Poveste orientală învăluită în aroma cafelei turcești

bosfor

Pe ţărmul Bosforului, în palatul unde a domnit odată Marele Vizir Selim, trăia şi încă mai trăieşte şi în zilele noastre un om bogat şi cu mare faimă, pe numele său Mustafa. Şi pe cât de bogat era, pe atât era de bun la suflet. Şi în prezent, Mustafa este unul dintre cei mai bogaţi turci din regiunea Bosforului şi foarte apreciat de oameni pentru bunătatea şi generozitatea sa. Ceea ce am să vă povestesc eu acum, s-a petrecut în urmă cu câţiva ani, iar întâmplarea a rămas vie în mintea oamenilor, rămânând un exemplu demn de urmat de toată lumea.

palat

Aşa cum spuneam, Mustafa era putred de bogat, avea case, avea moşii, cu grădini, moschei, băi turceşti cu tapet de mătase, saloane cu inserţii de granit verde, o armată de servitori şi averi nemăsurate, dar ajuta pe toată lumea, pe cei necăjiţi şi pe cei mai nefericiţi şi era foarte iubit. Era înconjurat numai de oameni buni ca şi el, care-l iubeau nespus şi-l respectau… mai puţin unul singur, un singur om pe lume îl dispreţuia: un servitor rău, nesuferit şi hidos. Pe deasupra mai era şi nepriceput şi-un împiedicat. Nimic, dar nimic nu făcea bine.

Nu asculta de Mustafa, se mânia tare când avea ceva de făcut şi când se apuca de un lucru, nu reuşea să-l ducă la bun sfârşit. Era bădăran şi prost crescut şi habar n-avea să se comporte şi să vorbească, nici măcar cu Mustafa căruia trebuia să-i fie recunoscător pentru cât îl ajutase şi câte făcuse pentru el. Cu toate acestea, Mustafa arăta îngăduinţă faţă de el şi-i ierta toate greşelile, deşi toţi apropiaţii lui care văzuseră ce fel de om era, îi spuneau mereu să-l dea afară de la moşie şi să scape de el. Mustafa le răspundea întotdeauna calm şi zâmbind că îi este recunoscător servitorului pentru că l-a ajutat foarte mult şi-l ajută în continuare şi că datorită lui a învăţat ce este răbdarea.

Oamenii îl vedeau tot timpul cu zâmbetul pe buze, cu un calm şi cu o bună-dispoziţie cum rar le fusese dat să vadă la un om. Şi dacă aveau nevoie de ajutor sau de un sfat, Mustafa era întotdeauna dispus să-i asculte şi să-i ajute. Avea şi el o slăbiciune (viciu cum îi spunem noi europenii): cafeaua. Şi îi plăcea s-o pregătească singur. Oamenii care erau invitaţi pe moşia lui şi slujitorii de asemenea, povestesc că cea mai bună cafea turcească la Mustafa au băut-o. “Neagră că iadul, tare ca moartea şi dulce ca dragostea.” Şi că avea turcul o cafetieră profesională pe care o ţinea în salonul de oaspeţi şi pe care numai el o folosea. Gustul cafelei lui Mustafa era identic cu cel al cafelei turceşti preparate la ibric, pe nisip sau la foc, ba chiar mai savuroasă.

cafea turceasca

Într-o zi, Mustafa a decis că trebuie să vorbească cu Ahmed (servitorul cel rău) şi l-a chemat la o cafea în salonul sau. I-a mulţumit pentru tot ajutorul dat şi i-a spus că îi este veşnic îndatorat pentru câte a învăţat de la el. Ahmed se uita mirat şi nu înţelegea ce voia să zică. Mustafa i-a spus apoi că vrea să-şi arate recunoştiinţa faţă de el şi l-a întrebat ce şi-ar dori mai mult şi mai mult pe lumea asta. I-a spus că poate să-şi aleagă orice. Ahmed i-a răspuns sec: “Vreau să fiu bogat! Aşa ca domnia ta! Să am palate şi lumea la picioarele mele!”  Atunci Mustafa l-a întrebat: “Dar de ce îţi doreşti tu toate astea? Crezi c-aşa vei fi mai fericit? Vei fi mai bun oare? De-asta eşti tu mereu supărat şi rău cu toată lumea, pentru că nu ai averi? Dar ţi-ai dorit vreodată cu adevărat să ai tot ce am eu şi ai făcut ceva să meriţi toate acestea, ai încercat măcar să faci ceva ca să ai totul?” Ahmed nu ştiu ce să răspundă la toate aceste întrebări şi tăcu mâlc.

download

Mustafa îl chemă lângă el, pe perne, să servească împreună cafeaua, timp în care tăcură amândoi. În surdină se auzea o muzică orientală plăcută, relaxantă şi mirosul de tămâie şi chihlimbar din salon se amesteca cu cel al cafelei, răsfăţându-ţi simţurile şi dându-ţi un sentiment de armonie, pe care până şi Ahmed, cu toată urâţenia sufletului său, îl trăi. Era mai liniştit acum şi impresionat de gustul şi aroma cafelei lui Mustafa, îl întrebă pe acesta care era secretul. Mustafa îi dezvălui secretul său: Arzum Okka şi îi spuse că-l aşteaptă mâine dimineaţă în grădina de lângă moschee, de unde vor pleca împreună la o plimbare pe ţărmul Bosforului.

A doua zi, dis-de-dimineaţă, se întâlniră în grădină, aşa cum vorbiseră şi plecară la drum. Pe drum, Mustafa îi spuse lui Ahmed că încă mai aşteaptă răspunsurile la întrebările pe care i le adresase cu o zi în urmă. Atunci, Ahmed îi mărturisi că el niciodată n-a avut nimic, n-a avut familie, n-a avut casă, nici măcar o femeie care să-l iubească şi că de aceea îşi dorea să fie bogat, ca să poată să aibă toate acestea.

Se opriră apoi pe o plajă pustie, la umbra unui palmier uriaş, să se odihnească, iar Mustafa îl întrebă ce şi-ar dori acum, în momentul acesta. Servitorul îi spuse că ar vrea să fie împreună cu femeia pe care o iubeşte. Stăpânul îi spuse să închidă ochii şi să-şi imagineze acest lucru. Aşa şi făcu. Închise ochii şi… parcă totul era real…

Era cu o femeie frumoasă, tânără şi veselă, discutau şi radeau împreună, parcă se cunoşteau de când lumea. Erau fericiţi! Şi totul părea atât de real… Îi zise apoi femeii că e momentul să plece acasă că se inserează (acasă… se pomeni rostind acest cuvânt inexistent în vocabularul lui până acum şi se minuna). Ajunseră în faţa casei şi nu-i veni să creadă… avea casa lui! Niciodată nu avusese o casă! În curte se auzeau glasuri de copii bucuroşi care alergară spre ei când intrară spre poartă. Erau copiii lui! Avea o familie! Acum nu-şi dorea decât ca timpul să stea în loc şi să fie cu toţii fericiţi.

Când se trezii din vis, Mustafa îl întrebă ce-a văzut şi după ce Ahmed îi povesti tot şi cât de adevărat părea totul, îi spuse: “Vezi? Nu trebuie decât să-ţi doreşti! Îndrăzneşte să visezi! Totul este posibil dacă-ţi doreşti cu adevărat ceva şi dacă crezi în acel ceva!”

Nu mai stătură mult şi plecară spre palat. Pe drum, Ahmed se tot întreba (în sinea lui) dacă nu cumva, acel palmier era fermecat şi putea îndeplini orice dorinţă şi se gândi să mai vină şi altădată la el, singur însă. Nu mai fu nevoie să vină la palmier şi vom vedea în continuare de ce…

O lună mai târziu, a două zi după ce Mustafa îşi serbă ziua de naştere la palat cu fast şi atmosferă de poveste, acesta îl chemă pe Ahmed la el şi-i spuse să se pregătească de plecare pentru că vrea să-i arate ceva. Merseră cam un sfert de oră pe jos pe un drum necunoscut de el şi la un moment dat, în faţa lor se arătă o căşuţă frumoasă, ca-n poveşti.

casuta

Mustafa îi zise: “Asta-i casa ta! Primeşte-o în semn de recunoştiinţă din partea mea pentru că m-ai învăţat ce înseamnă răbdarea!”

Ahmed nu mai ştiu cum să-i mulţumească stăpânului şi pentru prima dată în viaţă lui era fericit şi râdea. O singură întrebare avu pentru Mustafa. Era curios de unde avea acea cafetieră miraculoasă care făcea cea mai bună cafea din Turcia. Mustafa îi spuse că a cumpărat-o din magazinul MarketOnline.ro şi îi zise să aştepte puţin că mai are o surpriză pentru el. După câteva secunde venii la el cu o cafetieră Arzum Okka.

okka-wh-1

Mai târziu, la câteva luni de la întâmplarea pe care v-am povestit-o, Ahmed venii la Mustafa împreună cu o tânără frumoasă (precum cea din visul pe care l-a avut la palmier, pe ţărmul Bosforului) pe care i-o prezentă acestuia ca drept viitoarea lui soţie. Mustafa îi felicită pe amândoi şi-i zise lui Ahmed: “Vezi? Cum toate se rezolvă de la sine? Adu-ţi aminte… nu trebuie decât să-ţi doreşti cu adevărat un lucru şi se întâmplă! Aşa… ca prin minune!”

Articol înscris la SuperBlog 2015, proba 1, sponsor MarketOnline.ro.

logo_marketonline_mic1

Posted on 8 October 2015, in Advertoriale, Recomandari and tagged , , , , , . Bookmark the permalink. 2 Comments.

  1. Superba poveste datatoare de … speranta!!!

  1. Pingback: SuperBlog | Proba 1. O mie și una de… arome!

Lasa un comentariu

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: