Tipul de părinte agresor-victimă

Acest post e unul cu nervi, mulţi nervi!!!
Pentru că m-am săturat să fac 2 paşi din scara blocului şi să văd un copil de nici 2 ani că plânge că vrea în braţele mamei, iar ea, mama, ţipă la el şi-l ameninţă că pleacă şi-l lasă acolo. M-am săturat să merg în parc cu Anastasia şi să aud bunici ce folosesc apelative de genul “Fetiţa nu-i cuminte, e proastă”. M-am săturat să văd copii agresaţi de părinţi în stradă. M-am săturat să aud vecina de la 2 cum îşi agresează verbal fetiţa de 3 ani ( posibil şi fizic).

A primit Andreea următorul comentariu pe blog:
Draga mea, am vazut comentariul legat de violenta asupra copiilor si nu m-am putut abtine sa nu zic ceva.Sunt intr-adevar parinti care bat copiii des si fara rost. Am in clasa cel putin un copil asa…si am avut multi altii in anii anteriori. Si eu sunt o “ticaloasa” de educatoare care recunosc ca l-am batut pe fiu-meu ,in momentul in care am epuizat toate celelate metode de persuasiune..Ai copii? Parca n-am observat asta ! 🙂 Nu intelegi ce inseamna sa stai cu un prichindel 24 din 24 , sa -i suporti tantrele…Copiii fac tantre, stii? chiar si cei foarte educati ..sau ma rog bine crescuti ..Fiecare copil dezvolta la un moment dat un comportament negativ si sub nici o forma nu-l scoti din ale lui…Al meu , cand obosea, se aseza pe caldaram si urla…urla de ziceai ca l-am omorat ….nici macar nu-l certam.ASta am corectat-o usor! Avea 3 ani si pricepea tot ce i se spunea ..-am zis ca daca mai face asa nu ma mai lupt sa-l ridic de pe jos si sa-l car in brate urland pana acasa , pur si simplu plec si-l las acolo sa urle( sunt operata la coloana de la 27 de ani si nu aveam voie sa-l car ..desi o faceam uneori). Ticaloasa de mine i-a facut asta si sa vezi ce repejor s-a cules singur de pe jos si m-a urmat in tacere ! Pe la 6 ani cand l-am dat la scoala ( a fost precoce) punea mainile in san si- refuza sa citeasca !I-am explicat ca daca nu exerseaza cititul , va uita..nimic!nici o rezolvare…! Imi spunea: poti sa ma si bati si nu citesc !Un copil de sase ani ,cu care am stat 24 din 24 ,i-am ferit tot calmul din lume si rabdarea..am raspuns rabdatoare la toate dc-urile lui. Cand avea vreo 4 ani eram in parc si am avut o lunga sesiune de “Da`, dc mama?” cand am iesit din parc am fost oprita de o doamna care auzise conversatia noastra si m-a felicitat pentru rabdarea de care am dat dovada ! Si totusi atunci cand a refuzat ca un catar sa citeasca , l-am batut! Tragic! Am mers intotdeuna ghidata dupa urmatoarele: Nu poti ? Te ajut!/Nu stii? Te invat!/ Nu vrei ? Te oblig! NU exista NU POT….Exista INCERC si VREAU…Intelegi , doamna draga ? Copiii mei de la gradinita nu au fost loviti niciodata ! Eu sunt protectorul lor! La fel si al copilului meu ! Insa alui meu imi permit sa-i ard una la fund ,alui tau, nu ! In legatura cu bataia asta ..bataia pe care o lua fiu-meu se numea “de regularizare”O incasa o data pe an sau …la doi..sau la 4.. Si pur si simplu ..o cerea ..urla fara motiv sau il lua pe nu vreau in brate..sau cerea lucruri absurde ( de pilda un creion care sa scrie singur …:))) pricepea ca nu eixtsa si totusi imi fierbea creierul urland ca el vrea unul din ala )NU-l bateam zilnic, asta-i clar….SI hai sa lasam copiii sa faca ce vor ! Ce ar iesi , draga mea? Anarhie totala ! 🙂 Anul asta am multi baietei la grupa …, foarte neastamparati..adica daca ma intorc cu spatele isi scot literalmente ochii.Coltul de pedeapsa face minuni. 🙂 Si bataia, draga mea, aplicata de mama cu mana de fier in manusa de catifea, face minuni ! Eu pe baiatul meu nu l-am omorat ,insa acum mare, este educat, cu mult bun simt, a luat premii de excelenta o mie , multiplu campion la karate . Nu este un tocilar sau un fatalau…din contra ! Este u copil frumos dpdv intelectual..stie cand sa deschida gura, e cumpatat si foarte placut ! Cand ma opresc profesorii lui sau parintii altor copii din clasa lui sa ma felicite sau sa ma intrebe ce -i fac de e asa !!Nu i fac nimic acum , am facut la timpul potrivit ! Am corectat intr un fel sau altul ce era de corectat..! Un copil lasat de capul lui e ca o gradina plina de buruieni ! Multa sanatate si cand vei avea copii , vei intelege ! Pana atunci , nu mai fi asa vehementa!
Ei bine, această doamna se încadrează perfect în tipologia “părinte agresor-victimă”. Doamna găseşte în comentariul ei tot felul de scuze care să-i justifice comportamentul agresiv faţă de fiul său. Să analizăm puţin textul.
Doamna recunoaşte că şi-a bătut fiul în momentul în care a epuizat toate celalalte metode şi că un copil face tantrumuri. E adevărat că un copil face tantrumuri, acestea sunt normale, sunt o dovadă că acel copil are emoţii, emoţii pe care el nu şi le poate ţine în frâu pentru că sistemul său nervos nu este suficient de dezvoltat încât să facă faţă unei avalanşe de emoţii şi trăiri, aşa cum o facem noi adulţii. Dar ce greşeală fac părinţii atunci când copilul trece printr-o asemenea experienţă dureroasă pentru ei! Pentru că da, este dureros pentru ei să se simtă asaltaţi de asemenea emoţii pe care nu şi le pot controla. Şi mai dureros este atunci când părintele este indiferent la aceste emoţii, lipsit de empatie şi agresiv. E adevărat, e mai uşor să-i dai 2 palme, să-l bruschezi, să-i zici în fel şi chip ca să-i potoleşti criza, decât să te coborî la nivelul lui, să-i arăţi că-i înţelegi frustrarea, să-l laşi să se descarce pe umărul tău, să-i arăţi respect şi iubire necondiţionată. Răspunsul pecare îl au cei mai mulţi părinţi la aceste tantrumuri este unul agresiv, fie verbal, fie fizic. Prin retragerea iubirii faţă de copilul tău, ca răspuns la o greşeală pe care acesta o face, nu-l vei învăţa pe copil decât să se teamă de eşec şi să-i fie frică că nu îl mai iubeşti.

I_see_violence                                                                                 Sursa foto

Doamna îşi lăsa copilul să urle pe caldarâm, pentru că acesta voia în braţele mamei, iar mama e operată la coloană şi are restricţii de a căra greutăţi. Înţeleg că există nişte probleme de sănătate, ce nu pot să înţeleg este că această mama nu este prezenta la nevoile copilului şi se foloseşte de această scuză pentru a-şi abandona copilul şi a-l manipula să o urmeze sub presiunea abandonului. Observăm din spusele doamnei că băiatul său s-a cules repejor de pe jos şi a urmat-o în tăcere. Tactica a fost de un real succes, însă un succes care scoate la suprafaţă condiţionări asupra copilului “dacă nu te ridici, plec şi te las aici singur”, manipulări, abandon şi iubire condiţionată. Ce a înţeles copilul din această poveste? Că mamei nu îi pasă de nevoia mea şi că mă poate abandona în orice moment, că trebuie să fiu supus şi smerit că ea să nu mă lase singur.

Doamna se laudă că e răbdătoare, intr-atat de răbdătoare, încât a răspuns la toate de ce-urile copilului, asta este o introducere-scuză la faptul că l-a bătut atunci când nu a vrut să citească. Ea e foarte răbdătoare de felul ei, doar a răspuns la toate de ce-urile copilului, dar atunci când copilul a refuzat să facă ceva şi-a pierdut toată răbdarea şi drept urmare i-a tras vreo 2-3, sau mai multe ( nu ştim câte, că nu ne spune). Cred că orice copil are dreptul să refuze să facă ceva, asta nu înseamnă că ne pune nervii la încercare, înseamnă că el are o altă nevoie în acel moment, este nevoie să vorbim cu el să vedem care este nevoia lui din acel moment. Poate că acel copil ar fi vrut să se joace, când mama i-a cerut să citească, poate că l-a întrerupt din ceva atunci când i-a cerut să citească, poate că, poate că… cert este că mama a folosit bătaia că să obţină ceea ce vroia, să-şi îndeplinească ei nevoia, nu cea a copilului. E atât de greşit, în mii de feluri acest lucru, puneţi-vă în locul copilului, ce gândeşte el în acel moment? “Mama mă obligă să citesc, deşi eu voiam să fac altceva”, sau “de acum încolo o să citesc rapid”, “o să mă prefac că citesc ca să scap mai repede de citit”, “off urăsc cititul, nu-mi place cititul”. Un copil nu învaţă din critică, cu atât mai putin din bătaie, studiile arată că până la 12 ani copilul învaţă doar prin feedback pozitiv, adică să îi lauzi reuşitele şi să îl motivezi să exerseze. Copilul doamnei se află în faza incipientă a învăţării cititului, prin aplicarea unei pedepse corporale ca răspuns la refuzul acestuia de a citi, mama sa i-a afectat motivaţia de a mai citi, drept urmare a primit şi răspunsul  din partea copilului: “nu vreau”.

Doamna numeşte bătaia pe care o lua fiul său una de regularizare, adică după spusele ei, băiatul o încasa o dată pe an sau la 2 sau la 4 pentru că şi-o cerea pur şi simplu. Doamne apară şi păzeşte!!!! Da doamnă, copilul îşi dorea cu ardoare să simtă usturimea palmei dvs, ura din ochii dvs şi durerea şi îşi făcuse în sinea lui un program: “vai, a trecut anul şi eu n-am luat nicio bătaie, ia să o enervez puţin pe mama că tare îmi doresc o bătăiţă la fund”. Doamna agresor-victimă se scuză în acest fel, că ea îşi bate copilul rar, când merită pe drept. Vă aduc la cunoştinţă că tot bătaie se numeşte şi chestia asta “de regularizare” cum o numiţi dvs, tot lipsă de respect şi înţelegere, tot dovadă de iubire condiţionată! Un copil agresat de părinte va deveni un adult agresor sau un adult victimă.

9c5ebd70be9ac9bac8ab5103c7093244                                                                                 Sursa foto

Doamna este educatoare şi foloseşte ca drept mijloc de manipulare “colţul de pedeapsă”. Spun doar atât: sper că fetiţa mea să nu ajungă vreodată pe mâinile ei sau pe ale altei educatoare care crede că pedeapsa este minunată şi eficientă în educaţia unui copil!!!

La final doamna se laudă că a crescut un copil extraordinar, cu merite deosebite şi asta datorită bătăilor repetate pe care i le-a dat copilului. Poate copilul este aşa cum spune, mă întreb cu ce preţ??? Cu preţul durerii, cu lacrimi şi suferinţă, cu nepăsare faţă de nevoile lui, cu lipsa de empatie şi respect???? DE 10 ORI NU!!!!!

În final, doamna spune că atunci când soră-mea va avea copii va înţelege cum stă treaba, iar ea i-a răspuns aşa:

“Draga Gabi, pana la urma fiecare face ce crede si ce poate. Nu te judec, nu te critic. Eu una nu sunt de acord cu violenta fizica sau verbala si nu trebuie sa am copii ca sa-mi schimb sau nu punctul de vedere. Pe principiul “ce tie nu-ti place, altuia nu-i face”. Punct.”

Total adevărat, nu trebuie să ai copii că să înţelegi că violenţa de orice fel nu aduce nimic bun în educaţia copilului, e TOTAL GREŞITĂ!!!

Vă rog, atunci când vă gândiţi să vă bateţi copilul, opriţi-vă pentru o secundă, uitaţi-vă în ochii lui!!!! Am speranţa că veţi înţelege!!!

Posted on 20 December 2015, in news. Bookmark the permalink. Leave a comment.

Lasa un comentariu

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: