Impresii de la magazinul caritabil

După curăţenia de toamnă, am strâns câteva lucruri (veselă, încălţăminte, haine) care nu-mi mai erau de folos, pentru a le da cuiva care chiar are nevoie de ele. Deşi fac frecvent lucrul asta, mereu constat că strâng diverse lucruri inutile de mă minunez şi eu câteodată de ele. De regulă le donez pe împarte.ro sau pe un grup pe yahoo sau când are loc câte o acţiune de strângere de donaţii pentru persoane aflate în dificultate sau pur şi simplu, din vorbă în vorbă, dacă aud că cineva ar avea nevoie de ele, le dau respectivului. De data asta am vrut să merg să le las la magazinul caritabil din sectorul 4, împinsă fiind (recunosc) de curiozitate. Am auzit numai lucruri bune despre această iniţiativa a primăriei Bucureşti şi am vrut să văd cu ochii mei.

Pentru cei care nu ştiu, pe la sfârşitul lunii mai a acestui an, s-a deschis primul magazin caritabil din România, undeva în sectorul 4 al capitalei, în cadrul complexului de Servicii Sociale Ominis din strada Turnul Măgurele şi are o suprafaţă de 3800 de mp, deservind zilnic un număr de 300 de persoane (aşa se laudă primăria). Persoanele fără posibilităţi materiale îşi pot alege din magazin lucrurile de care au nevoie prestând la schimb câteva ore de voluntariat în cadrul complexului, iar copiii, dacă îşi doresc o jucărie, trebuie să citească sau să coloreze în sala de lectură. Aici se mai află o creşă (30 de locuri pentru copii de 0-3 ani), o grădiniţă (20 de locuri pentru copii de 3-6 ani), un centru de formare profesională (capacitate 30 de locuri), un centru de zi pentru adolescenţi cu tulburări de spectru autist (20 de locuri), bibliotecă, cantină şi o spălătorie socială, precum şi un centru de zi pentru persoanele vârstnice (capacitate de 18 locuri pentru bătrânii care nu pot fi lăsaţi singuri acasă şi care pot fi aduşi dimineaţa aici şi luaţi seara, asigurându-li-se 3 mese pe zi şi activităţi de socializare, în aer liber) dar şi pentru copiii cu dizabilităţi (23 de locuri). În cadrul centrului de formare profesională se vor derula cursuri gratuite de specializare şi calificare organizate de DGASMB pentru a-i ajuta pe cei care doresc să se perfecţioneze în domenii precum: asistenţă socială, florari, decoratori, peisagişti, îngrijire copii şi alte domenii. În cadrul complexului mai există şi o bibliotecă, un punct de comunicare informatică care urmează să fie dotate cu calculatoare şi internet, o spălătorie socială unde funcţionează 10 maşini de spălat şi 10 uscătoare, de asemenea, o cantină socială (capacitate 120 de persoane/zi), care este destinată copiilor şi adulţilor ce nu realizează venituri timp de 90 de zile consecutiv. Se spune că va funcţiona şi o policlinică socială unde se vor oferi servicii medicale gratuite (diverse specializări) atât copiilor cât şi adulţilor.

20141002_154559
Lăudabilă iniţiativa primăriei, zic eu, dar este doar o picătură într-un ocean, adică ar fi nevoie de mai multe centre de acest gen în oraş, cel puţin câte unul în fiecare sector.

Şi acum câteva impresii personale:

În primul rând, este foarte departe de mine, a trebuit să merg 11 staţii cu metroul şi încă 2 cu autobuzul, iar geanta a fost destul de grea. Dar nu asta a fost problemă… După ce am ieşit de la metrou, am întrebat un nene dacă ştie cum se ajunge la complex şi mi-a spus: “Da, cum să nu ştiu, acolo am avut eu o cantină socială pe care mi-a luat-o Oprescu cu japca, dar o să plătească el cu pârnaia.” Mi-a arătat nenea supărat cum să ajung acolo, adică de la metrou Apărătorii Patriei, am luat autobuzul 202 încă 2 staţii, m-am întors câţiva metri în urmă, am făcut stânga pe o străduţă şi pe stânga se află Complexul Ominis (asta pentru cei care vor să ajungă pe acolo).

Ce-am văzut mi-a plăcut, deşi multe săli sunt încă în construcţie, nu sunt gata. Aproape toate sălile au geamuri mari transparente, astfel că poţi vedea ce se întâmplă înăuntru. Nu am văzut însă decât educatoare care lucrau cu copilaşi de 3-6 ani, acolo fiind cel mai probabil grădiniţa. Am dat un ocol ca să găsesc magazinul şi a trebuit să întreb pe cineva unde se află pentru că nu-l vedeam. Mi-a răspuns o femeie de la un calculator, care nici nu s-a uitat la mine şi care mi-a spus că e posibil să fie închis magazinul, deşi era 15.30… I-am zis că e 15.30 şi că programul trebuie să fie până la 16.00… şi a dat din umeri. Mi-am continuat drumul şi am auzit din spatele meu că mă strigă o femeie, paznica, care-mi spune că e închis magazinul. Ok… Şi eu ce fac cu geanta asta grea pe care am cărat-o prin tot Bucureştiul? Femeia mi-a zis să i-o las ei şi că o va preda magazinului, a doua zi dimineaţa. Ce puteam să fac? S-o iau înapoi, mi-era prea greu, aşa că i-am lăsat-o cu speranţa că o va înmâna magazinului. Iar dacă nu a făcut asta, sper măcar să fi avut nevoie de acele lucruri, aşa ca să mă simt eu mai bine. Dar… mi-ar fi plăcut să pot sta de vorbă cu cineva, să fac poze, să aflu mai multe despre complex, să-l pot vizita. Poate o să mai ajung altădată şi poate atunci voi avea ocazia. Aşa că poze nu am de acolo, decât cea de mai sus pe care am făcut-o în treacăt…

Voi aţi fost la magazinul caritabil? Ce impresii v-a lăsat Complexul Ominis şi mai ales oamenii de acolo?

Advertisements

One thought on “Impresii de la magazinul caritabil

  1. Pingback: Joyplace – primul loc de joacă indoor din Bucureşti pentru copii cu dizabilităţi | Chestiuni Serioase

Lasa un comentariu

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s