Printre gânduri: Dor

mana

Am întins mâinile să te prind
dar…
erai atât de departe.

Te-am căutat în fotografii cu inima pulsând

căci un şuvoi de dor m-a inundat

Şi cât m-am întristat…

Gânduri mi se zbăteau prin colţuri rătăcite

şi şoapte de cuvinte nerostite într-un ecou insistent

Atomii toţi îmi povesteau de tine.

Mă doare dorul, mă îmboldeşte

Şi atâta neuitare-i strânsă-n mine

M-ascund mereu sub plapuma de oboseală.

Te-am căutat în vis rătăcind pe pământ şi te-am găsit odată.

Ochii albaştri ca cerul senin nu mai erau trişti acum aşa cum i-am văzut ultima dată.

De sub mantia-ţi neagră, mâna rece mi-a atins sufletul.

Te-am întrebat dacă vii cu mine,

Mi-ai zis că nu mai poţi acum, eşti prea departe.

M-ai necăjit şi-am tras cortina.

M-am trezit pe pământ cu faţa-n jos,

cu ochii plânşi şi braţele deschise ca nişte aripi

S-au frânt imediat şi n-am mai avut timp.

Când o să-mi fie dor de tine,

o să te strig din răsputeri.

Să nu te sperii de ţipătul meu, să nu-ntorci capul,

E dorul meu care te cheamă.

Tu rămâi pe drumul tău, nu înceta să cauţi, nu renunţa

Liniştea o s-o găseşti.

scari

Posted on 31 July 2015, in De-ale mele and tagged , , . Bookmark the permalink. 5 Comments.

  1. Si dorul meu! Ai scris asa bine!😦

  2. Andrei Harro

    EXTRAORDINAR DE FRUMOS, Andreea! Si profund …

Lasa un comentariu

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: