Despre provocări neobișnuite, promisiuni și un blog neobișnuit

Standard
Despre provocări neobișnuite, promisiuni și un blog neobișnuit

Ante-scriptum I: Acest articol este unul mai neobișnuit pentru un blog obișnuit. Va fi despre pizza și pizzeria neobișnuită și despre provocări neobișnuite. Dar ce are de a face pizza cu provocările? Veți vedea. V-am spus doar că e ceva mai neobișnuit.

Ante-scriptum II: Voi face acum, aici, pe blog o promisiune publică, inspirată fiind de un blog neobișnuit. Mă motivez astfel și acționez ca atare, ceea ce cred eu că va duce la realizarea promisiunii. De asemenea, articolul nu este unul motivațional. Poate doar un pic… Ok, este, dacă e vorba de provocări și promisiuni.

Ante-scriptum III: Articolul NU este o reclamă la pizza, ci este un răspuns la o provocare lansată de blog Dodo Pizza în cadrul competiției Spring SuperBlog 2019 la care particip de o lună și jumătate.

Preludiul unei mari promisiuni

Voi v-ați făcut o listă cu lucrurile pe care vreți să le faceți măcar o dată-n viață? Dacă nu, v-aș sfătui s-o faceți pentru că ajută la materializarea lor. Eu mi-am întocmit o listă de provocări, una cu 40 de lucruri de făcut în viața asta. Nu, nu sunt sfaturi de viață. Nu încerc să spun nimănui ce să facă. E doar lista mea cu lucruri pe care vreau să le fac eu în viața asta, dar poate să fie și sursă de inspirație (de ce nu?).

             Sursa foto: techrepublic.com

Sunt atâtea lucruri de făcut și timpul atât de scurt, încât probabil mi-ar trebui câteva vieți. Nu știu sigur dacă voi mai trăi o altă viață, iar dacă asta s-ar întâmpla, poate că voi trăi pe o altă planetă sau într-o altă dimensiune. Cine știe? Așa că, mi-am făcut mai demult o listă cu lucrurile pe care vreau să le fac acum, aici, pe pământul ăsta, cât trăiesc. Lista o am în gând, o am scrisă într-o agendă și acum o scriu și pe blog. Deci, pot spune că sunt un pic mai aproape acum de a le pune în aplicare pe toate. Printre ele este și marea provocare, marea promisiune.

Lista cu 40 de lucruri de făcut în viața asta

1. Să zbor cu parapanta.

2. Să înot cu delfinii.

3. Să fac voluntariat.✔

4. Să plec într-o călătorie de una singură.✔

5. Să dorm sub cerul înstelat.✔

6. Să zbor cu balonul de aer cald.

7. Să mă căsătoresc.✔

8. Să particip la o seară de karaoke.

9. Să plantez copaci.✔

10. Să fac rafting.

11. Să învăț să călăresc.

12. Să iau un cățel sau o pisică fără stăpân, să-i spăl, să le dau mâncare, să am grijă de ei.✔

13. Să văd o ploaie de meteoriți.✔

14. Să urc un munte.✔

15. Să vizitez cât mai multe locuri din țara mea și din lume.✔

16. Să donez sânge.✔

17. Să-mi fac un tatuaj și un piercing în nas și în buric.✔

18. Să mă îmbăt crunt ca să văd cum e.✔

19. Să stau o zi sau o vacanță fără internet și telefon mobil.✔

                      Sursa foto: NLP Mania

20. Să fac scuba diving într-o mare sau într-un ocean.

21. Să râd minute în șir până mă dor fălcile și să am impresia că nu mă voi mai putea opri niciodată.✔

22. Să-mi schimb look-ul radical măcar o dată-n viață.✔

23. Să-mi iau o casă.

24. Să-mi iau o zi liberă de la serviciu doar pentru că nu am chef de muncă și să fac doar ce îmi place.✔

25. Să scriu o poezie.✔

26. Să iau o lecție de tir cu arme de foc.

27. Să particip la un maraton de alergare (minim 5km).

28. Să dorm o noapte într-un hotel de gheață.

29. Să învăț o altă limbă străină (alta decât cele pe care le-am învățat în școală).

30. Să-mi fac arborele genealogic.

31. Să trăiesc o zi cu 0 lei și 0 deșeuri produse (sau aproape 0 pentru că deșeurile alea fiziologice sunt imposibil de controlat).

32. Să încerc marijuana ca să văd cum e.✔

33. Să citesc operele celor mai mari scriitori din lume.

34. Să merg într-o croazieră de mai multe zile pe mare sau pe ocean.

35. Să fac un curs de filosofie.✔

36. Să ajut cum și cât pot oamenii, animalele, natura.✔

37. Să fac cursuri de dans, să învăț un dans nou.

38. Să mă las de fumat.

39. Să-mi înving fricile (măcar o parte din ele): frica de înălțime, frica de a vorbi în public.

40. Să-mi fac o listă cu lucruri de făcut în viața asta.✔

(Ordinea în care le-am scris nu desemnează prioritățile, le-am scris alandala, cum mi-a venit.)

Desigur că lista ar fi putut fi mai mare, dar am zis să fiu rezonabilă și realistă și să țin cont de timp, de circumstanțe și de abilitățile și aptitudinile mele.

Unele lucruri le-am bifat deja, după cum vedeți (cele cu ✔), altele le-am ratat la mustață. Unele par banale, altele sunt provocări mai neobișnuite (pentru mine) sau adevărate pariuri cu mine însămi. Unele le-am început, dar nu le-am dus până la capăt, cum ar fi punctele 29 și 37, adică, cursurile de dans și limba străină. Deși mă autocaracterizez ca fiind o persoană ambițioasă, am momente când sunt delăsătoare. Așa s-a întâmplat să fiu cu dansul și cu limba străină. Sau poate că nu erau de mine. Scuza pe care mi-am găsit-o eu, a fost că erau prea grele pentru mine. Dar mi-am și ales ceva mai neobișnuit (din punctul meu de vedere) – limba sanscrită și belly dance.

Sanscrita mi s-a părut a naibii de grea, nu doar pentru că a trebuit să învăț un alfabet nou, litere și semne noi, dar și pentru că are o gramatică complexă, dificilă. Nu am fost capabilă să învăț literele sanscrite. Nu m-a dus capul. Nu m-a ajutat memoria. Și acum, pe bune, cine ar vrea să învețe sanscrită? Dacă fac un sondaj printre prieteni/cunoscuți și îi întreb ce limbă străină ar vrea să învețe, niciunul nu ar zice sanscrită. Am rezistat o toamnă, după care nu m-am mai dus la curs.

                  Sursa foto: coursehorse.com

La belly dance însă nu am rezistat mai mult de 4 ședințe (o lună de zile). Și cât de entuziasmată eram la început… Și ce-mi plac ritmurile orientale! Degeaba, eram “pe lângă subiect” la curs, penibilă uneori (așa mă vedeam în oglinzile din sala de dans), nu-mi ieșea aproape nicio mișcare și am renunțat. Dar nu mă dau bătută. Mă gândesc acum la niște cursuri de dansuri populare românești și la o limbă mai pământeană…. măcar să fie cu alfabet latin. Deși, recunosc, provocarea ar fi mai mare și mai palpitantă, dacă aș învăța un alfabet nou.

Continuând cu lista mea, mai vreau să spun că sunt și lucruri pe care le-am cam ocolit sau le-am amânat, deși aș fi putut să le fac sau lucruri pentru care nu am întreprins nimic deocamdată ca să se materializeze. Unele sunt pentru anul în curs, altele până la sfârșitul lui 2020, iar restul sunt pentru o viață (asta de acum). Și mai sunt și cele din categoria “încă mai lucrez”, la care am făcut progrese, dar nu le pot bifa încă. Spre exemplu: punctul 39  – să-mi înving fricile. Una dintre ele este frica de înălțime.

Nu am fost niciodată o fricoasă până acum câțiva ani. Când eram mică, nu-mi amintesc să-mi fi fost frică de ceva. Cu cât îmbătrânesc mai mult, cu atât mă prostesc mai mult, se pare. Frica asta de înălțime a apărut din senin. Nu știu cum și de ce, probabil că este o explicație la nivel mental, în subconștient, dar nu am găsit-o încă. Dintr-odată m-am pomenit că mi-e frică de înălțime urcându-mă într-un pod de unde mi-a fost teamă să mai cobor fără ajutor. Apoi am văzut că mi-e frică să cobor și o pantă mai abruptă pe un deal sau la munte. Sau să privesc în jos de la înălțime mai mare.

      Sursa foto: cadouriperfecte.ro

Nu mi-am ignorat niciodată frica, din contră, am încercat s-o înfrunt și să scap de ea. Am început să fac tot mai multe drumeții pe munte, trasee în parcuri de aventură, să urc în turnuri sau pe acoperișuri aflate la înălțime mare. Am zburat cu avionul, am făcut escaladă (asta nu prea mi-a ieșit) și m-am dat cu tiroliana pe unde am avut ocazia. În mare parte am reușit să-mi înving frica de înălțime. Tot ca să scap de ea, vreau în viitorul apropiat să zbor cu parapanta sau cu balonul cu aer cald. Am avut la un moment dat un voucher pentru un zbor în tandem, dar n-am avut curajul și nu am făcut-o.

O altă frică de a mea este aceea de a vorbi în public. Dacă sunt într-un grup cu mai mult de 5 persoane, toți necunoscuți, mi-e frică să vorbesc, să interacționez, pentru că mă înroșesc, mă fâstâcesc, îmi tremură vocea, nu-mi găsesc cuvintele și-mi bubuie inima de parcă ar vrea să iasă din piept. Ca să scap de frica asta, am participat la tot felul de ateliere, workshop-uri, seminarii, conferințe, discuții, mese rotunde, care presupuneau interacțiune cu ceilalți participanți. Sunt mai bine acum, dar mai am de muncă.

                      Sursa foto: medicaestetica.ro

Frica cea mai mare o am atunci când trebuie să ies în față și să vorbesc în fața oamenilor. Și vreau să văd acum dacă am făcut progrese. De aceea, m-am înscris primăvara aceasta la Spring SuperBlog 2019, pentru care scriu acum acest articol al ultimei probe din competiție (Uraaaa!!!). Din ce știu eu din anii trecuți în care am mai participat, la gala SuperBlog, participanții sunt invitați să iasă în față să-și primească diplomele sau premiile și să vorbească puțin. Vreau să văd acum dacă sunt la fel de speriată și emotivă ca la edițiile trecute. M-am mai înscris și pentru că am vrut să văd dacă sunt în stare de data asta să respect termenele limită (în anii trecuți nu am fost capabilă). Anul acesta am reușit. Am vrut să-mi demonstrez mie însămi că pot s-o fac, că pot mai mult.

Marea provocare – Pariul cu mine însămi

În ceea ce privește provocările pentru anul acesta, îmi doresc să iau câteva lecții de echitație, să particip la un maraton de alergare, să fac un curs de dans și să mă las de fumat. Ultima e cea mai importantă dintre ele și “e în lucru” acum.

Am făcut un pariu cu mine însămi, dar și cu soțul meu că voi renunta la fumat cât de curând. Nimic neobișnuit în chestia asta. Câți nu vor să se lase de fumat? Nici eu nu sunt la prima tentativă de genul. Ce e mai neobișnuit în toată treaba asta este modul în care mă voi lăsa de fumat.

              Sursa foto: gandul.info

Cum mă voi lăsa de fumat?

Să încep cu începutul. Pentru că știe că vreau să las țigările, soțul meu mă bate la cap de un an de zile să citesc o carte, un fel de “Cartea Cărților” pentru fumători. Cartea asta, zice el, mă va face să las țigările fără niciun regret, fără niciun suspin, fără sevraj, fără plânsete și bocete. Bla bla bla, am zis eu. De parcă nu am încercat până acum și cărți, și pastile, gume, uleiuri, plasturi, țigări electronice și medicinale. Dar ce nu am încercat! Și mai zice el că în timp ce o citesc, pot să fumez, dar la sfârșit nu voi mai simți nevoia s-o fac, voi fi fericită și eliberată. Singurul regret va fi că nu am citit cartea mai devreme. Și încă un aspect important: am doar o șansă să mă las de fumat citind această carte. Adică, dacă o mai citesc a doua oară, nu mai are niciun efect. Bla bla bla… am zis din nou.

M-a bătut la cap până s-a plictisit și el și a renunțat s-o mai facă. Însă de câteva zile el nu mai fumează. Acest lucru m-a surprins pentru că el era un fumător înrăit, mai rău decât mine. L-am întrebat cum a reușit și mi-a zis că a citit cartea. Mda, Cartea Cărților, cum de nu m-am prins? Recunosc însă că m-a făcut curioasă și i-am zis că voi citi și eu cartea, ceea ce am și început s-o fac. I-am promis că o voi citi pentru el, pentru binele meu, pentru binele celor din jurul meu, pentru binele umanității. Nu voi divulga titlul cărții și autorul până nu mă voi convinge singură că are efect.

Ceea ce v-am relatat acum, s-a întâmplat de curând și pentru că și el a fost surprins să audă că în sfârșit voi citi cartea cu care mă bate la cap de mai bine de un an, a zis că-mi face cinste cu o pizza. De care vreau eu și unde vreau eu. Am ales pizza Dodo. Nu m-am putut abține și am plusat. Am pus un pariu cu el pe 10 pizza că în câteva zile nu mai fumez. El a zis că dacă mă las, face cinste cu pizza ori de câte ori vreau eu. Bonus: câte o prăjiturică. Și uite așa m-am ales cu un abonament la pizzeria Dodo Pizza. La discreție, ori de câte ori vreau eu.

Dar cum de am ajuns de la provocări la pizza? De ce pizza Dodo?

Am scris eu la un moment dat un articol despre pizza pentru proba cu numărul 6 al competiției SuperBlog. Și spuneam eu că am vrut să comand pizza Dodo și nu am reușit pentru că aveau niște probleme tehnice și nu puteau să livreze. Asta mi s-a părut un pic neobișnuit pentru că nu mi s-a mai întâmplat până acum să comand pizza și să mi se zică că nu se poată livra. Acum am zis că îi provoc și eu pe ei (în gândul  meu măcar 🙂 ) și le mai dau o șansă, aceea de a le mânca pizza.

Am ales pizza Dodo și pentru că nu mai auzisem de această pizzerie neobișnuită și eram curioasă s-o încerc, dar și pentru gustul Dodo pe care îl tot laudă în articolele și postările lor neobișnuite de pe blogul lor neobișnuit.

Zis și făcut. Zilele trecute am mâncat prima pizza Dodo oferită cadou de soțul meu în cadrul marelui pariu. Nici de data asta nu a funcționat comanda online cu livrare acasă (bilă neagră), dar nu ne-am dat bătuți și am optat pentru ridicare de la locația din zona Piața Sudului care este aproape de casa noastră. Nu am regretat că am făcut așa, locația este foarte drăguță, colorată, curată și frumos amenajată. Au și spațiu de joacă pentru copii și spațiu pentru fumători. (Da, știu, dar încă nu m-am lăsat… )

Eu mi-am comandat o pizza Hawaii, iar soțul meu pizza Cheeseburger. Ne-au plăcut amândouă, în special blatul pufos și gustos. Am uitat însă să-i întreb de ce nu se poate comanda și acasă pizza, dacă e o problemă temporară sau nu mai livrează deloc acasă. Sau poate am eu ghinion de fiecare dată.

Foto: Arhiva personala

          De ce este Dodo Pizza o pizzerie neobișnuită?

  • Dodo Pizza oferă o pizza gratis de fiecare dată când se întârzie mai mult de 45 de minute cu livrarea. Și asta nu e doar într-o anumită pizzerie sau pentru o anumită perioadă. E pentru totdeauna (atâta timp cât va exista acest business). E neobișnuită pentru că are de pierdut în felul ăsta. La bani mă refer. Și când e vorba de bani, nimeni nu vrea să-i piardă, nu? Dar promisiunea e promisiune. Altfel, îi mai costă și imaginea plus încrederea clienților care-i cea mai importantă într-o afacere.
  • Clientul are posibilitatea de a vedea live cum se prepară pizza, inclusiv pizza comandată de el. În fiecare bucătărie din întreagă rețea sunt instalate camere web care transmit în direct activitatea din interior.
  • Dodo Pizza are o rețetă neobișnuită de aluat. Secretul pizzei deosebite este aluatul. Realizarea tuturor standardelor de lucru, face ca aluatul să fie crocant și apetisant, cu o crustă nemaipomenită de culoare aurie.
  • Clienții pot să ceară să intre în bucătărie oricând și să se convingă de calitatea și prospețimea ingredientelor pe care le utilizează.
  • În fiecare pizzerie Dodo Pizza există loc de joacă pentru copii, cu încălzire în pardoseală și geamuri transparente pentru ca părinții să-i poată urmări în timp ce savurează o pizza delicioasă. Mai mult, Dodo are și un meniu special pentru copii: pizza Margherita și Cheesy Chicken, cartofi pai delicioși preparați la cuptor, fără gram de ulei, doar cu un pic de oregano și fresh de portocale. Ați văzut asta în vreo pizzerie? Eu nu.
  • Dodo Pizza a început cu un mic start-up cu un viitor incert într-un mic orășel dintr-un colț îndepărtat al Rusiei – Syktyvkar. (Rusia??? Da! N-aș fi crezut.)
  • Decât să ducă pliante la companii în zona Aviației, au preferat să îi servească pe angajați la birou direct cu pizza. Gratis! Campania ”Pizza GRATIS la birou” a durat o lună de zile, timp în care au făcut în medie 2-3 livrări gratis pe zi.
  • Pizza Dodo are propriul sistem IT care gestionează rețeaua de pizzerii. Wow!

Și ar mai fi ceva neobișnuit. Cei de la Pizza Dodo s-au gândit să-și facă un blog nou, un blog neobișnuit intitulat Pizzeria Neobișnuită. De ce neobișnuit? Pentru că pe blog vor fi povești cu toate nebuniile care se întâmplă în interiorul campanie. De la succes la eșec, de la cifre concrete la furturi și trădări.

Acum ați priceput de ce pizzeria Dodo este una neobișnuită și de ce acest articol este unul neobișnuit? Inspirată de faptele și promisiunile lor neobișnuite, am făcut și eu o promisiune publică mai neobișnuită. Acum chiar că trebuie să mă țin de ea. Promit solemn că voi renunta la fumat!

Da, știu, articolul ăsta e lung cât o zi de post, dar crede-mă că nu ai pierdut decât 7 minute să-l citești. 7 minute, da, cronometrate de mine pe telefon. Și mai știu că timpul este prețios, dar poate nu a fost o pierdere de timp. Poate te va motiva și pe tine să-ti faci o promisiune ție însăți/însuți sau poate o faci public. Și poate am reușit să te pun pe gânduri și să pui în practică câteva idei din lista mea cu lucruri de făcut în viața asta.

Advertisements

One response »

  1. Pingback: Proba 18. Pariu cu mine însumi / însămi

Lasa un comentariu

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s