Manifest pentru Dreptul la Educație

manifest-educatie

Organizația Salvați Copiii lansează de Ziua Internațională a Educației Manifestului pentru dreptul la educație prin care propune autorităților 10 priorităţi pentru sistemul de educație.

Cele 10 priorități ale Manifestului pentru dreptul la Educație sunt:
1. Utilizarea a minimum 6% din PIB pentru educaţie și transpartența în folosirea banilor publici.
2. Asigurarea accesului universal și gratuit la educaţie preşcolară, primară şi secundară pentru toţi copiii.
3. Îmbunătăţirea calităţii educaţiei printr-o mai bună formare iniţială şi continuă.
4. Curriculum modern, actualizat ştiinţific şi bazat pe cercetări şi bune practici privind educaţia copiilor.
5. Incluziunea şcolară a copiilor cu dizabilităţi
6. Adoptarea şi implementarea Strategiei naţionale şi planului de acţiune privind educaţia timpurie.
7. Introducerea educaţiei interculturale şi a educaţiei pentru toleranţă şi eliminarea discriminării și a unor sisteme de prevenire şi eliminare a violenţei în şcoli.
8. Participarea copiilor în procesul decizional al şcolilor (obiectiv propus de copii).
9. Asigurarea serviciilor de consiliere prin creşterea numărului de consilieri şcolari, astfel încât unui consilier să-i revină 300 de elevi.
10. Consolidarea cooperării dintre sectorul public şi organizaţiile neguvernamentale.

Conținutul integral al Manifestului poate fi consultat aici.

Salvați Copiii România invită pe toți cei care cred că educația trebuie să fie o prioritate în România să semneze această petiție, iar manifestul însoțit de semnături va fi trimis Ministerului Educației, dar și celor două comisii pentru educație ale Parlamentului României: http://www.petitieonline.com/manifest_pentru_dreptul_la_educatie

cpetitiepentrudreptullaeducatie1-1444058032

 

          SITUAŢIA ACTUALĂ

  •  Conform ultimelor statistici europene, în anul 2013, 48,5% dintre copiii din România trăiau în risc de sărăcie sau excluziune socială, media în statele membre ale UE fiind de 27,7% (Sursa: Eurostat). În acelaşi an (2013), 32,1% din copiii din România se aflau sub pragul sărăciei relative (stabilit la 60% din mediana veniturilor disponibile la nivel naţional. (Sursa: Institutul Naţional de Statistică, baza de date Tempo-online). Cele mai vulnerabile gospodării sunt cele formate din doi adulţi şi trei sau mai mulţi copii, 55,3% dintre acestea aflându-se în sărăcie relativă în anul 2014 (Sursa: date provizorii, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, Setul Naţional de Indicatori de Incluziune Socială, 2014).
  • Sărăcia afectează dreptul copiilor la educaţie. Astfel, printre cele mai mici rate de cuprindere şcolară se înregistrează în regiunile cele mai afectate de sărăcie (în special regiunea de N-E) şi în mediul rural (care este mult mai afectat de sărăcie decât cel urban; la nivel naţional, în rândul populaţiei generale, rata sărăciei relative în mediul urban este de 9,%, pe când în cel rural este de 29%). De exemplu, 16,4% dintre copiii cu vârste între 07-10 ani din rural nu sunt cuprinşi în învăţământul primar, comparativ cu 9% în cazul copiilor din urban, din aceeaşi categorie de vârstă. Diferenţele rural-urban se adâncesc în cazul copiilor între 11 şi 14 ani: 25% dintre copiii de această vârstă din rural nefiind înscrişi în învăţământ, comparativ cu 6% în cazul celor din urban. (Sursa: Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, Setul Naţional de Indicatori de Incluziune Socială, 2014).
  •  Aproape 366.000 de copii cu vârsta între 3 – 17 ani nu urmau nicio formă de învățământ (preșcolar, primar, gimnazial, liceal sau profesional), în anul 2013 (sursa: Institutul Naţional de Statistică, date prelucrate), iar aproximativ 24.400 copii au abandonat învățământul primar și gimnazial, în anul școlar 2012-2013 (sursa: Institutul de Științele Educației, Analiza sistemului de învățământ preuniversitar din România din perspectiva unor indicatori statistici, 2015).
  •  80% dintre copiii romi nu merg nici la grădiniţă, nici la creşă, iar 19% dintre cei cu vârsta cuprinsă între 7 şi 11 ani nu sunt şcolarizaţi. Lipsa pregătirii preşcolare reprezintă cel mai mare factor de risc pentru absenteismul şi abandonul şcolar al copiii romi. (Sursa: Barometrul Incluziunii Romilor, Fundaţia pentru o Societate Deschisă, 2007)
  • În pofida problemelor acute din domeniul educației, în 2012 și 2013, România s-a situat pe ultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește procentul cheltuielilor pentru educație din produsul intern brut (PIB). Țara noastră a cheltuit pentru educație 3% din PIB în 2012 și 2,8% în 2013, în timp ce media la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene a fost de 5%. Cele mai mari procente, între 6,5-7,1%, au fost cheltuite de Danemarca, Portugalia, Suedia, Cipru și Slovenia. (Sursa: Eurostat, baza gov_10a_exp)
  • 23% dintre copiii cu dizabilităţi nu merg la şcoală; doar o treime dintre ei urmează învăţământul de masă. În plus, copiii cu dizabilităţi şi familiile lor se confruntă în continuare cu stigmatizarea şi discriminarea. (Sursă: Studiu realizat de către Asociaţia de Sprijin a Copiilor Handicapaţi Fizic – România (ASCHF-R) privind familiile care au în îngrijire copii şi tineri cu handicap fizic în 9 judeţe, 2010)
  • Participarea copiilor la învățământul public implică, de cele mai multe ori, costuri considerabile care trebuie acoperite de familie, cu toate că legea prevede că învățământul obligatoriu este gratuit. Costurile generate de aspecte precum achiziția de rechizite, manuale sau uniforme, ori achitarea fondului clasei și al școlii (inclusiv mascate sub formă de donații din partea asociațiilor de părinți) se pot dovedi, pentru familiile din mediile defavorizate, o povară prea mare, care poate conduce la absenteism sau chiar abandon școlar ori neînscrierea copilului la școală. Potrivit unei cercetări efectuate de Salvați Copiii, pentru acoperirea cheltuielilor ce ţin de educaţia unui copil, exceptând plata personalului din învăţământ, părinţii sunt nevoiţi să aloce încă o dată şi jumătate suma alocată de statul român acelui copil. (Sursa: Organizația Salvați Copiii, Învățământul gratuit costă – Cercetare cu privire la ”costurile ascunse” din educație, București, 2010)
  • Calitatea educaţiei reprezintă în continuare o preocupare importantă. 40% dintre copiii de 15 ani sunt semianalfabeţi (abia ştiu să scrie şi să citească). Potrivit studiilor realizate la nivel internaţional, educaţia oferă atât copiilor, cât şi familiilor, comunităţilor şi ţării lor şansa de a întrerupe cercul vicios al sărăciei şi al excluderii sociale. (Sursa: http://www.oecd.org/pisa/aboutpisa/romania-pisa.htm) IMPACT Educaţia este un drept şi o necesitate – copiii trebuie să meargă la şcoală și societatea trebuie să garanteze şi să asigure accesul la educaţie pentru toţi copiii, fără discriminare. Din acest motiv, serviciile sociale care asigură dreptul la educaţie al tuturor copiilor sunt obligatorii şi necesare. Ele trebuie să răspundă unor nevoi diferite şi bine definite, în funcţie de categoriile sociale aflate în dificultate. Preconizăm că programele și acțiunile inițiate în îndeplinirea acestor obiective vor avea ca impact scăderea ratei de abandon şcolar şi a ratei de părăsire timpurie a şcolii, creşterea calităţii educaţiei și o mai bună protecție a dreptului la educație. De asemenea, îndeplinirea obiectivelor enunţate mai sus va conduce la efientizarea sistemului de educaţie şi oferirea de şanse egale, în special în rândul celor din categoriile cele mai vulnerabile.

save

 

Posted on 30 October 2015, in Chestiuni serioase and tagged , , . Bookmark the permalink. Leave a comment.

Lasa un comentariu

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: