățarea stimulează procesele cerebrale și ajută la menținerea sănătății creierului. Valabil atât pentru adulți, cât și pentru copii! O limba străină nouă învățată, un curs de dans, o activitate creativă, o experiență nouă, orice lucru nou învățat aduce atâtea beneficii psihicului și sănătății emoționale și implicit celei fizice. Copiii sunt foarte receptivi la jocurile educative spre exemplu, iar metoda de învățare prin joacă s-a dovedit a fi extraordinar de bună și cu rezultate excelente.
Pe vremea mea (olala, deja am început să vorbesc ca un om bătrân trecut prin viață:) ), nu erau prea multe alternative în ceea ce privește astfel de activități/metode de învățare. Ce învățam la școală, era esențialul. Temele mi le făceam singură, m-am descurcat întotdeauna și-mi mai plăcea să citesc (citeam destul de mult). În rest, mai mergeam la teatru, vizitam muzee și alte locuri culturale sau recreative; din când în când mai participam la câte un eveniment artistic organizat de școală sau mergeam în excursii. Și cam atât, aș putea spune. Mai târziu, după 20 de ani, am început să fiu nemulțumită de ceea ce știam pe atunci, nu voiam să mă plafonez sau să rămân la nivelul la care eram și am tot căutat (și caut mereu și-n prezent) să învăț lucruri noi, să trăiesc experiențe noi, pe principiul “omul cât trăiește, învață” 🙂 
Astăzi, sunt atâtea variante de petrecere a timpului într-un mod util și plăcut, atât pentru cei mari, cât și pentru cei mici, iar Bucureștiul îți oferă realmente nenumărate posibilități, încât aș zice că n-avem nicio scuză să ne condamnăm și pe noi și pe cei mici la o viață virtuală când putem face și putem învăța atâtea lucruri frumoase în alte spații decât cele virtuale, în spatele unui calculator sau cu telefonul în mână.
Aproape în fiecare weekend, în București, e câte un eveniment (dacă nu mai multe), fie cultural, fie artistic, educativ sau recreativ. Cel puțin, luna mai a fost extrem de bogată în astfel de evenimente. Spre exemplu, zilelele acestea se va desfășura un eveniment foarte drăguț pentru copiii mari și mici și cu ocazia asta vă fac și o recomandare de petrecere a timpului într-un mod antrenant, educativ și distractivFestivalul Opera Copiilor care începe  azi, 29 mai și va ține până pe 3 iunie și care sărbătorește ziua tuturor copiilor.
Aflat la a patra ediție, Festivalul Opera Copiilor vine cu o mulțime de surprize pentru copii, atracția principala fiind premiera spectacolului Sunetul Muzicii ce va avea parte de 6 reprezentații, câte 2 în fiecare din zilele de 1,2 și 3 iunie la Sala Mare a Operei Comice pentru Copii.
Cei mici vor putea participa la workshopuri, ateliere creative, jocuri și concursuri, campionate de public speaking, șah, kendama, Quoridor sau King Domino. Vor avea la dispoziție și un parc de aventură unde vor putea face escaladă, o zonă cu zeci de fluturi vii din diferite specii, 4 acvarii cu pești, un tobogan gonflabil, o piscină cu bile, precum și un balon cu aer cald. Vedete precum Paula Seling, Margareta Pâslaru, Teodora Buciu, Loredana Dinu, le vor citi povești copiilor zilnic între orele 16.00 și 18.00. De asemenea, în cadrul festivalului, va avea loc și un un târg educațional cu 80 de expozanți.
Evenimentul se va desfășura atât la sediul Operei Comice pentru Copii, cât și în curțile exterioare și pe stadionul Rapid, începând cu orele 10.00 dimineața și până seară târziu, orele 23.00.
Mai multe informații despre festival, precum și programul pe zile, pe pagina de facebook a evenimentului: https://www.facebook.com/events/1638035046315031/
Sursa foto: http://www.pinterest.com, shutterstock.com, galerie foto personală

 

 

 

Superstiții, povești și cele mai bune cărți la Bookfest – ediția a 13-a

Dacă vezi cai albi, ai noroc. Dacă stai degeaba, îți stă norocul. Dacă spargi oglinda, vei avea atâția ani de ghinion câte cioburi de oglindă se fac.

Să nu te întorci niciodată din drum că-ți merge rău! Dacă ieși cu stângul din casă, iarăși îți merge rău. Dacă te întâlnești pe drum cu popa în sutană neagră, îți merge rău toată ziua; pune repede mâna la… ca să nu-ți meargă rău.

Dacă te dai jos din pat cu fundul în sus, nu-ți merge bine toată ziua. Dacă auzi cucul cântând primăvara și nu te-ai spălat pe față, nici n-ai mâncat, te spurcă. Dacă-l auzi cântând din dreapta, e de bine, dacă îți cântă din stânga, e de rău.

Dacă se spală pisica la fund și în urechi, se schimbă vremea. La fel dacă iei o haină pe dos. (Asta cu pisica se cam adeverea la mine; când mi se spălau pisicile în urechi parcă tot timpul se schimba vremea, venea ploaia.) Dacă nu te speli pe față dimineața, pupi sub coadă toate pisicile pe care le întâlnești în ziua aia… hahaha

Dacă arunci părul căzut la gunoi, îți cade și mai rău părul (o bună perioadă din adolescență, mi-l strângeam într-o pungă de teamă să nu rămân cheală). Dar dacă îl pui la rădăcina unui pom, o să ai părul bogat (eh, asta n-am făcut-o, poate acum aveam părul mai des!).  Dacă îți smulgi un fir de par alb, îți cresc și mai multe fire albe în loc.

Dacă fluieri în casă, fluieri a pagubă. Mai era și varianta cu “îl chemi pe dracu”.

Nu arunca gunoiul seara, că sărăcești!

Dacă sughiți te pomenește cineva. Și ca să afli cine-i acel cineva, trebuie să rostești în gând mai multe nume ale cunoscuților și la numele la care se oprește sughițatul, ăla e!

Dacă te mănâncă palma stânga primești bani. Dar dacă te mănâncă palma dreapta dai bani. Nasol! Dacă te mănâncă ochiul drept, te-ntâlnesti c-un deștept. Iar dacă te mănâncă ochiul stâng, vezi un prost. Dacă te mănâncă-n talpă, faci un drum. Nu știu care-i explicația logică (dacă poate fi vorba de așa ceva) sau care-i fenomenul, dar la mine e pe bune faza cu talpa. Se știe, când mă mănâncă talpa, călătoresc. Și mă mănâncă cam des…

Dacă vezi un păianjen în casă, vei avea musafiri. Dacă-ți cade lingura din mână, te vizitează o femeie, iar dacă îți cade furculița, te va vizita un bărbat. Sau invers?! Nu mai știu sigur cum era.

Și câte și mai câte! Știu o grămadă de superstiții, încât aș putea scrie o carte. Unele mă amuză și le mai pomenesc în glumă, altele mi se par de-a dreptul stupide; mai sunt unele horror care mă oripilează și mai e categoria SF sau mister, nu știu cum să-i zic… Dosarele X, adică acele superstiții care mi s-au adeverit de-a lungul timpului și încă mi se adeveresc. Cum spuneam mai înainte, explicație logică nu găsesc, ar putea fi ceva paranormal sau cine știe, poate se aplică zicala aia cum că “atragi ceea ce gândești”. În fine, multe din marile mistere ale omenirii au rămas nedeslușite, la ce să-mi mai bat capul cu niște superstiții?!

Dar dacă ar fi să m-apuc să scriu o carte (ce idee bună, nu?), aș împărți-o în trei capitole: 1 – Superstiții din copilărie, 2 – Superstiții din adolescență și 3 – Superstiții de om mare și cu minte (sau fără??). Vastele mele cunoștințe în materie  de superstiții se datorează în mare parte bunicii mele din Teleorman, din partea mamei. Însă și între noi copiii circulau multe astfel de grozăvii, bineînțeles auzite tot de la ăia mai mari, părinți sau bunici, astfel că mi-am îmbogățit colecția de superstiții și afară la joacă, în fața blocului sau la țară, pe uliță.

Dacă înghiți guma, ți se lipește de mațe! Păi câte gume n-am înghițit când eram mică și iaca, încă-s vie și nevătămată, dar recunosc, mă panicam de fiecare dată când înghițeam niște gumă turbo.

Dacă bei multă apă, faci broaște-n burtă. Hihihi

Dacă nu mănânci tot din farfurie, îți lași norocul acolo sau forța.

Dacă te joci cu focul sau te uiți prea mult la el, faci pipi în pat.

Dacă mănânci morcovi, vezi mai bine!

Dacă mănânci cretă, faci febră. Dacă mănânci semințe cu coajă, faci apendicită.

Dacă treci pe sub masă, nu mai crești.

Liliecii dacă îți întră-n par, ți-l încurcă de va trebui să te razi în cap. Ei, asta mă înspaimântă foarte tare când eram copil. În vremurile alea, când dezvoltarea urbană nu era la așa cote ca acum, liliecii încă zburau fericiți pe deasupra capetelor noastre seara și ne speriam unii pe alții că ni se încurcă în păr. Acum când nu prea mai vezi lilieci prin orașe, deși ei există, în număr destul de mare doar că stau mai bine ascunși, mi-s așa dragi încât iarna particip ca voluntar la hrănirea liliecilor salvați de prin clădirile reabilitate unde se adăpostesc sau la montarea de adăposturi pentru ei prin parcurile și grădinile bucureștene. În concluzie, m-am convins că liliecii nu intră în păr și vă pot asigura de asta. Și sunt chiar drăguți!

Mai erau joculețe cu superstiții între noi copiii, astea întrând în categoria aia de stupizenii, deși atunci nu ni se păreau stupide și trebuia musai să le facem, altfel era de rău. Dacă se întâmpla să calci pe o gură de canal, trebuia să sări într-un picior de 3 ori ca să scapi de ghinion. Dacă te mânca nasul, îi cereai celui de lângă tine să-ți dea 3 palme peste mână ca să nu iei bătaie. Dacă te călca cineva pe picior, trebuia să-l calci și tu ca să nu rămâi prost. Dacă o mâță îmi tăia calea și mai ales dacă era neagră, scuipam de 3 ori și făceam 3 pași înapoi (asta încă o mai fac și acum așa… în joacă). Vedeți, 3 era un fel de cifră mistică ca-n basmele alea cu 3 fete ale împăratului, 3 feciori de împărat, 3 porunci, balaur cu 6 capete (multiplu de 3).

Din categoria horror, superstițiile care m-au marcat în copilărie erau cele pe care le auzeam de la mamaie. Dacă auzeam cântând cucuveaua, era semn de moarte.  Și cum seara începea să cânte, că na, atunci are ea programul ca pasăre de noapte ce e și mai ales la țară, o auzeam serile, aproape tot timpul… brrrr

Să nu atingi cu mătura câinele sau pisica, că turbează!

“Ptiu, țață Lină, iar îți ieșii cu gol. Intră în curte și ascunde-te!” o auzeam pe mamaie când ieșeam cu ea pe uliță și avea în mână o găleată goală. Asta aducea pagubă, necaz. Dacă era plină, era semn bun.

Dacă mi se zbătea ochiul, se întâmpla ceva rău.

Mai târziu, domnișorică fiind, alte superstiții… Alte vremuri, alte obiceiuri. Nu trebuia să mă uit seara în oglindă că mă făceam urâtă. Dacă mă mătura cineva peste picioare, nu mă mai mărităm (cred că de aia nu m-am măritat până acum). Dacă mă udam pe haine când spălam rufe, urma să am un bărbat bețiv. Dacă mâncam din oală, îmi ploua la nuntă. Dacă stăteam în colțul mesei, mă iubea soacra. La fel dacă mâncăm colțul de pâine.

Dacă ai al doilea deget de la picior mai lung decât degetul mare, rămâi văduvă. Așa îl am…

Dacă ai mâinile reci, ești sincer. Sunt cea mai sinceră!!!

Dacă fluieram, nu-mi mai creșteau sânii. Eh, asta chiar e vrăjeală!

Dacă ne cădeau caietele de pe bancă la școală, ne ascultau profesorii și ca să nu ne asculte trebuia să le călcăm în picioare.

Între noi fetele, mai erau și superstițiile cu tentă amoroasă. Dacă te uitai la ceas la oră fixă, cineva te iubea. La fără un minut… te înșela. La și un minut… nu mai știu, că erau multe, cu toate orele și minutele și secundele și milisecundele.

Cu o așa copilărie și adolescență bogate în obiceiuri și superstițîi, nu aveam cum să nu rămân cu sechele. Deși dacă stai cu mine de vorbă, ai zice că-s femeie cu capul pe umeri, nu o superstițioasă. Încă mă mai feresc să arunc gunoiul seara (dar trimit pe altcineva :D). Încă mai fac treaba aia cu pisica neagră (ptiu ptiu ptiu și 3 pași înapoi). Din amuzament, da?! Când mă mănâncă tălpile, e clar că fac drumuri. Și dacă vărs sarea, sigur mă cert cu cineva. Verificată, adeverita de n ori. Nu știu… e ceva paranormal aici cu siguranță. Se pare că ar fi totuși un ritual care te scapă de ceartă, dar mai trebuie să mă informez: să arunci cu niște țuică dar nu știu cum și unde.

Mai e superstiția cu 13. Marți 13, 3 ceasuri rele; acum e și cu vineri 13, împrumutată de la americani de când cu horror-ul “Friday the 13th”. Și din nou, e ceva ciudat la mine și cu numărul ăsta. E pe invers adică. 13 nu-mi aduce ghinion. Marți cu 3 ceasuri rele da, dar să fie ziua a-13-a, nu. În zi de 13, am avut examene și le-am trecut cu brio; pe 13 iunie acum 7 ani, mi-am făcut blogul și a fost cu noroc, zic eu… sau mi s-au întâmplat chestii mișto. O chestie mișto se întâmplă și săptămâna viitoare în București, la Romexpo – Salonul Internațional de Carte Bookfest, ajuns la cea de-a treisprezecea ediție (wow, 13, iar ne lovim de superstiții… dar e de bine v-am zis, e cu noroc, cel puțin la mine așa e).

Evenimentul va avea loc între  30 mai și 3 iunie în noul pavilion B2 de la Romexpo. E și vineri la mijloc, noroc că nu e vineri 13, ci e 1 iunie și deci, Ziua Copilului. Astfel, copiii vor fi vedetele acestei ediții și vor fi așteptați cu surprize. La standul dedicat lor, Bookfest Junior, cât și la standurile proprii ale editurilor participante, vor fi zeci de lansări de carte, ateliere și evenimente interactive pentru copii. Iar pe copiii mari, cele mai importante edituri din România îi așteaptă cu cele mai bune cărți la cele mai bune prețuri și cu o mulțime de lansări și chestii faine.

Va fi cel mai mare Bookfest din istorie pentru că ediția din acest an va avea loc pe o suprafață cu 50% mai mare decât în anii trecuți, în pavilionul B2, de la Romexpo, care are peste 15.000 mp. Deci, o ofertă și mai bogată și mai variată de cărți, cu reduceri ce pot ajunge și la 80%!

Lucian Boia, Mircea Cărtărescu, Radu Paraschivescu, Varujan Vosganian, Vintilă Mihăilescu, Augustin Lazăr, Andrei Pleșu, Tatiana Niculescu și Veronica D. Niculescu sunt doar câteva dintre personalitățile care vor fi prezente la Bookfest alături de cei peste 150 de expozanți

Intrarea este liberă! Iar invitatul de onoare al celei de-a XIII-a ediții este reprezentat de Statele Unite ale Americii. Da, tocmai America, tărâmul superstițiilor, deși aș zice că noi românii îi întrecem. Ei au multe povești și superstiții cu numărul 13 pe care-l evită încă din timpuri străvechi. Paradoxal, numărul 13 apare simbolic în detaliile Marelui Sigiliu și inițial, SUA erau formate din 13 colonii, iar pe emblema statelor, deasupra capului vulturului, apăreau 13 stele; de asemenea, motto-ul scris pe emblemă era compus din 13 litere: “E PLURIBUS UNUM”(“sunt mai mulți, într-unul singur”). Tot pe emblemă se mai regăseau 13 frunze, 13 săgeți în gheara stângă a vulturului, 13 boabe pe ramura din gheara dreaptă a păsării și 13 dungi pe platoșa de pe piept. Nebunia cu 13 este caracteristică și vremurilor actuale. În blocuri și hoteluri, nu există etajul 13, se trece direct la 14 sau 13 e înlocuit cu 12bis. Dacă ar există etajul 13, probabil ar rămâne nelocuit, nepopulat. În lifturi spre exemplu, cu excepții rare, lipsește butonul 13. Și ar mai fi multe alte situații, întâmplări, povești, superstiții legate de acest număr, dar mă opresc aici că altfel nu mai termin articolul.

Voi credeți în superstiții? Ce alte superstiții cunoașteți? Vreau să-mi îmbogățesc cunoștințele, așa că aștept răspunsuri!

O campanie marca  Blogal Initiative& Bookfest – Salon Internațional de Carte

Sursa foto: http://www.pinterest.com, http://www.bookfest.ro & google images

Shooting de primavara – Partea a -II – a

O nouă etapă a primăverii, o nouă ședință foto (sau mai multe :D)! Cu iasomie, salcâm, spireea, castani înfloriți, caprifoi, soc etc…

Salcâm roz  

Și un pic mai inainte de nebunia iasomiei și a salcâmului… cu lalele, pruni și cireși japonezi

A-nceput deja sărbătoarea teiului! Ieșiți dimineața devreme sau seara la o cură de aromaterapie cu flori de teiAlungă stresul, stimulează sistemul nervos și ne dă o stare de bine.

 

Fotograf: Viorel Hristea

Model: Andreea Lazar (adică eu :)))) )

Locații: Parcul Carol, Grădina Japoneză – Parcul Herăstrău, București

Shooting de primăvară – Partea I

Sunt nebună cu pozele, recunosc. Pozez tot ce-i place ochiului meu, iar primăvara mai ales, când totul se trezește la viață, nu ratez nicio etapă din transformarea naturii, de la primele flori de primăvară, primii copăcei înfloriți, până la apariția cireșelor de mai :). Sunt înnebunită (iremediabil) după flori, după verdele crud al primăverii și tot ce înseamnă natură. M-aș poza cu toți pomișorii și cu toate florile pământului, toate au ceva special! De asta, în fiecare primăvară, ies la câte o ședință foto în diverse momente ale anotimpului renașterii.

Las aici câteva poze pe care le-am făcut primăvara asta și vă îndemn și pe voi să ieșiți și să petreceți cât mai mult timp în natură în aceste momente ale anului când este o explozie de culori și frumos. Face bine la ochișori :), la suflețel și la psihic 🙂

 

Nicio primăvară fără fotografii cu Forsythia, copacul de aur!

 

“Magnolii înfloresc dinspre iubire,
Un curcubeu mai zgârie un gând,
Spirale strâng speranţe din uimire
Şi în parfum demonic mă scufund.”

 

Hanami. Saita Sakura. Copăceii magici: ciresii japonezi. Ce aștept eu cu nerăbdare în fiecare aprilie!

“Veniti: privighetoarea cântă, si liliacul e-nflorit..”

Foto: Viorel Hristea

Scrisoare către Pădure. Ora Pământului 2018

Draga mea Pădure,
Mereu când vin la tine, mă vindeci și îmi dai putere. În preajma ta mă simt liniștită și liberă. Cu toate acestea, relația noastră nu este așa cum mi-aș dori să fie și aș vrea ca acest lucru să se schimbe. Știu că suferi mult și e din vina mea. Știu că biodiversitatea îți este amenințată, că animalele tale dispar pe zi ce trece, copacii tăi sunt tăiați fără discernământ și fără niciun fel remușcare…  Și mai știu că dacă împreună cu semenii mei, nu fac nimic pentru tine, degradarea ta va deveni un proces care nu va mai putea fi stopat.
Iartă-mă că sunt risipitoare și că mă înconjor de atât de multe lucruri inutile! Iartă-mă pentru că prea mult consum, mai mult decât am nevoie… și pentru că arunc foarte mult. Iartă-mă pentru că nu te respect îndeajuns încât să fac ceea ce-i corect față de tine și pentru că nu realizez întotdeauna cât de mult însemni pentru mine, pentru noi toți.
Dar vreau să-ți fac o promisiune azi, cu ocazia Orei Pământului. Lucrurile se vor schimba. Pentru că vreau să fiu mai conectată la ceea ce contează mai mult. Încep prin a stinge lumina azi, între orele 20.30-21.30 și îți promit că voi planta și mai mulți copăcei și că voi face tot posibilul să nu mai fiu risipitoare. Vreau să te văd mai veselă, mai bogată și să ne bucurăm una de cealaltă și noi toți cât mai mult.
Mulțumesc, dragă Pădure, pentru că ne dai aer curat! Mulțumesc pentru toate minunățiile pe care ni le oferi!
Mereu alături,
Omul