Relatia de cuplu, intre mitul literar si realitatea personala

Stim cu totii sintagma “viata bate filmul”. E la fel de aplicabila si in cazul scrierilor, in domeniul literaturii. Deci, viata bate imaginația, viata bate cartea. Dar exista si carti cu povesti extraordinare autentice sau inspirate din viata reala, povesti de viata in care unii dintre noi ne regasim. Una dintre acestea este Jurnalul Aurorei Serafim, scrisa de Sidonia Dragusanu, carte pe care tocmai am terminat-o de citit astazi, in timp ce calatoream cu trenul de la Cluj la Bucuresti.

Cartea am descoperit-o recent, la fel si pe autoare, Sidonia Dragusanu. Si ma bucur ca am descoperit-o. Jurnalul Aurorei Serafim este prima carte a acesteia pe care o citesc, insa cu siguranta nu va fi si ultima. Este o imagine a minunatei societati comuniste din Romania aducand in prim plan pe langa drama eroinei principale, si alte probleme ale acelor vremuri, probleme care inca sunt de actualitate chiar si acum, dupa 6 decenii: violenta in familie, saracia, problema copiilor abandonati, mortalitatea la nastere. Este un roman desprins din viata, ce aduce laolalta cate putin din viata fiecaruia dintre noi. Am gasit niste asemănări între mine și Aurora, atat in ceea ce priveste caracterul cat si in experientele ei de viață (relatia cu Stefan, tipul barbatului gelos, egoist si agresiv).

Nu vreau sa fac acum o recenzie a cartii. Tema acestui articol este relatia de cuplu, intre mitul literar si realitate (realitatea mea personala) si este provocarea probei cu numarul 10 din cadrul competitiei Spring SuperBlog 2019, la care particip de o luna de zile (asa am aflat de Sidonia).

In cultura romantismului exista mai multe mituri despre relatii. Si problema cu ele este ca se transforma in idei de baza ale fiintei umane, in ganduri care ne urmaresc, alegeri apoi si mai tarziu ne ghideaza comportamentul. Iar cand ne lovim de realitate si vedem ca o relatie nu este conform credintelor noastre, apar o serie de emotii negative precum frustrare, nemultumire, vinovatie, rusine, nefericire. In timp, relatia de cuplu se erodeaza, urmeaza ruptura, visele noastre de iubire absoluta se naruiesc si pasim apoi dezamagiti intr-o alta etapa cu alte experiente.

Unul dintre mituri, un mit in care am crezut si eu la un moment dat, este cel care spune ca doar de iubire ai nevoie pentru ca relatia de cuplu sa mearga. In realitate, nu este de ajuns doar iubirea. Fara alte ingrediente importante, fara incredere, respect, angajament si o buna comunicare, relatia nu se va mentine vie si nu va dura. Asta am simtit-o pe propria piele. La fel si Aurora care la inceput a iubit cu toata fiinta ei indiferent de calitatea barbatului de langa ea, crezand ca asta e suficient, dar s-a convins ca nu e asa.

Am facut compromisuri, am lasat de la mine si am iertat de prea multe ori greseli care s-au repetat. Precum Aurora Serafim, am fost orbita de dragoste, am fost capabila sa iert orice si sa-l astept mereu cu bratele deschise pe omul pe care-l iubeam si care n-a stiut sa ma pretuiasca. Pictorul Stefan Mincu, un barbat egoist, extrem de gelos si abuziv, a fost prima iubire a Aurorei si prima dezamagire. Chiar si dupa despartirea urata pe care au avut-o, Aura tot spera ca Stefan sa se intoarca la ea.

Un alt mit este acela ca extremele se atrag si ca in relatiile de cuplu, oamenii opusi se atrag. In realitate, din ce am observat eu, e nevoie de valori comune pentru ca relatia sa functioneze, iar cele esentiale sa fie identice, altfel iese cu scantei. Si cred eu ca e valabil cam in orice tip de relatie acest lucru. Aurora Serafim isi gasise nu numai in persoana iubitului ei, un tip foarte diferit de al ei, ci si in persoana celei mai bune prietene, Lavinia. Aura era blanda, sensibila, empatica, altruista, corecta, onesta, iubea sincer, era gata sa-i ajute si sa-i ierte oricand pe ceilalti, pe cand Lavina era genul de femeie usoara, lipsita de demnitate, care isi vindea trupul pentru a obtine confort si foloase materiale. Daca la inceput a fost fermecata de Lavinia si de povestile ei de viata de multe ori trunchiate si falsificate, cu timpul si-a dat seama de caracterul acesteia si de faptul ca prietenia cu aceasta era doar o falsa iluzie. La fel si cu Stefan, si-a dat seama in cele din urma ca nu poate avea o relatie cu un om bolnav de gelozie, nemultumit de propria lui viata. Si desi credea ca a iubit o data si i-a ajuns, desi s-a refugiat in munca ei de educatoare daruind toata iubirea ei copiilor de la caminul unde lucra, a gasit puterea sa se vindece si sa-si acorde din nou dreptul la fericire. A luat-o din nou de la capat, cu Horia, medicul de la camin, un barbat cu care avea mai multe valori in comun: dorinta de a-i ajuta pe ceilalti, empatia, altruismul.

Un alt mit referitor la relatia de cuplu este acela ca trebuie sa lucrezi asupra relatiei tale daca vrei sa fie o relatie buna. In realitate insa nu relatiile au probleme, ci oamenii. Evenimente din trecut, amintiri, dureri mai vechi, pot umbri prezentul si pot afecta o relatie actuala. De asta se convinge si Aurora in privinta inginerului Runcan care desi o curteaza, nu este in stare sa se rupa de trecut si de amintirea sotiei lui moarte, pentru a merge mai departe. Chiar si Runcan este constient de acest lucru si cu parere de rau, desi este atras de Aurora, realizeaza ca si-ar fi facut mai mult rau daca ar fi fost impreuna intrucat el nu este vindecat si pregatit s-o ia de la capat. De asta m-am convins si eu de-a lungul timpului si pana nu m-am vindecat de ranile vechi, nu m-am avantat intr-o relatie noua.

Viata vine la pachet cu dezamagiri, cu experiente frumoase sau mai putin frumoase, important este sa invatam din ele si sa avem puterea si curajul s-o luam din nou de la capat, intocmai ca Aurora Serafim. Va indemn sa cititi cartea si s-o descoperiti si voi pe Sidonia Dragusanu. Mie imi place foarte mult stilul ei de a scrie, am rezonat cu descrierile si cu personajele ei, cu modul ei de a analiza sentimentele, situatiile, oamenii. A fost o carte usor de parcurs, captivanta, in care m-am regasit in mai multe pasaje.