Jurnal de călătorie

Nu cred că există moment mai frumos în an ca sfârşitul de toamnă, noiembrie cu dimineţi reci şi ploi ce ne trimit la culcare, la căldurică sub plapumă, căci atunci melancolia se plimbă liberă pe străzi şi în noi şi dulce-amăruie cum e, ne invadează sufletele, ne îndeamnă la visare şi să răscolim prin amintiri.

Toamna vine cu frig şi cald deopotrivă, cu ploi şi soare cu dinţi, cu pere şi gutui, nuci şi struguri, cu dor de vară, dar şi de munte şi zăpadă. Vacarmul zilelor de astă-vară s-a pierdut în eter şi parcă frunzele căzute ne spun poveşti de atunci, amintindu-ne cât de trecătoare-s toate. Memoria ne scapă în trecut, tânjim după cele mai frumoase momente, gândurile ne sabotează şi nu ne lasă să trăim prezentul. Afară miroase deja a iarnă, în case a plăcintă de dovleac şi-a ceai cu scorţişoară şi-n tihna serilor de noiembrie începem să arhivăm cele mai frumoase clipe, iubiri, trăiri, călătorii, circuite turistice memorabile. Asta am făcut eu aseară. Mi-am sortat cele mai frumoase momente, iar acum îmi deschid sertarele cu amintiri aici pe blog şi vă povestesc pe unde mi-au umblat picioarele vara trecută. Aşadar, jurnal de călătorie 🙂

Prima excursie pe care am făcut-o astă-vară a fost la Veliko Târnovo, capitala medievală a Bulgariei. Drumul până acolo a fost tare frumos, am făcut mai multe popasuri, unul dintre acestea la Basarabov, pe valea răului Lom la 10 km de Ruse, pentru a vizita Mănăstirea rupestră Basarabovski. Aceasta este zidită în Peştera Sfântului Dimitrie Basarabov, ale cărui moaşte se găsesc azi în catedrala patriarhală din Bucureşti şi care a trăit în veacul al XIII-Iea, în timpul Celui de-al doilea Tarat de la Târnovo, întemeiat de români şi de bulgari sub conducerea fraţilor Petru şi Asan. În pitoreasca vale a răului Lom mai sunt vreo 300 astfel de chilii săpate în stânca răului (şi fac parte din patrimoniul Unesco), însă aceasta este singura funcţională. Mănăstirea este de-o frumuseţe deosebită şi liniştitoare şi se află într-o stare foarte bună, fiind renovată în 1937.

Ajunsă la Veliko Târnovo, am vizitat cetatea, m-am plimbat prin oraş şi am degustat preparate şi băuturi tradiţionale bulgăreşti.

Veliko Târnovo a devenit cartea de vizită a Bulgariei şi este renumit pentru turismul istoric, cultural şi culinar. Aici urmele istoriei parcă au rămas pe loc. De altfel, Bulgaria este recunoscută pentru modul în care îşi onorează trecutul.

Veliko Târnovo este împărţit practic în două oraşe: oraşul vechi, în zona de est şi oraşul nou în vest. În zona veche, se află cele trei coline purtătoare de istorii – Tsarevets,Trapezista şi Sveta Gora, Tsarevets, cetatea ţarilor fiind simbolul oraşului. Aici era odată inima celui mai mare ţarat bulgar care şi-a extins graniţele şi asupra ţării noastre până-n Moldova. Fiind construită pe un deal, înconjurată de apă şi cu vedere împrejur, cetatea avea o poziţie strategică foarte bună.

Cetatea are o formă triunghiulară şi este delimitată de ziduri groase, iar în zona centrală sunt rămăşiţe ale palatului ţarului. Sub palatul regal au fost descoperite ruinele a 470 de case, 23 de temple, 4 mănăstiri, un han, ateliere, bijuterii de aur şi pietre preţioase, îmbrăcăminte ţesută cu fir de aur, obiecte casnice şi de cult. În vârful dealului a fost reconstruită Catedrala Patriarhală, ce adăpostea odată biserica Înălţării Domnului şi reşedinţa patriarhului. Pictura care nu respectă deloc canoanele bisericeşti ortodoxe, redă ridicarea şi decăderea celui de-al doilea imperiu bulgar, iar pe podeaua bisericii este o imitaţie de piatră funerară, unde sunt trecuţi ţarii Bulgariei. Din cauza aceasta, dar şi pentru că nu are altar, biserica nu a fost acceptată de ortodoxism, nu a fost sfinţită şi nu se ţin slujbe. Este ca un muzeu, însă adăposteşte rămăşiţele pământeşti a trei patrarhi. În partea nordică a cetăţii am vizitat Piatra condamnaţilor sau Stanca Golgotei, Rock, de unde erau aruncaţi în răul Yantra trădătorii şi alţi condamnaţi la moarte.

La 4 km de Veliko se află un sătuc bulgăresc (Arbanasi), liniştit, cu multe biserici şi case cu arhitectură tradiţională, din piatră, pe care l-am vizitat şi care mi-a plăcut foarte mult. Arbanasi este rezervaţie istorică şi arhitecturală, un sat de-o frumuseţe geografică şi culturală deosebită, vechi de cel puţin cinci secole. Întemeietorii se pare c-ar fi creştinii ortodocşi veniţi din sud-vestul Peninsulei Balcanice, în special albanezi şi greci. Farmecul sătucului este dat de casele cu specific local, adevărate fortăreţe din  piatră, multe din ele pensiuni, altele muzee. Terasele sunt superbe şi te simţi ca la un picnic, în pădure.

Asta a fost excursia mea pe tărâm bulgăresc, în prima lună de vară, iar în iulie am fost pe litoralul românesc, o săptămână, în tabără la Costineşti.

Plajă, înot, băi cu nămol, relaxare, dar şi seri cu distracţie, mai ales că staţiunea e cunoscută pentru petrecerile de noapte.

Un pic şi la munte, pe Valea Prahovei, la aer curat, ca să scap de canicula din Bucureşti şi să mă răcoresc…

Şi a urmat vacanţa în Grecia. În continuare, #jurnaldecalatorie în Grecia 🙂

În Grecia merg în fiecare vară, în tabără, împreună cu o prietenă, în Paralia Katerini mai exact, o staţiune la Marea Egee de pe litoralul Greciei de Nord, străjuită de legendarul Munte Olimp şi aflată la vreo 70 de km de Salonic. Apă cristalină, plaje cu nisip fin, restaurante şi taverne tradiţionale, discoteci, baruri, buticuri şi multe posibilităţi de petrecere a timpului liber. O destinaţie turistică ideală pentru familişti, shopping, pentru practicarea sporturilor nautice, dar şi pentru vizitarea împrejurimilor. Totul asezonat cu tzatziki, melitzanosalata şi muzică de buzukia. Seamănă foarte mult cu staţiunile noastre de la Marea Neagră şi chiar este preferată de români, însă este mult mai liniştită şi curată. Pe unde mergi, la tot pasul auzi vorbindu-se română, aşa că n-ai cum să nu te descurci acolo sau să te pierzi. M-am simţit ca-n Costineşti, dar un Costineşti mai exotic, mai liniştit, cu palmieri, rodii şi portocali. Şi nu este o staţiune de fiţe, toate-s ieftine în general, în plus, sunt multe agenţii de turism care organizează diferite excursii la preţuri accesibile în alte părţi ale Greciei.

Am făcut croziere pe mare, am urcat pe Muntele Olimp, am fost la Salonic, Meteora, Skiathos, în alţi ani, iar vara aceasta la Edessa si Pozar.

Edessa este unul dintre cele mai frumoase oraşe greceşti şi mai este numită Oraşul Cascadelor. Un oraş plin de parcuri, poduri, izvoare, verdeaţă şi cascade. Aici am vizitat Marea Cascadă (Karanos) ce măsoară 70 de metri şi Cascadele Gemene (Diplos), atracţia principala a oraşului, despre care se spune că s-au format în secolul al-XIV-lea în urma unui cutremur puternic. Există mai multe cascade în Edessa, însă acestea sunt cele mai vizitate şi admirate. În împrejurimi se află un parc frumos, grădini cu flori, cafenele şi restaurante.

La Pozar m-am scăldat în apa caldă a izvoarelor şi am urcat pe munte. Staţiunea se află la poalele Muntelui Voras, renumit pentru centrul de ski de la Kaimaktsalan (al treilea vârf muntos al Greciei după Olimp şi Smolikas – 2524m). Izvoarele de la Pozar sunt menţionate încă din antichitate, primul observator al acestor surse cu proprietăţi terapeutice fiind istoricul Herodot, iar mai târziu Hippocrate, părintele medicinii moderne, care le-a introdus în tratamentele sale. Băile termale de la Pozar sunt recomandate pentru boli precum hipertensiune arterială, boli coronariene, flebită varicoasă, eczeme, dermatite, boli ginecologice, boli ale nervilor periferici sau ale sistemului neurovascular.

Temperatura apelor este între 37 şi 60 de grade Celsius şi e o adevărată provocare să faci o baie termală caldă şi apoi să te bagi sub apa foarte rece de munte ce vine în cascadă, să alternezi băile. Eu nu am avut curajul să fac asta, pentru că am simţit-o la picioare cât de rece era… gheaţă! Dar m-am îmbăiat în apa caldă şi a fost un adevărat răsfăţ. Zona este foarte frumoasă, peisaje de vis la poalele muntelui, dar şi sus pe munte.

Se spune că odată ce ai călcat pe pământ elen, vei fi impresionat şi te vei întoarce iar şi iar şi iar… Aşa s-a întâmplat şi în cazul meu. Insule superbe, plaje întinse şi ascunse, cu nisip fin, munţi înalţi, peisaje stâncoase, dealuri pline de măslini şi pini mediteraneeni, oraşe antice şi staţiuni agitate, tradiţii frumoase, valori istorice inestimabile, ţara în care peisajul muntos şi cel marin alternează, la fel cum alternează trecutul şi prezentul, pământ încărcat cu istorie şi cultură milenară… toate astea m-au fermecat şi încă am văzut prea puţin. Şi să nu uit apetisanta bucătărie tradiţională grecească, muzica şi dansurile greceşti, precum şi ospitalitatea grecilor.

Următoarea excursie va fi în Europa, dar de data asta nu pe plaje însorite… şi am şi o recomandare. Pentru vacanţe speciale alături de cei dragi, oferte bune găsiţi la CND Turism – Vacanţe Speciale. Circuite turistice cu avionul, cu autocarul, work & travel SUA, sejururi, programe de weekend, vacanţe nonconformiste.

Articol înscris la SuperBlog 2015, proba nr. 16, sponsor CND – TURISM (www.vacantespeciale.ro)