Ce-am învăţat de la animalele mele

“Am învăţat de la animale lucruri mai multe şi mai profunde decât de la oameni.” Subscriu la cele spuse de Szoby Cseh. Iar când oamenii ne dezamăgesc, animalele ne dau motive să zâmbim din nou, dăruindu-ne dragoste şi afecţiune necondiţionată. Sunt cei mai buni ascultători, niciodată nu ne vor critica (poate să ne certe puţin când nu-i băgăm în seama 🙂 ) şi întotdeauna ne vor influenţa în mod pozitiv viaţa, starea de spirit, pofta de viaţă.

Am crescut de mică cu animale: pisici, câini, broaşte ţestoase, porcuşori de guineea, papagali, iepuraşi, căpriţe, găini, gâşte, raţe.  De mică am învăţat să le iubesc, să le respect, să le preţuiesc. Iar compasiunea mea pentru animale s-a transformat în recunoştiinţă. Când îmi privesc blănoşii, simt o profundă recunostiinta pentru că ei mi-au oferit poate mai mult decât le-am oferit eu, pentru că mi-au arătat ce înseamnă să iubeşti necondiţionat, pentru că m-au ajutat să mă descopăr pe mine însămi.

1

Ce-am învăţat de la animalele mele:

1. Să fiu loială
Orice mi s-ar întâmpla, cât de greu mi-ar fi, câinele meu va fi în continuare lângă mine, plin de dragoste şi admiraţie.

8

2. Să iert şi să nu ţin ranchiună, chiar dacă cineva m-a rănit.

15

3. Oricând pot s-o iau de la capăt, indiferent ce s-ar întâmpla.

Mi-amintesc cât de speriaţi erau amândoi (şi motanul şi căţeaua) când i-am adus acasă. Şi obosiţi şi stresaţi, dezorientaţi, slabi, amărâţi, pierduţi. Şi cine ştie prin câte or fi trecut… Căţeaua ştiu că a stat multe săptămâni în ger în faţa unui bloc şi nu putea nimeni s-o prindă pentru că era foarte speriată. Am adus-o acasă cu urechile şi nasul degerat, cu boli de piele, pureci, păduchi. Mi-au trebuit două săptămâni să-i câştig încrederea. Cu răbdare şi blândeţe am reuşit. Motanul şi el slab mort, purecos, dar foarte drăgăstos. Cu el a fost mai uşor să mă împrietenesc. Ei mi-au demonstrat că poţi s-o iei de la capăt oricând.

12

4. Să iubesc necondiţionat. Oamenii, animalele, natura. Să iubesc fără să cer nimic în schimb.

7

5. Ce e prietenia adevărată

Întotdeauna simt când sunt tristă şi vin lângă mine încercând parcă să-mi transmită că sunt alături de mine. Poate vi se pare greu de crezut, dar chiar aşa e. Şi mai ales căţeaua face asta. Uneori se întristează şi ea, dar apoi începe să facă tot felul de giumbuşlucuri, să mă lingă pe faţă, arătându-mi toată dragostea şi înţelegerea din lume. Imediat mă binedispune şi-mi revine zâmbetul. Sunt cei mai buni prieteni şi cei mai buni doctori, psihologi. Pe cuvânt!

5

9

6. O zi fără zâmbete, e o zi pierdută

De când îi am, nu există zi în care să nu râd măcar o dată în hohote.

10

7. Cu o privire inocentă poţi obţine orice!

Nu pot să le rezist când mă imploră din priviri, cu mutrişoarele alea nevinovate, fie să mă joc cu ei, să le dau ceva bun de mâncare sau să-i bag în seamă, să-i scot afară. Şi ei ştiu asta, şmecherii 🙂

2

8.  Nu o să fiu niciodată prea bătrână pentru a mă juca.

Viaţă-i scurtă, aşa că de ce să iau totul în serios??

3

9. Să “latru”, dar să nu muşc!

Să spun ce am de spus, dar să nu fiu agresivă şi să nu fac rău.

6

10.   Niciodată să nu pretind că sunt ceea ce nu sunt şi să nu fiu ipocrită.

16

11.   Întotdeauna să-i salut pe cei dragi atunci când vin acasă sau în vizită pe la mine şi să le arăt că sunt fericită că-i văd. Aşa cum şi ei mă întâmpină bucuroşi pe mine când mă întorc acasă.

14

12.   Să ies la plimbare în fiecare zi.

Dacă nu aveam căţeaua, cine ştie dacă mai ieşeam aşa des la plimbare seara… E de nepreţuit momentul ăla în care îi spun: “Hai să mergem, Cici!” E în culmea fericirii. 🙂 Cine are un câine, ştie cât de bucuros şi recunoscător e atunci când ies împreună la plimbare.

1

13.   Să mă odihnesc cât pot de mult.

Şi câinii şi pisicile adoră să moţăie sau să doarmă. La fel şi noi oamenii ar trebui să facem asta, să nu neglijăm să ne odihnim.

4

14. Să am încredere în instinctele mele (cu privire la o situaţie sau o persoană)

Şi aşa e. De cele mai multe ori, instinctele nu mă înşeală.

cici

15.   Bunurile materiale nu contează.

Unui animal nu-i trebuie niciun lucru ca să fie fericit (în cazul lor, să zicem, jucării, hăinuţe). Se mulţumesc cu atenţia şi grija pe care le-o acorzi, cu dragostea ta. Fericirea stă în lucrurile mărunte. Şi mai de preţ decât orice bun material sunt sentimentele, relaţiile cu ceilalţi, felul în care-i tratăm pe aceştia.

13

16.   Să arăt compasiune

11

Câinii sunt nişte fiinţe pline de compasiune şi de iubire. Ei  ne dau adevărate lecţii de viaţă şi ne învaţă să fim mai buni.

Iubiţi animalele şi respectaţi-le, căci aveţi ce învăţa de la ele! Respectându-le pe ele, vă respectaţi pe voi înşivă.

Un articol dedicat sufletelor mele pereche: Gato şi Chiquita.

Advertisements

One thought on “Ce-am învăţat de la animalele mele

Lasa un comentariu

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s