Nicio toamnă fără să plantez copaci

Update: Dacă sunt doritori voluntari, se plantează și sâmbătă, 28 noiembrie, în Pădurea București. Vezi evenimentul pe Facebook: https://fb.me/e/VDGmsVoq

Din cauza pandemiei s-au anulat mai multe acțiuni de voluntariat la care urma să particip toamna asta (la fel ca și primăvara trecută) :(, printre ele și plantări de care avem atâta nevoie în condițiile în care se defrișează ca la balamuc. Și cum nu las să treacă nicio toamnă/primăvară fără să plantez copaci, aveam de gând să cumpăr niște puieți și să-i plantez singură, undeva, nu știu, în Văcărești, undeva la țară, într-o pădure rărită. Dar, mi s-a ivit ocazia de a participa la o plantare cu alți voluntari, în București, pe lângă Lacul Morii, unde am plantat și primăvara trecută, fix înainte să se declare stare de urgență, în locul care a fost numit de către voluntari: Pădurea București.

Pădurea București este prima pădure urbană făcută integral pe munca și banii voluntarilor. În prezent a ajuns la 7 hectare și 7000 de puieți.

Chiar mi-era dor de voluntariat în natură și am reușit să-mi îndeplinesc țelul și toamna asta: Nicio toamnă fără să plantez copaci! De ce? Pentru că avem nevoie de .  Pentru că pădurea este plămânul verde al oamenilor. Când? Sâmbăta trecută. Unde? În sectorul 6, pe locul unei gropi ilegale de deșeuri, în apropiere de Lacul Morii (la vreo 500 de metri de stația de autobuz 163 – Intrarea Cărămideriei), la 5 km de Parlamentul României, de Piața Victoriei și de sediul Guvernului.

Așadar… fie ploaie, vânt sau frig ori pandemie de covid, eu plantez copaci rapid

Bine, de data asta nu chiar rapid (a fost doar pentru rimă) date fiind condițiile vitrege: frig, teren pietros și pământul tare.

În timp ce săpam gropi pentru copăcei, am deranjat mai multe șopârle care hibernau :(, dar le-am pus imediat la loc, la cald. Sper să nu fi fost prea mare deranjul…

Am fost în jur de 20-30 de inși și am plantat între orele 10.00-16.00. Plantarea a continuat și duminică. S-au plantat vreo 400 de puieți de glădiță, măceș, salcâm, mojdrean și corcoduș.

Și cum o acțiune eco nu se putea încheia decât în stil eco, un mesaj eco la final de plantare: Nu arunca chiștoace! Pentru că strada nu e scrumieră, pădurea nu e scrumiera ta, parcul nu e scrumiera ta, grădina nu e scrumiera ta, plaja nu e scrumiera ta, marea nu e scrumiera ta, pentru că acasă nu îți arunci chiștoacele în pat sau pe parchet, pentru că păsările și alte animale confundă chiștoacele tale cu hrană și mor, pentru că sunt toxice pentru apă și pământ, iar fără apă bună și roade sănătoase ale pământului nu poți trăi sănătos.