Prin pădure după urechiușa babei

În weekend am făcut o scurtă drumeție prin pădurea Băneasa pentru a culege verdețuri de primăvară – leurdă, untișor. Leurda nu se făcuse, cred că săptămâna asta apare și ea, de altfel am și văzut zilele astea la vânzare, la tarabe. Untișorul de abia apăruse, era micuț, încă nu era covor verde prin pădure, dar am cules de-o salată… două. Păpădia de abia a început și ea să răsară, am găsit doar câteva smocuri pe care le-am și jumulit să-mi pun în salate.

 

 

Am găsit în schimb urzici, am cules o plăsuță, de ajuns pentru o oală mare de ciorbă pe care am și făcut-o alaltăieri. Și am făcut o cură de silvoterapie :). Chiar dacă nu au înfrunzit copăceii, mi-am încântat simțurile vizuale, olfactive și auditive cu minunățiile primăverii din pădure. Mi-am delectat privirea cu splendidele flori de primăvară – ghiocei, viorele și cu roșul spectaculos al urechiuselor de primăvară și m-am relaxat cu sunetele naturii; pițigoi, ticleni, cinteze, ciocănitori cântau de zor bucuroase de soare și vremea superbă.

Urechiușele, căci despre ele vreau să povestesc, sunt primele ciuperci care apar primăvara, pot fi văzute prin pădure și în februarie; de asemenea, se întâlnesc și toamna. Fac parte din familia Sarcoscyphaceae și li se mai spune ochiul caprei, urechiușa babei. Sunt mai multe specii din această familie, seamănă foarte mult între ele, de aceea de multe ori sunt confundate chiar și de specialiști, întrucât deosebirile se pot observa doar la microscop, la nivelul sporilor.

Au diverse forme, rotunde, ovale sau le întâlnim în formă de cupă regulată ori reniformă, cu diametrul de 1-3 cm sau mai mare. Au o culoare de un roșu intens și sunt netede, lucioase la interior, iar la exterior sunt pâsloase, rozalii, roșiatice; piciorul scurt de numai 0,5-2 cm, uneori chiar fără. Cresc pe ramurile căzute și putrezite, fie izolate, fie în grupuri.

Pocalul de rubin al piticilor. Din ele beau apă de ploaie piticii imaginari din  🙂

Pot fi întâlnite primăvara, din februarie până în aprilie și se pare că sunt comestibile. Sincer, nu am știut că se pot mânca până acum 2 zile când am căutat mai multe informații despre ele pe net. Dacă știam, culegeam și eu câteva pentru o mâncărică, mai ales că erau foarte multe prin pădure :).

Carnea lor este albă, subțire, fragilă, ușor casantă, fără miros și gust caracterictic. Mai puțin cunoscute în prezent pentru comestibilitatea lor, dar în alte vremuri, bine cunoscute și culese pentru mâncare.

Găsiți aici niște rețete cu urechiușe: http://www.taifasuri.ro/bucatarie/10822-delicii-cu-urechea-babei-nr525-sapt14-20-mai-2015

Mai multe informații despre aceste ciuperci ( în engleză) aici:https://ierburiuitate.wordpress.com/2015/03/04/urechea-babei-urechiuse-sau-ochiul-caprei/ si aici: https://en.wikipedia.org/wiki/Aleuria_aurantia. Sau aici: https://en.wikipedia.org/wiki/Sarcoscypha_coccinea

 

Advertisements

Lasa un comentariu

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s