Archives

Ce nu ştiai despre lilieci

În fiecare an, Fundaţia Visul Luanei împreună cu Asociaţia Wilderness Research and Conservation, prin programul comun Protecţia şi Studiul Liliecilor, realizează intervenţii de salvare a liliecilor aflaţi în pericol. În perioada rece, liliecii hibernează şi au nevoie de un mediu liniştit pentru a nu-şi consuma rezervele de grăsime acumulate pe timp de vară. Anumite specii de lilieci migrează din sudul Rusiei până în România, pentru a hiberna la o temperatura optimă. Având în vedere faptul că pădurile cu arbori bătrâni, care au scorburi, au dispărut treptat din mediul natural, aceştia s-au adaptat la noul mediu, găsind adăpost în crăpăturile clădirilor. De la începutul acestui program (2014), nu a fost perioadă rece fără un caz de relocare a unei colonii de Nyctalus noctula (liliacul de amurg), dintr-unul sau mai multe imobile aflate în renovare sau construcţie. Iar anul acesta liliecii au avut din nou nevoie de ajutor şi de îngrijire corespunzătoare. Aproape 500 de indivizi (un număr record anul acesta) au hibernat timp de trei luni la sediul Fundaţiei Visul Luanei şi au fost hrăniţi timp de mai multe zile (la două săptămâni) de cercetători dar şi de zeci de voluntari care au avut astfel ocazia de a învăţa mai multe despre aceste animale. Pe lângă hrănirea acestora, programul derulat de Wilderness Research and Conservation, Protecţia şi Studiul Liliecilor, în colaborare cu Visul Luanei şi voluntari, a presupus şi o serie de activităţi în perioada 2016-2017, care au implicat tratarea, monitorizarea şi realizarea de adăposturi pentru cei 500 de lilieci proveniţi din toată ţara.

Acum o săptămână, am participat şi eu la ultima hrănire din acest an, înainte ca liliecii să fie eliberaţi, ultima masă cum au numit-o organizatorii :). Despre cum s-a derulat hrănirea nu mai scriu, pentru că am povestit mai demult în acest articol, când am mai participat la o astfel de acţiune. Ca şi atunci, şi de data aceasta a fost o experienţă foarte frumoasă, inedită, de care îmi voi aminti mereu cu drag şi pe care sper că o voi repeta şi la anul.

Protecţie înainte de toate…

Meniu diversificat, pe alese: felul I, felul II, felul III :). Viermi desigur 🙂

Aventura liliecilor s-a terminat şi cu o sesiune de colectare de probe biologice pentru parazitologie, toxicologie, virusologie şi izotopi stabili (migraţie).

Am plecat de la lilieci şi cu o amintire frumoasă: un mărţişor 🙂

Iarna această am şi adoptat un liliac, în cadrul programului derulat de Protecţia şi Studiul Liliecilor prin care s-a asigurat hrana liliecilor care au hibernat iarna aceasta la sediul Fundaţiei Visul Luanei. Astfel, cu 2 dolari, oricine putea să ajute un liliac să treacă iarnă 🙂

Cei 500 de lilieci au fost eliberaţi la începutul săptămânii trecute, odată cu venirea căldurii, în Pădurea Comana. Cei mai mulţi dintre ei vor migra probabil spre sudul Rusiei, unde vor aduce pe lume un sigur pui, şi se vor întoarce la toamnă la noi, pentru hibernare. Locaţia a fost aleasă atent de către specialiştii din Parcul Natural Comana şi Muzeul Naţional de Istorie Naturală “Grigore Antipa”. Cei din urmă au ajutat şi la construirea căsuţelor de lilieci. Adăposturile specifice eliberării au fost urcate la peste 10 m faţă de sol. Arealul eliberării face parte din zona de protecţie strictă a Parcului Natural Comana, cu arbori de peste 300 de ani, plini de scorburi, zone umede şi spaţii deschise pentru zbor.

(photographer Michael Durham)

În continuare…

Ce nu ştiai despre lilieci

  • Liliecii sunt animale nocturne care locuiesc în peşteri sau în spaţii întunecate. Adesea, oamenii sunt speriaţi de aceste vietăţi, însă puţini ştiu cât sunt de importante şi câte beneficii ne aduc. Liliecii consumă zilnic insecte, în cantitate de până la 40 la sută din greutatea lor.
  • Dacă nu ar mai există lilieci, în 10 ani, noi, oamenii nu am mai avea agricultură funcţională. Aceştia ţin sub control populaţiile de insecte.
  • Un liliac consumă 1 kg de insecte pe an.
  • Din cauza lipsei de hrană pe timpul iernii, liliecii trebuie să hiberneze. Hibernarea este un proces prin care animalele îşi reduc temperatura corporală la câteva grade peste temperatura mediului înconjurător. În timpul hibernării, inima unui liliac bate de doar 2-3 ori pe minut.
  • Liliecii sunt mai înrudiţi cu caii, câinii şi pisicile decât cu rozătoarele. Liliecii au evoluat mult mai devreme decât rozătoarele (70 de milioane de ani) şi nu au legătură cu acestea.
  • Liliecii sunt animale protejate prin lege! Nu sunt animale atât de groaznice pe cât se scrie despre ei, nu ne fac niciun rău şi nu ni se înfig în păr (acesta e doar un mit foarte vechi venit de la britanici). Dacă pui un liliac pe capul unui om cu păr lung, acesta alunecă.

Alte lucruri interesante despre lilieci, mai puteţi citi şi AICI.

Bucureştiul prinde aripi

bucurestiul_prinde_aripi_2_790x157

Proiectul „Bucureştiul Prinde Aripi” demarat în ianuarie 2016 de către Societatea Ornitologică Română, a ajuns deja la a doua iarnă în care păsările sunt ajutate de ornitologi. SOR a reluat programul de protejare a păsărilor sălbatice din Bucureşti şi a reinstalat cele 30 de hrănitori pentru sezonul rece. Mai mult, în parcuri au fost amplasate 100 de cuiburi artificiale pentru păsări cântătoare şi 9 panouri informative. Astfel, păsările găsesc în hrănitori seminţe de floarea soarelui, excelente pentru ele pe timp de iarnă. Mare parte din păsările cântătoare sunt insectivore. Mănâncă ţânţari, omizi vara şi primăvara, în toamnă se hrănesc cu fructe, iar iarna au nevoie de seminţe. Fără hrană, într-o noapte geroasă, un piţigoi albastru pierde şi 33% din masă corporală. Hrănitorile nu sunt alimentate decât cu seminţe crude de floarea soarelui, fără pâine sau mâncare gătită care le dăunează păsărilor sălbatice. De asemenea, păsărelele găsesc adăpost împotriva frigului în cuiburile amplasate în primăvară de SOR (un cuib artificial din lemn, cu materialul strâns peste an, poate avea o temperatură cu 10 grade mai mare decât cea de afară!).

parmajor_800x558

Dacă iarna trecută erau hrănitori şi în parcurile Unirii, Izvor, Circului, Floreasca, anul acesta au fost desfiinţate întrucât s-a constatat că sunt populaţii mici de păsări şi au fost amplasate mai multe în parcurile Cişmigiu, Herăstrău, Tineretului, Carol şi Alexandru Ioan Cuza.

Proiectul a fost gândit şi ca o lecţie pentru cei mici, dar şi pentru cei mari. Astfel, bucureştenii care nu cunosc păsările, le pot vedea şi identifica pe panourile informative din parcuri sau îşi pot duce copiii în parcuri, în apropiere de hrănitori, să vadă păsările, de la piţigoi mari la piţigoi albaştri, botgroşi, scatii şi florinţi. Însă nu doar păsările autohtone au găsit hranitorile SOR, ci şi papagalii. Da, papagali! 🙂 Căci în parcul Tineretului, există de câţiva ani o mică populaţie de papagali Micul Alexandru, iar aceştia vin şi se hrănesc alături de cinteze, piţigoi şi vrăbii.

1

3

Iată cum capitala a devenit mult mai prietenoasă cu păsările cântătoare şi cum prin gesturi mici le putem ajuta (gesturi mici, dar pentru păsări înseamnă un mare ajutor). Proiectul “Bucureştiul Prinde Aripi” este realizat din fonduri proprii şi prin munca a 20 de voluntari care au amplasat cuiburi, hrănitori şi care alimentează regulat hranitorile. Şi eu m-am înscris ca voluntar, încă de iarna trecută, vă spuneam eu în acest articol: Voluntar pentru păsărele . De data aceasta însă, am în grijă o hrănitoare din Cişmigiu.

5

8

7

2

4

6

Aici îi puteţi cunoaşte şi pe ceilalţi voluntari care au grijă iarna de păsările cântătoare din Bucureşti: http://www.sor.ro/Bucurestiul-Prinde-Aripi/noutati/458.html

SOR îşi doreşte că în fiecare din marile parcuri din ţara noastră să existe câte o hrănitoare. Proiectul a început cu Bucureşti, dar România Prinde Aripi!

Mai multe detalii aici: http://www.sor.ro/Bucureştiul-Prinde-Aripi/noutăţi/450.html

15380840_1633918039967749_5309707647130694553_n

Totodată, în perioada aprilie 2016 – martie 2017, Societatea Ornitologică Română implementează primul proiect de combatere a braconajului la păsările cântătoare din Bucureşti. Proiectul se numeşte „Aripi Libere” şi are ca scop descurajarea şi combaterea fenomenului de capturare şi vânzare a păsărilor cântătoare în pieţele şi oboarele din Capitală.

Obiectivul general al proiectului este scăderea numărului de păsări sălbatice autohtone capturate şi comercializate ilegal în pieţele din Bucureşti.

Primul mare obiectiv este creşterea gradului de cunoaştere a speciilor de păsări sălbatice capturate şi vândute ilegal în pieţe, precum şi a modului de implicare pentru protejarea acestora, în rândul locuitorilor din Bucureşti. Locuitorii Capitalei vor fi instruiţi ca atunci când observă cazuri de braconaj sau de vânzare ilegală să apeleze numărul de urgenţă 112 şi să raporteze cele văzute către autorităţile care au competenţe în domeniu – Garda de Mediu şi Poliţie.

Al doilea mare obiectiv este creşterea eficienţei aplicării legislaţiei pentru protecţia păsărilor sălbatice capturate şi vândute în Bucureşti. Până la finalizarea proiectului, angajaţii autorităţilor competenţe să poată interveni în cazul sesizării comercializării ilegale a păsărilor sălbatice în Bucureşti. Ei vor fi instruiţi cu privire la speciile comercializate, legislaţia relevantă şi aplicarea acesteia.

Al treilea mare obiectiv este dezvoltarea unei reţele naţionale de voluntari SOR implicaţi activ în monitorizarea şi limitarea capturării şi comercializării ilegale a păsărilor sălbatice. Se caută voluntari pentru libertate! Dacă doriţi să va implicaţi, trimiteţi un mail la adresa aripi.libere@sor.ro !

Sursa: http://www.sor.ro 

 

Nu mergeţi cu câinele la hematologul Emilia Balint, de la Clinica Facultăţii de Medicină Veterinară!!!

De ce? Pentru că n-are rost să vă obosiţi să bateţi drumul până la F.M.V, să staţi la cozi, să vă înţepe câinele un student care habar n-are să recolteze sânge şi să vă pună dna Balint diagnosticul universal valabil pentru toţi câinii. Şi vă spun eu diagnosticul dinainte: MICOPLASMOZĂ. BARTONELLA POZITIV. Şi îţi mai şi spune: INFESTAŢIE MASIVĂ! Ca să te sperie şi mai tare. Şi că nu se ştie dacă poate fi scoasă din sânge… Şi îţi mai dă şi tratament cu doxiciclină o LUNĂ de zile!!!

13435798_1415899218435924_1748472404_n

M-am lămurit şi cu Clinica Facultăţii de Medicină Veterinară. Am zis că merg şi eu cu câinele la profesori doctori, cu experienţă, şcoliţi prin străinătate, cu cărţi de specialitate scrise, participanţi la tot felul de conferinţe internaţionale, profesori care îi învaţă pe alţii şi profesori ai medicilor actuali. Şi m-am convins. De evitat! Sau cel puţin de evitat hematologul Balint!

Cum am ajuns la F.M.V? Căţeluşa mea are o anemie severă şi nu s-a aflat cauza, nu are un diagnostic cert şi am mers pentru o a doua opinie (de fapt, a cincea, a şasea, nici nu mai ştiu) la clinica facultăţii. Doamna doctor Brăslaşu, de altfel o doamnă blândă, care m-a ascultat, mi-a plăcut de ea şi care mi-a pus pe foaie toate posibilele cauze ale acestei anemii şi am exclus împreună câteva din ele prin analizele deja făcute şi care au ieşit bune, m-a îndrumat la doamna Balint, hematolog. Mă întreb acum: Oare doamnei Brăslaşu nu i se pare ciudat că dna Balint pune diagnosticul de Bartonella la 99,9% din animalele care trec pe acolo??

Bun… trec peste faptul că i s-a recoltat sânge căţeluşei din biroul doamnei B. şi nu aveau ce le trebuie acolo, trec şi peste faptul că a chemat studenţi să îi ia sânge, unul n-a putut, altul i-a făcut vena fântâna arteziană Chiquitei, după ce că mai e şi anemică, trec peste faptul că nu mi-a dat chitanţă pentru ce am plătit şi în momentul în care i-am dat banii, m-a scos afară din birou şi a zis să mergem repede la dna Brăslaşu, că pleacă şi să ne scrie repeda reţeta. Sper doar să fi fost steril acul şi să nu mi-o mai infecteze naibii şi cu altceva; nu mai am încredere în nimeni.

După ce i-a luat sânge Chiquitei, doamna Bartonela (cum am poreclit-o eu), această doamnă care este foarte ocupată şi n-are timp nici să mănânce, această doamna care vorbeşte mult şi prost şi e obsedată de Bartonella, mă cheamă după o jumătate de oră în biroul ei să-mi dea rezultatul. Se uită în frotiu în prezenţa mea şi îmi spune: Bartonella. “Ia uitaţi, sunt hematiile pline de Bartonella. Infestaţie masivă! Vă arăt la microscop, dacă vreţi!” (de parcă eu ştiam cum arată parazitul ăsta) Îi tot spun că s-au uitat mai mulţi medici pe frotiu şi n-au văzut hemoparaziţi, ea o ţine tot pe a ei. “E plină de Bartonella”, îmi spune. Recunosc, pe moment m-am speriat şi după ce mi-a dat reţeta, am şi mers la farmacie s-o iau şi am început tratamentul.

Cum nu mai am încredere în nimeni şi nimic, m-am tot uitat pe net de această hemobartonella şi am văzut că e o boală specifică pisicilor. Mai mult, am găsit pe net mai multe articole, în care alte persoane ca şi mine au fost la F.M.V, la dna B. şi li s-a pus diagnosticul de Bartonella pozitiv. La noi în ţară nu s-au înregistrat cazuri de hemobartonella la câini şi nici cei care au scris cărţi de specialitate despre acest parazit, dacă au avut 2-3 cazuri de hemobartonella canis.

Încep să sun medicii la care am mai fost cu Chiquita şi ce credeţi că-mi spun?

Primul medic: “Mi-e şi ruşine, că mi-au fost profesori. Dna B. pune diagnosticul de Bartonella la 8 din 10 câini. M-am uitat pe frotiu de 2 ori şi hematiile nu sunt parazitate. La fel şi colegul meu de la laborator. “

Al doilea medic: “Nu comentez diagnosticul, acolo am făcut şi eu facultatea. Doamna Balint pune acest diagnostic la toţi câinii. Ne-am uitat pe frotiu  şi eu şi colega mea, de mai multe ori şi n-am văzut nimic. “

Disperată, m-apuc să trimit mailuri la mai multe cabinete veterinare, la doctori recomandaţi de alte persoane pe net şi ce credeţi că-mi răspund şi aceştia: “Diagnosticul doamnei B.era previzibil. Nu comentăm.”

Neştiind ce să fac, dacă să continui sau nu tratamentul, gândindu-mă că poate o afectează acel antibiotic în condiţiile în care este slăbită, merg să consult un alt cabinet veterinar, la un doctor renumit. Şi… dacă nu aţi ghicit, vă spun eu: După ce rade în hohote când îi spun de bartonella, îmi spune acelaşi lucru… că doamna pune diagnosticul ăsta la toate animalele. De mergi cu câinele, de mergi cu pisica, cu hamsterul, găină sau iepurele, animalul tău are Bartonella!

E cel puţin dubios ce face această doamnă. Mă mir cum de nu s-a sesizat nimeni până acum, când se pare că ştie toată lumea de faimosul diagnostic pe care-l pune. Acum, aş veni eu cu câteva explicaţii:

1. Doamnei Balint i-a plăcut mult această bartonella sau îi place cum sună, na Balint – Bartonella, începe cu “ba”.
2. Doamna B. este obsedată de Bartonella.
3. Doamna B. şi-a dat doctoratul în Bartonella.
4. Doamna B. tot speră să găsească primul caz de hemobartonella la câine, la noi în ţară.
5. Doamna B. e dusă cu capul.

În concluzie, dacă ajungeţi la F.M.V, nu mergeţi cu animalul la doamna Bartonella (Emilia Balint)!

P.S: Donez o cutie de Ronaxan (doxiciclină 20 mg, uz veterinar) de 20 de comprimate, pentru un animăluţ care chiar are nevoie, dar să nu aibă diagnosticul pus de doamna Bartonella.

Experienţa cu Credit Europe Bank, cea mai nesimţită bancă

 

Sfătuiesc pe cei care citesc acest articol să evite clica de cămătari de la Credit Europe Bank. Nu vreau să arunc cu noroi prin ce voi scrie aici, doar voi povesti experienţa mea cu cea mai nesimţită şi profitoare bancă cu care am avut de-a face. Din fericire, am încheiat socotelile cu ei acum câteva luni şi mă simt un om liber. Da, un om liber, uşurat şi fericit! :))) Nu credeam că poţi să ai sentimentele astea după ce scapi de o bancă. 🙂

Credit Europe Bank…

You-suck

Nu am avut un credit foarte mare, nu mi-am pierdut casa, dar a fost o perioadă în care nu îmi mai permiteam să plătesc ratele (din cauza dobânzilor şi comisioanelor şi taxelor de administrare conturi foarte nesimţite!) şi am încercat să discut cu ei, să mi se facă o reeşalonare (vara trecută). Răspunsul angajatului băncii de la sucursala Obor (nu-i mai reţin numele), un domn la vreo 40 de ani, cred, grosolan, cu o moacă care, sincer, îmi dădea fiori: “Dacă aţi putut plăti până acum şi văd că nu prea aţi întârziat (zice el, uitându-se în calculator), cred că puteţi plăti şi în continuare.” Rămân mută pentru câteva clipe, după care încerc să-mi găsesc cuvintele şi îi explic ce şi cum, de ce nu mai pot, îi pun pe foaie toate cheltuielile mele şi ce-mi spune: “Îmi pare rău, nu se poate!” Deci, nici măcar să-mi zică “staţi aşa, să vedem, să mai discutăm, să analizăm situaţia”, nimic. M-am ridicat şi am plecat. După 2 luni de zile, nu mi-am mai plătit ratele pentru că n-am mai putut şi-am reuşit la sfârşitul iernii să achit datoria şi să scap de ei.

Cât despre angajaţi (şi aici mă refer la toţi din call center, recuperare datorii, sucursalele Crângaşi, Obor, Anchor Plaza, Plaza Mall), sunt prost crescuţi, lipsiţi de omenie şi cred că sunt angajaţi după anumite criterii: nesimţire, tupeu, “care ştie să intimideze mai tare omul”. Ultima experienţă neplăcută cu ei, atunci când am semnat contractul de închidere, după ce am achitat datoria, a fost la sucursala din Plaza Mall, cu o doamnă brunetă, la vreo 30 şi ceva de ani, sictirită şi prost crescută. Îi dau “bună ziua”, nu zice nimic. Ok. Îi spun ce vreau, îmi cere buletinul, i-l dau, se apucă să facă nu ştiu ce, nu-mi zice că mai durează şi stau şi aştept… aştept… uitându-mă la ea, aşteptând să zică ceva. Nimic. După o jumătate de oră, îmi dă să semnez ceva. M-apuc să citesc. Ea îmi arată unde să semnez… ce să zic… tipic Credit Europe Bank, să-ţi vâre hârtii sub nas şi să-ţi arate unde să semnezi, fără să te lase să citeşti. După ce citesc, semnez, îi spun “mulţumesc” şi “la revedere”. Ea… nimic! În plus, nu mă aşteptam să dureze atât o închidere de contract, eu credeam că doar trebuie să trec pe la bancă ca s-o semnez şi s-o ridic, nu să aştept o jumătate de oră, în condiţiile în care cu o lună în urmă, am achitat datoria integral, deja depusesem cererea de anulare contract, cardurile îmi fuseseră distruse şi mi se spusese să trec după 30 zile să iau contractul.

Şi acum voi motiva pe rând de ce consider eu banca asta nesimţită şi profitoare:

– dobânzi, comisioane şi taxe de administrare nesimţite şi modificări ale acestora fără să fii anunţat;

– angajaţi nesimţiţi, tupeişti (la toate sucursalele cu care am avut de-a face), care îţi vâră hârtii pe sub nas şi te pun să semnezi, fără să te lase să citeşti şi mai şi strâmbă din nas când te văd că citeşti, că na, pierd timpul cu tine; angajaţi care nu ştiu să dea “bună ziua”; angajaţi care nu ştiu decât să intimideze omul;

– acte adiţionale în care strecoară diverse: asigurări opţionale de şomaj, invaliditate, etc (fără să te informeze de costuri, te lămureşti tu singur apoi);

– costuri suplimentare în ratele lunare pe care le plăteşti, de care nu afli decât dacă consulţi extrasul de cont şi te miri de ce-s aşa mari ratele;

– carduri blocate fără să fii anunţat;

– ameninţări telefonice, scrisori acasă, ameninţări cu executare silită;

– lipsă de comunicare şi transparenţă.
Pe scurt: Bătaie de joc! La Credit Europe Bank eşti tratat ca un gunoi.

Cât durează vindecarea, tati?

Agonizezi, lupți, câștigi o luptă cu moartea, mai câștigi una și apoi pierzi…pierzi tot! Într-o zi, în câteva ore, în câteva secunde….

Te odihnești, închizi ochii, ești liniștit, acum ești bine, toate sunt bune, hemoglobina e bună, pulsul e bun, tensiunea e bună, mami e la picioarele tale, se odihnește, e fericită că ai mâncat bine.

Și într-o clipă ceva se întâmplă…te simți rău, toate se năruie, ești speriat, mami e speriată și ea, se uită la tine…vine doctorul, vin asistentele, te urcă pe o targă rece, te bagă într-un lift.

Mami nu mai e cu tine, o cauți,  ești singur, ești speriat. Nimeni nu e cu tine, doar doctorii. Îi auzi, dar nu poți să înțelegi ce zic. Te gândești ce urmează, îți derulezi viața în imagini rapide, poate ai văzut întâlnirile în Parcul Tei cu mami, sau poate slujba religioasă când v-ați căsătorit, sau poate zilele când ne-am născut eu cu Andreea, sau petrecerile de pomină la aniversările noastre, poate te-ai văzut când lucrai pe șantier, sau poate căsătoria mea, poate ziua în care am venit acasă cu Anastasia, sau diminețile pe care le petreceai cu ea în pat….Acum tot se întunecă, ai fi vrut să ne mai vezi o dată, ai fi vrut să nu ne lași, să mai stai, să mai radem, să ne certăm din te miri ce, să muncești în grădina ta dragă cu mami, să te joci cu Anastasia….dar nu, nu mai poți, vrei să scapi de durere, să pleci, să te uiți la noi de sus, să te odihnești. Nu mai poți să respiri, închizi ochii….și ne lași. Singure, neconsolate, îndurerate….

Până când? Cât durează vindecarea, tati? O lună, 1 an, 2 ani? Cât? Cam cât trebuie să o mai așteptăm? Ce trebuie să facem să vină?

A trecut un an….

1

Voluntar pentru păsărele

Cei de la SOR (Societatea Ornitologică Română) fac nişte lucruri tare faine pentru păsărelele din Bucureşti şi nu numai, adică au grijă de ele, le construiesc şi montează hrănitori şi cuiburi, le hrănesc în sezonul rece când e mai greu pentru ele şi le apără luptându-se cu braconierii care s-au înmulţit în ultimul timp. Îi urmăresc mai demult pe pagina lor facebook şi îi admir pentru ceea ce fac şi de curând am văzut o postare de-a lor în care cereau ajutorul voluntarilor pentru a se ocupa de hrănitorile din parcurile bucureştene. Aşa că, m-am înscris şi eu ca voluntar, iar la începutul săptămânii am mers la întâlnirea de la sediul lor pentru a-mi lua în primire hrănitoarea şi a afla mai multe despre păsări şi cum le pot ajuta.

12

Mi-am ales o hrănitoare din Herăstrău, pe lângă Grădina Japoneză şi ieri am primit sacul cu seminţe de la SOR, aceştia aducându-mi-l chiar la uşă. Astăzi am fost pentru prima dată să alimentez hrănitoarea şi am stat puţin ca să urmăresc păsărelele, dacă-şi fac apariţia, ce specii vin, etc. Am şi o fişă de teren, unde notez locaţia, data alimentării şi speciile care vin acolo.

9

DSCF0005

DSCF0003

11

10

În cazul în care nu observ păsări acolo sau hrănitoarea nu se goleşte până la următoarea alimentare, aceasta va fi mutată de acolo.Dar nu se pune problema în Herăstrău care e foarte populat de păsări. Cintezoi şi vrăbiuţe am văzut cât am stat acolo. Hranitoarea o voi alimenta la 3 zile dacă este frig (dar cred că nu va mai fi cazul) sau la 5-7 zile, până-n aprilie.

Din câte am înţeles eu ar mai fi nevoie de voluntari. Dacă doriţi şi voi să ajutaţi păsărelele, trimiteţi un mail la office@sor.ro

Despre SOR

Societatea Ornitologică Română (SOR) este o organizaţie neguvernamentală, nonprofit, care derulează activităţi pentru protecţia păsărilor şi a naturii cu sprijinul membrilor, voluntarilor, pe bază de donaţii şi proiecte. Din 1997 este partener al BirdLife Internaţional – o reţea mondială care cuprinde 105 organizaţii naţionale pentru conservarea păsărilor şi a naturii.

10734277_995225823836977_811939074613082959_n

Activitatea SOR se desfăşoară în cele trei birouri din Bucureşti, Cluj-Napoca şi Tulcea, cu sprijinul sucursalelor şi a grupurilor şcolare. Având acoperire naţională, SOR este solicitată pentru a oferi consultanţă la nivel local, regional şi naţional în domeniul protecţiei păsărilor. De asemenea, desfăşoară o semnificativă activitate de lobby pe lângă guvern şi reprezentanţii săi din teritoriu pentru respectarea şi aplicarea legislaţiei naţionale de mediu şi alinierea cu cea a Uniunii Europene. Mai multe pe site-ul lor: www.sor.ro

12509401_1289236851102538_8413898015168053528_n

 

3 ani cu Chiquita şi primul meu tort pentru căţei :))

20151219_124126

Primul meu tort pentru căţei, dar şi primul tort cu vafă, pentru că mi-am făcut şi mie un tort 🙂 , cu minioni, în cinstea minionei mele 🙂 .

12575820_1288598317832682_838307769_n

Ei bine, azi se împlinesc 3 ani de când o am pe Ciqui şi Ciqui mă are pe mine şi cum în fiecare an am sărbătorit (mai mult sau mai puţin), acum m-am hotărât să-i fac un tort. Nu, nu am luat-o razna (încă), dar am zis s-o fac şi pe asta. Aşa că, dacă vreţi şi voi s-o faceţi, iată reţeta pentru tortul căţelului. Şi apoi, reţeta pentru tortul oamenilor :).

12494685_1288575844501596_2187740715438552395_n

Ingrediente: o ceşcuţă de orez, 100-150 gr. de carne de porc, un morcov mai mare, cremă de brânză light şi recompense pentru căţei (în formă de stea am avut eu) pentru ornat.

Am fiert orezul. Morcovul l-am dat pe răzătoarea mică, carnea prin maşina de tocat, le-am călit în puţin ulei şi apoi le-am fiert puţin.

 

12512075_1288598664499314_1523898737_n

Am amestecat orezul cu compoziţia de carne şi morcovi, le-am aşezat în formă de tort pe o farfurioară, după care am îmbrăcat tortul în crema de brânză şi am ornat cu recompense pentru căţei.

12571102_1288598641165983_1389784951_n

1240608_1288575791168268_3622404158231523395_n

12438976_1288575874501593_7029906884656360133_n

Cici vizibil emoţionată :)))

12540133_1288586167833897_1041603318_n

Tortul pentru oameni e foarte simplu. Blat alb mic, cremă de cacao, îmbrăcat în frişcă şi cu vafă deasupra. L-am făcut mai mult pentru minioni. Fiind la cumpărături în Auchan, la raionul pentru prăjituri şi deserturi, mi-au sărit în ochi vafele cu minioni şi cum niciodată n-am făcut un tort cu vafă, am vrut să încerc. O prietenă de-a mea a încercat odată şi a stricat vafa punând gelatină (aşa văzuse pe net într-un videoclip). Eu, ştiind experienţa prietenei mele n-am mai pus gelatină/jeleu, am lipit-o pur şi simplu pe tort. Cel mai bine se lipeşte pe frişcă, am citit eu.

12417824_1288575717834942_6283055405255600478_n

 

Ingrediente:

 

Pentru blat: 4 ouă, 6 linguri de făină, 8 linguri de zahăr, 4 linguri de ulei, 2 linguri de apă, un vârf de cuţit de praf de copt.

Pentru cremă: 250 gr margarină, 3 linguri de cacao, 3 gălbenuşuri, 3 linguri de apă, 6 linguri de zahăr, o esenţă de rom.

Pentru sirop: 100 ml apă, 2 linguri de zahăr, esenţă de rom.

Pentru decor: 200 ml smântână pentru frişcă, un întăritor frişcă, zahăr pudră după gust, o vafă cu minioni.

Blatul

Am separat albuşurile de gălbenuşuri. Albuşurile le-am bătut spumă tare. Gălbenuşurile le-am mixat mai întâi cu zahărul până s-au albit şi şi-au dublat volumul. Am adăugat apoi, pe rând, uleiul şi apa şi am mixat în continuare. Făina am amestecat-o cu praful de copt. Iar apoi, am combinat gălbenuşurile cu albuşurile mixând la viteză mică şi la final am adăugat făina în ploaie, amestecând cu o spatulă de jos în sus ca să nu-şi piardă din volum.

Am tapetat cu unt şi făină o tavă în formă rotundă de tort (20 cm, pentru ca vafa este mica), am pus compoziţia şi am dat la cuptor circa 30-35 de minute (acum vedeţi şi voi în funcţie de cuptor, faceţi testul scobitorii), la 180 de grade.

Crema:

Am făcut un sirop din apă şi zahăr, după care am adăugat cacaua şi am amestecat bine până la omogenizare. Am turnat apoi siropul fierbinte peste cele 3 gălbenuşuri şi am amestecat continuu. Când s-a răcit, am combinat treptat cu margarina (moale) mixată în prealabil.

Am tăiat tortul în 2 părţi, l-am însiropat pe fiecare parte, am pus crema între ele şi l-am îmbrăcat în frişcă.

 

12570963_1288598697832644_1708557575_n

La final am aşezat frumos vafa şi am presat uşor cu vârful degetelor. Deci, cum spuneam, nu e nevoie de gelatină sau jeleu, arată frumos şi aşa şi văd că şi acum, a doua zi, se prezintă frumos, nu s-a stricat. Jeleul îi dă luciu, dar trebuie lucrat cu grijă ca să nu se deterioreze (probabil că şi calitatea vafei contează, eu nu m-am riscat).

12528023_1288598594499321_36006222_n

12552815_1288575931168254_8691290332302325671_n