Weekend-ul trecut am fost la “vanatoare” de minuni prin Caracal. Sunt multe legende care vizeaza orasul si am vrut sa vad cate din ele sunt adevarate, dar si sa vizitez Caracalul.
Cred ca toata lumea stie ca aici e locul unde s-a rasturnat carul cu prosti :), de unde si multe bancuri legate de locuitorii orasului, insa adevarul e undeva la mijloc. Intr-adevar, in vara anului 1848, dupa revolutie, in Caracal s-au rasturnat doua care, unul cu plosti si unul cu prostime cum erau numiti oamenii simpli din popor pe vremuri. Revolutionarii entuziasti dupa evenimentele si victoria de la 1848 ar fi rasturnat carul. De la plosti si prostime nu a mai fost decat un pas pana la “prosti” pentru cei care nu faceau diferenta de termeni si asa a ramas in istorie.
Am gasit destul de greu locatia exacta unde s-a rasturnat carul. Pe internet nu sunt prea multe informatii. Este vorba de o intersectie de la periferia Caracalului, pe drumul catre Corabia. Dar o poza cu un monument m-a ajutat s-o gasesc. Am intrebat localnicii aratandu-le poza, iar unul din ei a recunoscut locul si m-a indrumat spre locul cu pricina. Mi-a spus ca una din strazile din intersectie este Aleea Teilor si asa am reusit sa ajung acolo.
Iata locul unde s-a rasturnat carul cu prosti!
In locul respectiv se afla un monument ridicat in cinstea revolutionarilor de la 1848.
O alta legenda care s-a dovedit a fi reala este faptul ca in Caracal ar fi existat o puscarie amplasata pe strada Libertatii. In prezent strada respectiva se numeste Iancu Jianu si aici se afla tribunalul. Dar in trecut, o harta de la 1896 a orasului indica faptul ca exista la vremea aceea strada Libertatii si ca aici s-ar fi aflat arestul Tribunalului Romanati (asa era numit pe vremuri orasul Caracal). Inchisoarea a fost inchisa dupa evenimentele de la 1989, dar ruinele inca mai exista; nu am putut insa sa intru sa le vad pentru ca era poarta inchisa. Am pozat tribunalul care azi se afla pe strada Iancu Jianu.
Cimitirul de pe strada Invierii este un mit infirmat. Cimitirul Eroilor, cel mai mare cimitir al orasului se afla pe strada Carpati si datele istorice arata ca asa se numea si pe vremuri strada. Dar mai exista un cimitir mai mic in oras la care am fost in urma spuselor unui localnic. Acesta sustinea ca acest cimitir se afla pe strada Invierii, insa ajunsa la fata locului, am constatat ca strada se numeste Lacramioarei, dupa “spusele” google-ului. Nu stiu insa cum se numea pe vremuri strada, nu am gasit informatii. Pana la noi dovezi, ramane deci o legenda falsa cea cu cimitirul.
Alte glume se fac pe seama ceasului din gara, care in loc de patru roman scris IV, are 4 liniute – IIII. Insa lumea nu stie ca acest ceas a fost realizat de catre faimosul ceasornicar francez Paul Garnier, care a folosit aceeasi reprezentare a orei 4 pe toate ceasurile sale ce se regasesc in multe locuri publice din lume. Am mai vazut si la noi aceste ceasuri cu reprezentarea aceasta a cifrei 4 in garile vechi de pe Valea Prahovei.
Gara din Caracal
Din categoria miturilor despre Caracal care nu au putut fi dovedite pana-n prezent si care raman doar niste bancuri, iata cateva: fabrica de paine de pe strada Foametei, poarta furata de la politie, fabrica de gheata de pe strada Soarelui.
Ar mai fi cateva din categoria celor reale dar pentru care nu am eu dovezi, poze 🙂 pentru ca ori nu mai sunt locurile, ori nu le-am gasit eu. Spre exemplu, macaraua uitata intre blocuri (a fost scoasa macaraua, nu am gasit informatii despre locul respectiv), incendiul din cazarma pompierilor ( in ziarul „Vulturul“, aparut in Caracal la data de 1 decembrie 1928, a fost publicata o stire care relata despre incidentul respectiv), kilometrul de 800 de metri ( inainte de 1989 erau niste borne la iesirea din Caracal care indicau kilometrii pe marginea drumului si care dupa ce au aratat 600 de metri, 700, a aparut imediat borna ce indica un km, insa problema a fost remediata ulterior).
O legenda mai putin cunoscuta dar care nu intra in categoria “hilar”, ar fi cea a vestitului haiduc Iancu Jianu despre care se spune ca si-ar fi construit un tunel pe sub pamant din dreptul casei sale pe o distanta de cativa kilometri. Se zice ca haiducul obisnuia sa parcurga tunelul calare pe calul sau mergand pana la Olt circa 15 km.
Am fost sa vad Casa Memoriala Iancu Jianu dar era inchisa, fiind in renovare.
Insa i-am vazut mormantul. Iancu Jianu a fost ingropat in Caracal la Biserica Adormirea Maicii Domnului, o biserica veche, monument istoric. Mormantul este sapat in zidul lateral drept al bisericii.
Locuitorii orasului s-au obisnuit cu glumele care se fac pe seama lor, unii povestind chiar ei despre ele si amuzandu-se, altii nici nu le cunosc (cei tineri) sau doar au auzit cate ceva de la parinti, bunici. Chiar daca unele povesti nu sunt adevarate, e bine ca sunt inca spuse, astfel orasul poate mai atrage turisti. Ai zice ca nu ai ce face in Caracal, ca nu ai ce vedea, insa nu e chiar asa. Orasul are o istorie frumoasa si sunt cateva obiective turistice de vizitat. Pacat insa ca este lasat in paragina si nu se mai ocupa nimeni de restaurarea caselor vechi, de modernizarea si repararea anumitor cladiri.
Muzeul Romanatiului
Dezinteresul si ignoranta se vad de la distanta. Pancarta lasata cazuta sta dovada…
Muzeul Romanatiului este un muzeu de istorie si arheologie. Nu am putut sa-l vizitez pentru ca era inchis. In Caracal programul la muzeu este de luni pana vineri. Nu este deschis si in weekend cum este la alte muzee din tara…
In continuare alte obiective turistice de vizitat in Caracal, altele decat muzeul si casa lui Iancu Jianu care, dupa cum spuneam, e inchisa:
Biserica “Toti Sfintii” (1818)
Ridicata de postelnicul Stoica Boruzescu, biserica a fost o constructie fortificata menita pentru imprejurari grele.
In tinda bisericii, in partea stanga, se afla un mormant, acoperit cu o frumoasa lespede de marmura roz, mormantul lui Ioan Dumitriu, deputatul orasului Caracal, in divanul Ad-hoc. In anul 1857 s-a constituit in Caracal un comitet al Unirii, Ioan Dumitriu fiind imputernicit sa mearga la Bucuresti sa sustina Unirea celor doua Principate: Moldova si Tara Românească.
Biserica Domneasca Ovidenia
Biserica Domneasca face parte din ansamblul de cladiri al Curtii Domnesti, ridicata de Voievodul Mihai Viteazul, in Caracal, la sfarsitul secolului al XVI-lea, cu scopul de a supraveghea cele 23 de sate cu mosiile lor din Romanaţi, pe care le cumparase ca postelnic si mare ban al Craiovei. Domnitorul locuia la aceasta curte.
Din complexul de cladiri al Curtii Domnesti faceau parte: un castel, un turn de observatie, Biserica Domneasca si Scoala de baieti, inconjurate de un zid de caramida. In prezent se mai poate vedea doar biserica, scoala si ruinele zidului.
Farul sau Foisorul de foc
A fost construit in anul 1901 langa Comandamentul de incendiu al orasului, care se afla sub coordonarea primariei. De acolo, strajerul privea orasul si dadea alarma, atunci cand observa un posibil incendiu. Serviciul de stins focul a functionat pana-n 1936, cand toate unitatile de pompieri au fost militarizate.
Teatrul National din Caracal
Din descrierile istorice ale secolelor XVII-XVIII aflam de vestitul haiduc oltean Iancu Jianu, un desavarsit manuitor al armelor si un foarte bun calaret, fiul unei familii instarite de slugeri de pe domeniile boierilor din Romanati care conducea la apogeul puterii sale un numar de 2000 de haiduci, actiunile sale fiind indreptate impotriva boierilor dar si a fanariotilor, otomanilor si habsburgilor. Acesta chiar a substituit o vreme puterea domneasca din regiune.
In 1994, Caracalul a fost ridicat la rangul de municipiu, insa incet incet s-a degradat si ceea ce a fost in perioada comunismului un oras infloritor a ajuns aproape o ruina. Cu toate acestea merita o vizita de o zi – doua la Caracal, macar pentru istoria acestor locuri, daca nu pentru “minuni”.
Chestiuni Serioase 
În curând, Casa Terorii – obiectiv turistic.