Nostalgie de toamnă

 

Ce dor mi-e de tine, varăDezgolită de frumuseţea verdelului crud, tânjind după răsfăţul tău, după zilele cu soare şi nopţile tale furtunoase, cufund în reverie şi-adorm la sânul toamnei. Te aştept, primăvară, ne mai desparte o iarnă, după făurar trezeşte c-un sărut! Până atunci -mbrac în anotimpul ce aduce frig şi îmbătată de vinul dulce al strugurilor, ascult tăcerea norilor dinainte de ploaie, simfonia vântului şi a frunzelor moarte şi tânguirile verii trecute. Cel mai trist bocet e al copacilor, îmi sărăceşte sufletul gândindu la efemer, dar ştiu vine primăvara şi veşnicia e ascunsă într-o clipă.

Plâng copacii şi lacrimile lor, frunze veştejite, toamna le ridică în aer. Octombrie. Vârtej de frunze muribunde… stă plouă… şi toamna mi se cuibăreşte în casă şi-n suflet. Vântumi deschide fereastra, parcă cheamă. La pervaz, o frunză moartă. O ridic, o ţin în palme şi-o privesc. Îmi spune poveşti de astă vară. O ascult, o mângâi încet, n-o doară. Aş vrea -i dau viaţă. O adiere însă mi-o fură din palme şi mi-o ridică spre cer.

Aştept ca vântul mi aducă o veste de la tine.

eu

 

 

 

Posted on 1 October 2015, in De-ale mele and tagged , . Bookmark the permalink. 2 Comments.

Lasa un comentariu

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: