Povestea primului şi singurului meu epilat cu ceară

Într-o zi fatidică de vară, zi care a început cât se poate de normal şi nu părea să prevestească cele ce aveau să se întâmple pe seară (şi pe care vi le voi povesti în cele ce urmează), m-am hotărât să mă jumulesc folosind o metodă în premieră. Nu, nu să-mi jumulesc părul din cap, ci ăla de pe corp, mai exact de pe picioare, axile şi inghinal. Era cu o zi înainte să plec la mare şi am zis să mă epilez cu ceară ca să nu mai am nicio treabă în vacanţă şi să nu mă mai fac cu lama. Auzisem că ar fi cea mai dureroasă metodă de epilat, dar în acelaşi timp ştiam că are şi efect de durată. Şi doar nu eram prima şi singura femeie din lume care făcea acest lucru şi nici n-am auzit să fi murit cineva din cauza asta.

Aşa că, mi-am făcut curaj (trebuie să menţionez că nici aparatul de epilat nu-l prea suport 🙂 , am intoleranţă la durere) şi am decis să mă epilez acasă. N-am apelat la cosmeticiană, am zis că mai bine mă torturez singură decât s-o facă alţii, singură cu mânuţa mea, decât să mă jupoaie alţii de vie, să toarne ceară clocotită pe mine, să-mi ardă carnea, să urlu de durere prin saloanele de cosmetică şi să cer îndurare. “Suferă baba la frumuseţe” mă încurajam singură şi gândul că toată vacanţa voi fi sexy, fără niciun fir de păr şi fără stresul epilării, mă motiva. Zis şi făcut!

woman putting depilatory wax on her leg like honey

Încă nu apăruseră benzile depilatoare la vremea aceea, cu ceară normală m-am făcut. Am citit instrucţiunile de utilizare, am tras aer adânc în piept şi am trecut la treabă. Am încălzit ceara, dar am încălzit-o bine, nene! Ceară caldă? Călduţă? Neah… Fierbinte!!! Ca să mă jupoi bine. Şi am început cu picioarele, adică cu ce e mai uşor. Mi-am pus ceară pe piciorul stâng… Ups! Nu-i a bună! Ardeeeee!!! În momentul următor, primul gând a fost dacă să mai continui sau nu, pentru că deja mă vedeam perpelită. Dar am continuat. La scurt timp după aplicare, a venit şi momentul îndepărtării. Am strâns din dinţi şi m-am apucat s-o trag. A durut, nu pot să zic că nu, dar nu aşa tare cum îmi închipuiam. Şi cert este că am rezistat eroic. La celălalt picior a fost floare la ureche, deja eram profesoară, maestră, o războinică neînfricată în lupta cu părul nedorit, iar la final (final de picior), un zâmbet tâmp mi s-a aşternut pe faţă, spunându-mi în sinea mea: Ce ţi-ai făcut atâtea probleme, fatăăăă? Nu vezi ce simplu a fost??

Am luat o pauză de ţigară. M-am aşezat tacticos pe canapea, picior peste picior, cu sentimentul acela de realizare, de victorie. Uitasem că mă ustură, dar mi-am adus aminte imediat. Şi Dumnezeule Maaaareeee, ce ustura! Şi apoi am aruncat o privire, cu teamă, la superbele mele picioare, acum roşii ca focul şi cu bubiţe (deci, chiar mă perpelisem). Ochii mi-au ieşit din orbite la propriu când am văzut. Cum aveam să merg eu la plajă în halul ăla??? Mi-am aprins ţigara şi am fumat cu nesaţ, fum după fum, de parcă nu mai fumasem de 2 zile şi acum găsisem o ţigară ascunsă ca în zilele alea când încercam să mă las de fumat şi mă abţineam să mai cumpăr, dar mai găseam câte una rătăcită şi parcă-l vedeam pe Dumnezeu. Am fumat ţigara până la filtru gândindu-mă cu groază la ce urma, apoi am pregătit ceara pentru axile.

Am întins-o frumuşel, am aşteptat, apoi am smuls-o pur şi simplu cu o repeziciune nemaivăzută. Şi… am încremenit. Niciun gest, niciun cuvinţel, nici măcar un “au”. Am încremenit efectiv de durere. Aleluia! În inima mă durea. Mă durea sufletul. Mi-au dat lacrimile efectiv, apoi am început să-mi plâng singură de milă. Nu m-am lăsat bătută nici de data asta, pentru că altfel rămâneam cu o axilă epilată ca la carte (roşie ca un rac fiert ce-i drept, dar fără fir de păr) şi cu una pe care ar fi trebuit s-o rad la 2-3 zile şi n-ar fi fost ok. Am terminat şi cu cealaltă subsuoară, cu chiote şi vaite şi oftat, înjurături şi blesteme la adresa celui care a inventat epilatul cu ceară şi numai eu ştiu câtă durere a suportat corpul şi sufleţelul meu.

Mi-am aprins din nou o ţigară şi cât am fumat-o, cu poftă şi nerv, mi-am făcut planuri pentru zona inghinală şi m-am tot gândit dacă s-o fac sau nu şi cum să fac să nu mă mai doară în halul ăla. “Dacă ai reuşit Andreio cu subsuoarele, o să reuşeşti fato şi cu “feminitatea”! Haiiii, că mai ai puţin!” Şi am continuat. Am urmat paşii binecunoscuţi de acum, nu m-am mai ars de data asta cu ceară, am încălzit-o la temperatură ok, mi-am dat chiloţii jos, am ridicat un picior pe cadă şi am întins-o… şi înspre fesă, pe partea dreaptă, prima dată. Îmi amintesc perfect fiecare detaliu, de parcă ieri s-a întâmplat şi n-am să uit niciodată. Am închis ochii, am strâns din dinţi, am tras aer în piept fără să expir şi cât am dat ceara la o parte nici n-am mai respirat. Nu ştiu cât a trecut, probabil a fost ceva de ordinul secundelor, dar mie mi s-a părut c-a fost o veşnicie. De data asta am ţipat, nu mai puteam… am urlat din toţi rărunchii, înjurând ca un birjar. A fost cumplit! Leşinată de durere şi cu stele verzi în faţa ochilor, m-am aşezat pe marginea căzii, să-mi trag sufletul, jurându-mă că n-o să mai fac asta în vecii vecilor, nici dacă mă plăteşte cineva.

După câteva minute, am dat să mă ridic şi am simţit o durere ascuţită, de piele întinsă la nivelul inferior, ascuns… al fesei. Uitasem de ceara pe care o întinsesem acolo şi m-am lipit efectiv cu fundul de cadă. Ce naibii să fac acum? După cum v-aţi dat seama eram singură acasă, n-avea cine să mă ajute. Primul gând a fost s-o încălzesc cu feonul, dar feonul nu era în baie. Apoi mi-a picat fisa: apa caldă. M-am întins cât am putut şi am reuşit să apuc duşul şi să dau drumul la apă. Draci! Că nu voia neam să se dezlipească. M-am întins din nou, s-o dau mai fierbinte… Nimic! Sună o prietenă! Cu ce? Telefonul era în cameră. Şi dacă sunam ce putea să-mi facă, în afară să radă de mine şi să mă enerveze şi mai tare? Am văzut foarfeca pe etajeră şi mi s-a aprins din nou beculeţul. Cu o mişcare spectaculoasă şi pielea de pe fesă întinsă la maximul suportabilităţii durerii, am reuşit s-o înşfac şi am început să raşchetez ceara. Am reuşit într-un final să-mi dezlipesc fundul de marginea căzii, cu înjurături şi hohote de plâns, iar cealaltă jumătate a “feminităţii” mele am “aranjat-o” cu lama. Era prea mult pentru mine să mai continui cu blestemata aia de ceară. Pielicica mea implora milă şi îndurare.

inghinal

Să vă mai zic că am rămas cu bucăţele de ceară pe care le-am topit apoi cu bricheta şi lumânarea pentru că altfel nu mai scăpam de ea? Tortură mai mare ca asta nici că se putea… să nu ziceţi c-am glumit când am zis că m-am jupuit de vie.

M-am jurat din nou că eu aşa ceva nu-mi mai fac niciodată şi mi-am respectat jurământul până-n ziua de azi. Lama de ras a rămas sfântă şi rareori crema depilatoare sau aparatul de epilat.

Nu vreau să descurajez pe nimeni să încerce epilarea cu ceară. Visul oricărei femei este cu siguranţă, să scape definitiv de părul nedorit de pe corp şi dacă s-ar putea, cât mai repede, fără durere, cu investiţii minime şi fără riscuri. Iar epilarea cu ceară rămâne în continuare o metodă eficientă şi de durată pentru a scăpa de pilozitate, e adevărat cam dureroasă. Firele cresc mult mai greu după epilarea cu ceară şi nu trebuie să alocăm timp pentru asta prea des. Citiţi cu atenţie instrucţiunile (nu în diagonală ca mine), documentaţi-vă înainte, cereţi sfaturi, mai ales că astăzi avem la dispoziţie produse care ne uşurează munca: benzi sau kituri pentru epilat cu ceară de unică folosinţă, care asigură un epilat economic şi de înaltă calitate. Am înţeles că epilarea se face mai uşor, ceara nu se rupe în fâşii, cum mi s-a întâmplat mie de am rămas cu bucăţele de ceară pe care le-am topit cu bricheta.

Kiturile conţin cartuşe cu ceară de unică folosinţă, un încălzitor de ceară şi hârtie de epilat de unică folosinţă. Aparatul încălzeşte şi menţine cartuşul cu ceară de unică folosinţă la o temperatura optimă pentru epilare, astfel încât să nu vă ardeţi cum am făcut eu pentru că n-am apreciat corect temperatura, dar nici să fie prea rece şi să nu faceţi nimic. Se introduce cartuşul în interiorul aparatului, se lasă la încălzit timp de 20-30 minute înainte de a începe epilarea. Se aplică ceara pe suprafaţa dorită în sensul de creştere al firelor de păr, se aplică hârtia pentru epilat şi se trage în sens invers de creştere al firelor de păr. Există şi cartuşe cu aplicator îngust pentru mustaţă, spre exemplu. După epilare, se aplică pe piele un ulei după epilat calmant şi hidratant (unele kituri conţin şi uleiuri post epilare). Totodată, puteţi opta pentru sortimente diferite de ceară: cu miere, cu aloe, azulenă/titaniu.

kit-epilat-free-ceara-cu-miere-tpbro

Succes! Şi un epilat cu ceară în siguranţă!

Apropo, voi ce metode de epilat folosiţi?

Articol înscris la SuperBlog 2015, proba nr. 4, sponsor Total Pro Beauty.

Advertisements

7 thoughts on “Povestea primului şi singurului meu epilat cu ceară

  1. Parca ai fi “sora” cu Nica a lui Creanga!!! Ai umor la povestit, Andreea! Aceasta “Poveste a primului si singurului meu epilat cu ceara” mi-a amintit de o la fel de reala “poveste” a … epilatului meu cu …. aracet!!! Se intampla acum muuuulti ani, in vacanta mare (de vara), pe vremea cand aveam vreo 11-12 ani (tinand cont ca acum am aproape 46 ….!!!).Da! M-am “epilat” si eu pe picioare (asa cum vazusem la mama; dar nu cu ceara, ci cu … aracet!) si … mai sus “pi sientru”!!! Am traiat cam aceeasi sezatia ca a ta, numai ca eu, am umblat … cracanat vreo saptamana!!! Unde esti, copilarie …???
    EXCELENT ARTICOL!!! BRAVO, Andreea! … Andrei

  2. Hazliu, deși îmi dau seama cât trebuie să fi suferit.

    Prima dată (și ultima) când m-am epilat cu ceară „lichidă” acasă am stat 8 ore pentru un singur picior. A, și am decorat bucătăria cu bobițe de ceară pe care numai mama știe cât s-a chinuit să le dezlipească de pe mochetă. Apoi am mers la salon, a fost mult mai bine, deși nu scutit de dureri.
    Kit de ceară am tot vrut să-mi iau, dar am apucat să-mi cumpăr „epilator” cu tehnologie IPL, așa că am revenit într-un fel la lamă 🙂

  3. Pingback: SuperBlog | Proba 4. Hair-Files

  4. Pingback: Million Dollar Baby cu tufiş sau epilată total? | Chestiuni Serioase

Lasa un comentariu

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s