Tag Archive | lilieci

Ce nu ştiai despre lilieci

În fiecare an, Fundaţia Visul Luanei împreună cu Asociaţia Wilderness Research and Conservation, prin programul comun Protecţia şi Studiul Liliecilor, realizează intervenţii de salvare a liliecilor aflaţi în pericol. În perioada rece, liliecii hibernează şi au nevoie de un mediu liniştit pentru a nu-şi consuma rezervele de grăsime acumulate pe timp de vară. Anumite specii de lilieci migrează din sudul Rusiei până în România, pentru a hiberna la o temperatura optimă. Având în vedere faptul că pădurile cu arbori bătrâni, care au scorburi, au dispărut treptat din mediul natural, aceştia s-au adaptat la noul mediu, găsind adăpost în crăpăturile clădirilor. De la începutul acestui program (2014), nu a fost perioadă rece fără un caz de relocare a unei colonii de Nyctalus noctula (liliacul de amurg), dintr-unul sau mai multe imobile aflate în renovare sau construcţie. Iar anul acesta liliecii au avut din nou nevoie de ajutor şi de îngrijire corespunzătoare. Aproape 500 de indivizi (un număr record anul acesta) au hibernat timp de trei luni la sediul Fundaţiei Visul Luanei şi au fost hrăniţi timp de mai multe zile (la două săptămâni) de cercetători dar şi de zeci de voluntari care au avut astfel ocazia de a învăţa mai multe despre aceste animale. Pe lângă hrănirea acestora, programul derulat de Wilderness Research and Conservation, Protecţia şi Studiul Liliecilor, în colaborare cu Visul Luanei şi voluntari, a presupus şi o serie de activităţi în perioada 2016-2017, care au implicat tratarea, monitorizarea şi realizarea de adăposturi pentru cei 500 de lilieci proveniţi din toată ţara.

Acum o săptămână, am participat şi eu la ultima hrănire din acest an, înainte ca liliecii să fie eliberaţi, ultima masă cum au numit-o organizatorii :). Despre cum s-a derulat hrănirea nu mai scriu, pentru că am povestit mai demult în acest articol, când am mai participat la o astfel de acţiune. Ca şi atunci, şi de data aceasta a fost o experienţă foarte frumoasă, inedită, de care îmi voi aminti mereu cu drag şi pe care sper că o voi repeta şi la anul.

Protecţie înainte de toate…

Meniu diversificat, pe alese: felul I, felul II, felul III :). Viermi desigur 🙂

Aventura liliecilor s-a terminat şi cu o sesiune de colectare de probe biologice pentru parazitologie, toxicologie, virusologie şi izotopi stabili (migraţie).

Am plecat de la lilieci şi cu o amintire frumoasă: un mărţişor 🙂

Iarna această am şi adoptat un liliac, în cadrul programului derulat de Protecţia şi Studiul Liliecilor prin care s-a asigurat hrana liliecilor care au hibernat iarna aceasta la sediul Fundaţiei Visul Luanei. Astfel, cu 2 dolari, oricine putea să ajute un liliac să treacă iarnă 🙂

Cei 500 de lilieci au fost eliberaţi la începutul săptămânii trecute, odată cu venirea căldurii, în Pădurea Comana. Cei mai mulţi dintre ei vor migra probabil spre sudul Rusiei, unde vor aduce pe lume un sigur pui, şi se vor întoarce la toamnă la noi, pentru hibernare. Locaţia a fost aleasă atent de către specialiştii din Parcul Natural Comana şi Muzeul Naţional de Istorie Naturală “Grigore Antipa”. Cei din urmă au ajutat şi la construirea căsuţelor de lilieci. Adăposturile specifice eliberării au fost urcate la peste 10 m faţă de sol. Arealul eliberării face parte din zona de protecţie strictă a Parcului Natural Comana, cu arbori de peste 300 de ani, plini de scorburi, zone umede şi spaţii deschise pentru zbor.

(photographer Michael Durham)

În continuare…

Ce nu ştiai despre lilieci

  • Liliecii sunt animale nocturne care locuiesc în peşteri sau în spaţii întunecate. Adesea, oamenii sunt speriaţi de aceste vietăţi, însă puţini ştiu cât sunt de importante şi câte beneficii ne aduc. Liliecii consumă zilnic insecte, în cantitate de până la 40 la sută din greutatea lor.
  • Dacă nu ar mai există lilieci, în 10 ani, noi, oamenii nu am mai avea agricultură funcţională. Aceştia ţin sub control populaţiile de insecte.
  • Un liliac consumă 1 kg de insecte pe an.
  • Din cauza lipsei de hrană pe timpul iernii, liliecii trebuie să hiberneze. Hibernarea este un proces prin care animalele îşi reduc temperatura corporală la câteva grade peste temperatura mediului înconjurător. În timpul hibernării, inima unui liliac bate de doar 2-3 ori pe minut.
  • Liliecii sunt mai înrudiţi cu caii, câinii şi pisicile decât cu rozătoarele. Liliecii au evoluat mult mai devreme decât rozătoarele (70 de milioane de ani) şi nu au legătură cu acestea.
  • Liliecii sunt animale protejate prin lege! Nu sunt animale atât de groaznice pe cât se scrie despre ei, nu ne fac niciun rău şi nu ni se înfig în păr (acesta e doar un mit foarte vechi venit de la britanici). Dacă pui un liliac pe capul unui om cu păr lung, acesta alunecă.

Alte lucruri interesante despre lilieci, mai puteţi citi şi AICI.

Advertisements

O experienţă inedită: Hrănirea unei colonii de lilieci

Dintotdeauna liliecii mi s-au părut nişte fiinţe ciudate şi cel puţin interesante, deşi recunosc, când eram mică, mă ascundeam când începeau seara să roiască. Umbla o vorbă printre noi copii, că liliecii îţi intră în păr şi nu mai poţi scăpa de ei decât dacă te razi în cap, aşa că seara, când stăteam afară în faţa blocului şi vedeam că-şi fac apariţia liliecii, fugeam cu toţii în scara blocului şi ne ascundeam. La televizor însă, urmăream cu interes documentarele despre ei şi mi se păreau chiar drăguţi.

Acum, copil mare fiind, mi se par şi mai drăguţi şi nu mă mai înspăimântă ideea că ar putea un liliac să-mi încâlcească părul. Iar când am aflat de pe facebook că pot intra în contact direct cu o astfel de fiinţă, în cadrul unei hrăniri în masă a unei colonii de lilieci, specia Nyctalus noctula, am zis: Prezent! De când voiam să mângâi o tărtăcuţă de liliac!

15

Hrănirea liliecilor a avut loc la Centrul de Reabilitare “Luana”, în apropiere de Piaţa Muncii şi a durat câteva ore, pentru că nu-s puţini, sunt o sută şi ceva şi mănâncă în jur de 100 de viermişori fiecare, unii chiar mai mult. Am înţeles că recordul a fost de vreo 180 de viermişori.

50 dintre ei au fost aduşi la centru de către nişte ieşeni în balconul cărora, liliecii îşi făcuseră adăpost, probabil fiind deranjaţi din hibernaculul lor iniţial. Oamenii au bătut un drum lung Iaşi-Bucureşti şi au adus blănoşii înaripaţi pentru a li se oferi un cămin pe durata iernii. Restul sunt lilieci aflaţi în dificultate de prin Bucureşti sau de prin alte colţuri ale patriei. Liliecii urmează să fie eliberaţi în primăvară când li se va găsi o locaţie corespunzătoare. Din câte am înţeles, Cişmigiul ar fi pe lista locaţiilor posibile.

Şi cum cei care se ocupă de Protectia si Studiul Liliecilor la Centrul “Luana”, nu făceau faţă celor o sută de lilieci, au cerut ajutorul pe facebook şi astfel, la intervale de 2 săptămâni, când liliecii se trezesc din hibernare, aceştia sunt hrăniţi şi îngrijiţi cu ajutorul voluntarilor, până la eliberare. În zilele în care temperaturile sunt mai ridicate, liliecii încep să mişune prin adăpost şi chiţăie de foame. 🙂

14

Cum a decurs hrănirea coloniei de lilieci

Trebuie să ştiţi că aceasta se face după reguli stricte, pentru că liliecii sunt purtători de multe boli, printre care rabia, hepatita B şi salmonela, iar o muşcătură de liliac te trimite de urgenţă la Institutul de Boli Infecţioase Matei Balş, pentru vaccinul antirabic şi antitetanos.

3

Înainte ni s-a făcut instructaj despre cum va decurge “operaţiunea”, am semnat că am luat la cunoştinţă riscurile, apoi ne-am echipat cu 2 rânduri de mănuşi de protecţie şi am trecut la treabă. Fiecare dintre noi lua câte un liliac din cutie, îl cântărea, apoi comunica codul şi greutatea liliacului unei persoane care nota în calculator datele şi de abia apoi începea hrănirea.

8

4

Ne puneam într-un vas viermişori şi cu ajutorul unei pensete luam viermişorii şi îi introduceam în guriţa liliacului.

7

5

6

Liliacul îl puneam pe un fel de scutecel ca în cazul în care ar fi urinat să i se ia şi o probă de urină.

1

Cei mai mulţi dintre ei mâncau până-n 100 de viermişori, dar au fost şi lilieci vrednici care au halit peste 100 de viermişori. Aflaţi că este o “operaţiune” destul de migăloasă şi e nevoie de multă răbdare.

12

Când liliacul refuza să mai mănânce, însemna că era satul. Cu ajutorul unei pipete îi dădeam şi apă să bea, după care i se făcea un test de salivă.

9

Apoi, din nou, îl cântăream, comunicam codul şi greutatea acestuia şi îl băgam într-o altă cutie. După hrănire, liliecii luau în greutate câteva grame.

2

11

Cine sunt salvatorii liliecilor?

Dragoş, biolog ce studiază migraţia, Ovidiu Roşu – veterinar şi Marius Alexandru, virusolog. Planul lor este să facă nişte case speciale pentru lilieci în zonele din Bucureşti cu densitate mare de insecte, asta înseamnând şi reducerea cantităţii de insecticid. În Bucureşti se foloseşte foarte mult insecticid. Dacă în UE a fost acceptat doar un insecticid, la noi, au fost acceptate toate cele 48 de insecticide propuse.

Dacă vedeţi lilieci aflaţi în dificultate sau cumva îşi fac adăpost în balconul vostru, apelaţi cu încredere la cei trei. Mai multe informaţii găsiţi aici. Nu omorâţi liliecii, nu apelaţi la firme de dezinsecţie! Liliecii sunt specie protejată şi este ilegal să-i omori! Dacă au intrat în casă, folosiţi un prosop gros sau mănuşi de protecţie şi eliberaţi-i!

prot

Activităţile din Centru de Reabilitare “Luana” au şi o latură ştiinţifică desigur. Din statisticile obţinute până în prezent, s-au constatat următoarele: Liliecii consumă circa 11000 de viermuşi în aproximativ 4 ore, acumulând o biomasă comună de 650 de grame. Extrapolând la nivel de ecosistem urban, încercaţi să vă imaginaţi câte insecte ar putea consuma pe noapte o colonie mică şi apoi încercaţi să va imaginaţi că într-un bloc rezidenţial fără izolare termică, se pot afla pe puţin de 10 ori mai mulţi lilieci faţă de cei care se află la centru. Care o fi cantitatea de insecte consumate într-un cartier rezidenţial? Credeţi că insecticidele controlează insectele din mediul urban? Nu tocmai…

 Pe scurt, un concept de inginerie ecologică, pe care salvatorii liliecilor vor să îl implementeze experimental în capitală. Scopul activităţilor din centru este de a face mediul urban o zona prietenoasă pentru aceste specii protejate prin lege, iar prin serviciile oferite de ei, să putem beneficia cu toţii de un mediu cu o încărcătură mai mică de poluanţi.
Din cauza defrişărilor masive, habitatul liliecilor a fost redus substanţial, de aceea au ajuns să fie din ce în ce mai aproape de oameni. Nu este neapărat un lucru rău pentru că ei consumă foarte multe insecte. Dar pentru că noi, oamenii suntem superstiţioşi, fricoşi şi nu ne informăm, îi tratăm ca pe nişte paraziţi. În România sunt 31 de specii, iar cei din centrul Luana sunt cei mai comuni, „liliecii de amurg“,care se găsesc în toate oraşele, în toate pădurile, de la nivelul mării până la 2500 m altitudine.
lilieci

Şi acum câteva lucruri despre lilieci ca să-i cunoaştem mai bine şi să-i îndrăgim, pentru că aţi văzut cât de importanţi sunt. Liliecii care trăiesc la noi în ţară sunt în exclusivitate insectivori. În timpul vieţii, un liliac consumă circa 10 kg de ţânţari.

Aceştia folosesc ca adăpost peşterile, scorburile copacilor, podurile nefolosite sau fisurile din stânci, iar pentru a supravieţui în anotimpul rece, hibernează sau migrează. Întimpul zilei stau ascunşi în locuri întunecate şi se agaţă cu ghearele membrelor posterioare, atârnaţi cu capul în jos şi înfăşuraţi în aripi.

lilieci (1)

Liliacul este un mamifer zburător,din ordinul Chiroptera (kheir=mână, pteron=aripă). Corpul este de mărimea unui şoricel, scurt, îndesat, cu schelet uşor, format din oase subţiri. Pe osul pieptului se fixează muşchii aripilor care sunt bine dezvoltaţi. Pe laturile corpului, o pieliţă subţire uneşte membrele anterioare, care au 4 degete alungite cu membrele posterioare (cu degete scurte şi gheare ascuţite cu care se agaţă). În timpul zborului, pieliţa este bine întinsă prin îndepărtarea degetelor. Capul este mic şi alungit, are o gură largă, ochi foarte mici, iar urechile au pavilioane lungi.

Zburând mai mult noaptea, liliecii au vederea slabă, dar mirosul, pipăitul şi auzul sunt foarte bine dezvoltate. Liliacul simte şi cele mai uşoare adieri ale aerului şi produce un sunet ascuţit pe care omul nu-l aude, dar care, lovindu-se de corpurile vecine, este receptat de urechea umană. Astfel liliacul poate ocoli abstacolele. Sunetele se formează în laringe şi sunt emise prin gură sau prin nări, în funcţie de specie. Toţi liliecii din subordinul Microchiroptera se orientează şi se hrănesc cu ajutorul ecolocaţiei. Emit vibraţii de sunete cu frecvenţe înalte care sunt reflectate înapoi ca ecouri în urechile liliacului dinspre suprafeţele înconjurătoare, indicând poziţia, distanţa relativă şi chiar natura obiectelor din mediu (asemenea unui sonar). Liliecii se hrănesc cu insecte pe care le prind din zbor şi cu ajutorul dinţilor foarte ascuţiţi, ca nişte ace, sfărâmă corpul insectelor.

Perioadele de gestaţie la femelele lilieci sunt cuprinse între 44 de zile şi 8 luni la diferite specii. Prin luna mai femela liliac naşte un pui orb şi fără păr pe care-l hrăneşte cu laptele produs de mamele. Când este mic, puiul se agaţă de părul de pe pieptul mamei.
download
Datorită aspectului lor puţin înspăimântător, liliecii nu prea sunt îndrăgiţi de oameni şi au fost create mai multe legende şi mituri pe seama lor, de-a lungul timpului. Au fost asociaţi chiar şi cu vampirii, deşi o singură specie se hrăneşte cu sângele altor animale. În Europa medievală, în folclorul tradiţional, aceştia erau întruparea răului, iar în mitologie, în perioada clasică, liliecii erau pictaţi că simbolizând tărâmul morţilor, distrugerea şi decăderea. Poate singurii care i-au apreciat, chinezii, încă din perioada antică, au remarcat faptul că aceştia se hrănesc cu insecte, împiedicând astfel răspândirea malariei. În chineză, liliac înseamnă şi bucurie.
angel