Astăzi vă obosesc puțin mintea și vă chinui simțurile cu un articol despre mâncare. Sper să nu salivați prea mult. Eu deja o fac pentru că țin o dietă de slăbire și azi am zi de detoxifiere (nu mănânc nimic, doar apă). Ce trist, nu? Trist să nu mai poţi mânca ce vrei și cât vrei și la orice oră fără să nu se cunoască pe cântar.
Deşi sunt veşnic la cură de slăbire, nu mă pot abţine totuși să gătesc tot felul de bunătăţi şi-mi place să fac experimente culinare în bucătărie. E un mod frumos de a-mi testa creativitatea şi de a-mi petrece timpul liber, pentru că trebuie să recunosc, fac asta doar în timpul liber. Aş face-o mai des dac-aş avea timp. În restul timpului (când nu experimentez) gătesc mâncăruri comune, cam ce mănâncă tot omul.
Gătitul trebuie să fie o activitate dorită şi nu o corvoadă de care să vrem să scăpăm. Cel puţin aşa văd eu lucrurile. Nu intru în bucătărie din obligaţie, pentru că n-o să meargă, ci din plăcere. Şi atunci când intru, îmi place să gătesc mereu altceva, să combin ingrediente speciale, să mă joc cu ele şi să obţin gusturi noi. Nu suport monotonia, cu atât mai mult în bucătărie. E ca un univers ce așteaptă să fie explorat. În afară de asta, e un sentiment plăcut atunci când oamenii gustă din ce am gătit eu și spun că le place. Totodată, mi se pare că pe măsură ce învăț să fac rețete noi, ajung să-mi înțeleg mai bine gusturile, să fac îmbunătățiri dacă dățile trecute nu a fost pe placul meu vreo mâncare și în același timp îmi dezvolt gusturile și creativitatea.
Arome, rețete și amintiri din copilărie
Sunt înnebunită după deserturi mai ales și-mi place să-ncerc tot felul de dulcegării culinare: prăjiturele, brioșe, tortulețe și altele. Cred că asta mi se trage din copilărie.
Copilăria parcă are şi ea o aromă specială, nu? Gurmandă fiind, eu una când mă gândesc la copilărie, îmi aduc aminte de savarinele însiropate, eclerele şi amandinele de la cofetăria din cartier, pe care le savuram pe nerăsuflate, de gogoşile şi clătitele pe care le făcea mamaie, de prăjiturile și torturile felurite ale mamei şi de mirosul îmbietor de prăjitură coaptă care invada casa la sfârşit de săptămână. Cremele erau atât de bune încât nu mă puteam abține și adunam cu degetul de pe fundul oalei ce rămânea după ce era umplut tortul.
Când eram mică, mama nu mă punea la treabă, nici la curățenie, nici la mâncare. Târziu am învățat și am început să gătesc (20+), după ce am plecat de acasă și am fost nevoită să-mi prepar singură de mâncare. Am început cu rețete ușoare (ciorbe, tocănițe, salate) și cu ce văzusem pe la maică-mea și pe la mamaie, ce mai auzisem, am reușit să fac primele mele mâncăruri și au ieșit chiar bune. Apoi încet-încet a început să-mi placă ”activitatea” asta și am trecut la next level, adică rețete mai complexe. Începuse și era internetului, așa că găseam rețete online cu duiumul. Cel mai mult îmi plăcea să fac prăjituri.
Mi-am dotat bucătăria cu toate ustensilele şi accesoriile necesare şi de-a lungul timpului am învățat să gătesc multe și felurite mâncăruri. Am devenit expertă la prepararea unora, dar la altele încă mai am de învățat și exersat. Îmi place și folosesc cu curaj ingredinte mai puțin cunoscute, mirodenii, ierburi aromatice, întrucât am văzut că acestea fac diferenţa. Și nu mi-e frică să improvizez. Improvizez ca să dau reţetelor o notă personală sau pur şi simplu atunci când nu am în casă un anume ingredient. Adesea am fost surprinsă (plăcut) de rezultat, dar au fost şi dăţi în care am învăţat ce trebuie să evit sau să fac pe viitor.
Ce fel de bucătar este acela care se laudă că nu a dat rateuri niciodată?
De multe ori, în căutarea gustului de altădată, mă întorceam în trecut și încercam să redescopăr copilul din mine pregătind rețetele copilăriei. Cu siguranţă fiecare dintre noi are câte un desert preferat (sau un fel de mâncare preferat) pe care îl gătește din când în când sau la o ocazie specială, în amintirea vremurilor trecute, nostalgici fiind după copilărie, un desert pe care ni-l pregătea cu drag mama sau bunica. Eu spre exemplu, am o listă lungă de deserturi care îmi amintesc de copilărie: prăjitura cu mere, crema de zahăr ars, laptele de pasăre, clătitele, gogoşile, cozonacii, checul, eclerele, nucile de casă, salamul de biscuiţi, negresa, orezul, grisul şi fideaua cu lapte, macaroanele cu brânză. Pe toate am încercat să le fac. Unele mi-au ieșit din prima, altele nu. Și încă mai dau rateuri.
Oricât de bine te-ai descurca în bucătărie, nu întotdeauna îți ies lucrurile așa cum trebuie. Am avut multe momente când am dat rateuri, chiar și la mâncăruri banale. De la garnituri de legume călite sau fierte prea mult, carne tare, blaturi necrescute de prăjitură și torturi nereușite, până la mâncare arsă, făcută scrum, aluat de prăjitură scurs din tavă în cuptor (dă-i și freacă apoi!) și ouă explodate și lipite în tavan (le-am uitat în oală la fiert până au făcut bum). Mi se mai întâmplă să uit să pun anumite ingrediente sau să sar anumiți pași. Sau câteodată pun prea multă sare în mâncare de-o fac saramură.
Rateurile vieții mele
Mă mir că n-am mai dat-o în bară demult în bucătărie. Ultimul rateu de zile mari a fost tortul pentru soțul meu, cu ocazia zilei de naștere. Blatul nu mi-a crescut, iar decorul a fost de… cacao (la figurat). Aspect nașparliu. Dezastru vizual.
Am la activ mai multe rateuri repetate. Găluștele, spre exemplu. Nu știu cum, nu înțeleg fenomenul, de ce câteodată îmi ies așa cum trebuie și altădată îmi iese tari, pietre. Doar folosesc aceeași rețetă. Mister.
Laptele de pasăre, iarăși. O rețetă banală, simplă. Uneori îmi iese, alteori nu, mi se dezintegrează bulgării de spumă.
Cândva am avut de furcă și cu ciocolata de casă. A fost nevoie de mai multe încercări până să-mi iasă. Nu am mai făcut demult și probabil că dacă aș face acum, sigur aș da un chix.
Mi-aduc aminte când am făcut prima dată ciocolată de casă. A fost un eșec total, a ieșit ca o cremă de prăjituri din cauză că n-am respectat timpii de fierbere, cel mai probabil. Nu m-am supărat, mi-a venit imediat o idee și am pus de-o prăjitură. Am făcut rapid un pandișpan, l-am uns cu ciocolată, am presărat puțină nucă măcinată și a fost delicioasă.
A doua oară când am încercat să fac ciocolată, am mai avansat. Mi-a ieșit exact ca finetti. Nu știu ce-am mai greșit atunci, probabil că tot pe la timpii de fierbere a fost ceva. De data asta m-am supărat și m-am certat că nu sunt capabilă să fac o banală ciocolată de casă. Dar mi-a trecut repede și m-am gândit să fac un tort de clătite cu cremă de ciocolată. Zis și făcut. A fost bun.
Am încercat de multe ori până să-mi iasă. Dar nici când mi-a reușit, nu a ieșit chiar cum doream eu, ca batonul copilăriei mele, dar măcar arăta ca o ciocolată, adică nu era moale ca o cremă.
Rateul culinar care mă obsedează
Ar mai fi câteva rateuri ale vieții mele: cozonacii și tartele. Cozonacii la început ori îmi ieșeau niște baligi, mi se scurgeau din tăvi, ori ieșeau bine, buni la gust, dar neaspectuoși. Acum am o rețetă de cozonac fără frământare care nu-mi dă greș niciodată. M-am specializat. În ceea ce privește tartele, încă am o problemă, nu-mi place cum iese aluatul, ori prea tare, ori prea moale, ori mi se fărămițează când scot din forme coșulețele. Nu mi-au ieșit niciodată ca la carte sau ca la cofetărie, fragede, să se topească în gură.
Însă rateul care mă obsedează cel mai și cel mai mult este: macarons. Ăștia n-au vrut să-mi iasă neam. Și-mi plac la nebunie. Ba mi se întind în tavă la cuptor, ba nu-mi ies cum trebuie ca și consistență, ori sunt prea moi, ori sunt prea tari. Niște rateuri demne de aruncat la gunoi uneori. Chiar mă gândeam la un moment dat să mă înscriu la un curs online de făcut macarons. O să mă coste ceva, dar măcar voi scăpa de obsesie. Deși obsesia a mai scăzut în intensitate pentru că sătulă fiind să fac macaronși crăpați, înmuiați sau explodați, am renunțat o bună perioadă să mai fac. Dar într-o zi, mă voi întoarce cu forțe noi.
Curioși de rețeta mea bau-bau pentru macarons? Iat-o! Se zice de ea că este pentru începători și că nu prea dai greș. Mda, așa o fi, eu sunt problema înseamnă.
Rețeta mea de macarons
Ingrediente pentru 18 macarons enervanți:
- 90 gr. făină de migdale
- 150 gr. zahăr pudră
- 2 albușuri de ou la temperatura camerei
- 2 linguri de zahăr
- un praf de sare
- cremă de ciocolată pentru umplut.
Pentru a face macaronșii e nevoie și de câteva ustensile de bucătărie: cântar, mixer de mână clasic, sită, spatulă de silicon, poș cu dui rotund (5 mm diametru) și o râșnită de cafea/semințe (în cazul în care nu găsim făină de migdale și trebuie măcinate migdalele). Opțional: tavă specială de macarons.
Foto: dajarmagazin.ro
Pașii de preparare:
- Se cântăresc bine toate ingredientele și se pun în boluri.
- Se cerne făina de migdale și zahărul pudră, apoi se amestecă bine într-un bol încăpător.
- Se separă albușurile de gălbenușuri astfel încât să nu rămână nici un pic de gălbenuș pentru că acest lucru poate să compromită rețeta.
- Albușurile se mixează cu praful de sare și apoi se adaugă treptat cele 2 linguri de zahăr. Se mixează până se obține o spumă consistentă.
- Compoziția de făină cu zahăr se adaugă în spuma de albuș, amestecând ușor de jos în sus, cu o spatulă.
- Se tapetează o tavă de cuptor cu hârtie de copt sau se pregătește tava specială de macarons (cine are).
- Se pune compoziția de macarons într-un poș și ținându-l vertical, se pun în tava de cuptor cercuri mici, la distanță între ele pentru că, la coacere, compoziția se va mai lăți. Dacă se pun în tava specială, se simplifică cu totul operațiunea de pregătire pentru coacere.
- Dacă se observă bule în viitorii macarons, se înțeapă cu o scobitoare și se lovește tava de masă pentru a nu se forma alte bule.
- Se lasă compoziția la uscat, la temperatura camerei pentru circa două ore, până când nu se mai lipește de deget.
- Cuptorul se preincalzeste la maxim 150 de grade și se introduce apoi tava cu macarons.
- După aproximativ 7 minute, se formează un picioruș (renumitul picioruș de macarons) și atunci este momentul să se scadă temperatura de coacere (până la 120 sau 130 de grade) pentru 5 minute pentru ca macaronșii să rămână moi în interior și crocanți la exterior. După ce s-au copt, se lasă la răcit pentru circa 30 de minute până când se dezlipesc ușor de pe hârtia de copt.
- Când s-au răcit se umplu cu o cremă de ciocolată preparată în casă.
- Se așează apoi pe un platou de prăjituri cu capac și se dau la frigider pentru minim 5 ore.
- Savurează cei mai buni macarons pregătiți de tine! (asta dacă ți-au ieșit)
Ambition în bucătărie
După cum ați văzut, rețeta de macarons ocupă destul de mult timp. Deși nu pare grea la prima vedere, se dovedește a fi complicată pe parcurs. Nu sunt mulți care se pot lăuda cu succesul unor macarons perfecți. Părerea mea este că succesul depinde de ingrediente (în mod special cântărirea lor cu precizie), de priceperea persoanei care îi face, dar și de accesoriile și ustensilele folosite. Mi-au atras atenția cele de la Ambition România, un brand din magazinul online DAJAR.
Când o să am parte de succesul vieții mele în bucătărie, adică macaronșii, cred că o să dau party și voi aranja masa foarte frumos ca să-i pun la loc de cinste. Un decor frumos influențează starea de spirit și creează întotdeauna bună dispoziție, iar niște macarons colorați înveselesc orice masă.
Aș începe cu fața de masă. Pentru că este o ocazie specială, aș opta pentru un material de mătase sau organza, colorat, roz sau frez. Cred că ar merge și un bumbac alb, dantelat. Sau un imprimeu floral.
Aș apela desigur la natură, întotdeauna mă inspiră. O vază cu flori de primăvară, va atrage atenția și va da o notă de prospețime mesei. La fel și un bol cu fructe (mere, pere, limes, lămâi).
Deserturile merg servite cu un vin dulce sau demidulce. Pentru macarons aș alege un vin alb demidulce sau o șampanie. Desigur și niște pahare elegante pentru servit băutura.
Dacă e seară, pentru un plus de romantism și o atmosferă relaxată, aș mai adăuga și niște lumânări.
În magazinul online Dajar găsim o gamă variată de produse și accesorii de calitate pentru casă și bucătărie, la prețuri accesibile și realizate din materiale care respectă standardele de calitate. Pot fi folosite acasă sau pot fi oferite cadou, în caz că nu știți ce cadouri să cumpărați la anumite ocazii. Astfel de cadouri sunt apreciate atât de femei, cât și de bărbați.
Oferta DAJAR:
• vase pentru gătit: oale ceramică, oale inox, tigăi, boluri, recipiente pentru cuptorul cu microunde.
• ustensile pentru gătit: cuțite, ascuțitoare, curățitoare, spatule, linguri, tăvi pentru cuptor, râșnițe.
• vase și ustensile pentru servit masa: platouri, farfurii, castroane, tacâmuri, pahare, căni, etc.
• accesorii pentru bucătărie: cutii de depozitare, suporturi farfurii, cântare de bucătărie, cutii de pâine,
• decorațiuni.
Andreea Monteiro este noul brand ambassador Dajar
DAJAR este cea mai mare companie de pe piața produselor pentru casă și bucătărie din Europa Centrală și de Est. Cele mai cunoscute branduri din ofertă sunt: Ambition, Luminarc, Disney, O’cuisine, Rotho, Aquaphor. Acestea se găsesc nu doar online, ci și pe rafturile magazinelor partenere: Carrefour, Cora, Mega Image, Metro, Auchan.
Iar acum, la final, m-am gândit să închei în ton cu tema articolului de față, cu o listă cu câteva rateuri culinare foarte des întâlnite și căile de rezolvare pentru fiecare. Pentru că și eu am dat aceste chixuri în bucătărie și au fost destule de-a lungul timpului, iar la începuturi nu știam cum să remediez situațiile.
Chestiuni Serioase 
2 thoughts on “Despre gătit, rețete și rateuri culinare de zile mari. Bonus: Accesorii și ustensile de bucătărie de la Ambition România”