Dacă nu sunteţi plecaţi în vacanţă şi aveţi chef de o plimbare prin oraş, dar aţi văzut cam tot ce se putea vedea în Bucureşti (sau cel puţin aşa credeaţi), toate muzeele, toate parcurile şi toate obiectivele turistice importante şi cunoscute în Bucureşti, în caz că nu are loc niciun eveniment (mai rar ce-i drept), iată câteva idei. 2-3 ore ne-a luat să le vizităm (într-o duminică) mie şi unei prietenei. În curând şi despre alte locuri mai puţin ştiute pe care le-am vizitat sau pe care urmează să le vizitez.
Am ales o zona centrală, parte din centrul vechi, dar nu acela pe care-l ştie toată lumea (Lipscaniul, Gabroveni, Franceză, etc), căci centrul vechi nu înseamnă doar zona aceea. E vorba de zona Grădina Icoanei, Arthur Verona, Bd. Dacia. Şi am început cu Schitul Darvari, care se află în apropiere de Şcoala Centrală, pe străduţa Schitul Darvari, nr.5 (cum mergeţi pe str. Icoanei de la Şcoala Centrală, se face la un moment dat o străduţă la dreapta).
Schitul Darvari este un mic lăcaş de cult construit în 1834 pentru familia Darvari şi apropiaţii ei. În curând avea să devină un lăcaş de cult pentru întreaga comunitate. 12 călugăriţe au fost aduse aici pentru a cânta slujbe şi pentru a se ocupa de organizare. În 1864, odată cu secularizarea averilor mănăstireşti, cele 12 călugăriţe au fost nevoite să plece la mănăstirile Ciorogârla şi Pasărea, iar mai târziu, regimul comunist a transformat mănăstirea în biserica de mir. În 1989, schitul a fost redeschis pentru vizitare, însă la scurt timp a fost închis pentru restaurare întrucât picturile erau şterse din cauza fumului abundent folosit în perioada comunistă. Pereţii au fost pictaţi din nou de Părintele Sofian, stareţul Mănăstirii Antim, lucrările terminându-se în 1996, iar chiliile deteriorate au fost restaurate în 2002.
Mai multe informaţii puteţi găsi pe site-ul schitului: http://www.schituldarvari.ro. Şi o precizare: Dacă vreţi să-l vizitaţi, îmbrăcaţi-vă decent, altfel o să vă facă observaţie călugării 🙂
Noi nu am fost la schit pentru slujbă, ci pentru a-l vizita (ca şi punct turistic).
Şi dacă tot sunteţi în zonă, treceţi şi pe la Şcoala Centrală. Aceasta se poate vizita înăuntru de regulă când sunt evenimente (Noaptea Muzeelor, Noaptea Sânzienelor şi altele).
Şcoala Centrală este o instituţie de învăţământ preuniversitar din Bucureşti care a funcţionat de-a lungul vremii sub mai multe denumiri (între care şi Pensionatul Domnesc de Fete). Iniţial, Şcoala Centrală a fost instituţie dedicată educaţiei fetelor aparţinând elitei bucureştene. A fost construită printr-o rezoluţie a lui Barbu Ştirbey în1851, arhitectura clădirii fiind realizată de Ion Mincu. (sursa: wikipedia)
De asemenea, în zonă sunt foarte multe case vechi şi frumoase pe care le puteţi admira.
De la Schitul Darvari ne-am îndreptat spre Strada Pictor Arthur Verona. După ce se intersectează cu Dionisie Lupu, la câţiva metri, pe dreapta (la nr. 52), găsiţi oţetarul, copacul care a înghiţit un gard. Falnicul copac supravieţuieşte având nişte zăbrele metalice în trunchiul lui.
De admirat, nu?
În apropiere se află Biserica Anglicană. Era închisă duminică după-amiază; nu ştiu să vă zic care e programul dacă vreţi s-o vedeţi şi la interior.
Şi pentru că n-am apucat la Street Delivery să văd opera finală de grafitti de pe Arthur Verona (care se schimbă în fiecare an, după cum ştiţi), am văzut-o acum.
De pe Arthur Verona, am intrat în parcul Grădina Icoanei, apoi am ieşit pe Jean Louis Calderon şi ne-am oprit să ne odihnim puţin în parcul Ion Voicu. Trecusem de mai multe ori pe lângă el, dar niciodată nu m-am oprit.
Am ieşit apoi în Bulevardul Dacia şi ne-am băgat la stânga pe Vasile Lascăr, mergând pe jos până în Ştefan cel Mare şi apoi Parcul Circului, să vedem lotuşii egipteni.
În parcul Circului (amplasat pe fostul lac al fabricii de cărămidă Tonola) se află lacul Tonola, alimentat de izvoare naturale şi propice dezvoltării lotuşilor egipteni (nelumbo nucifera). Acum în august e perioada lor. Şi sunt superbi! Eu merg în fiecare an să-i văd.
Urmează şi alte articole cu locuri mai puţin cunoscute din Bucureşti!