NU înseamnă NU, perverşilor libidinoşi! #violulecrima

Sunt femeie şi nu pot să rămân indiferentă la cazurile de hărţuire sexuală şi viol, tocmai pentru că şi eu am trecut prin experienţe neplăcute cu obsedaţi sexual, perverşi, libidinoşi. E revoltător că în România anului 2015, violatorii sunt lăsaţi în libertate, ba mai mult, în nemernicia lor, încearcă să denigreze victima transformând-o pe aceasta în vinovată. Mi se ridică păru-n cap, îmi creşte tensiunea, simt că o iau razna când mă gândesc că aşa ceva e posibil în zilele noastre. La noi, pedeapsa pentru viol e prea blândă, femeile rămân traumatizate pe viaţă, pentru că nenorocirile astea nu pot fi şterse cu buretele, iar dacă nu au parte de consiliere psihologică adecvată şi de sprijin moral din partea apropiaţilor, ajung la sinucidere. Sunt multe cazuri de fete care s-au sinucis după ce au fost puse la zid de comunitatea din care fac parte şi transformate din victime în vinovate, exact aşa cum a păţit şi fata din Vaslui. Sper să aibă puterea se treacă peste şi sper ca persoanele cu putere de decizie în ţara asta, oamenii legii, să aplice legislaţia în vigoare aşa cum trebuie şi aşa cum se face în orice ţară civilizată.

viol 2

Un adevăr detestabil: Femeilor le e frică de bărbaţi, de obsedaţii sexual, nu vreau să generalizez. Hărţuirea sexuală: un pericol existent la orice pas. Da da, pe stradă, la birou, în mijloacele de transport în comun, în parc, etc etc. Nu vreau să fiu înţeleasă greşit, acesta nu este un articol feminist, nu sunt o feministă radicală, tocmai, sunt conştientă că femeile nu pot fi egale cu bărbaţii, pentru că nu au forţa lor, pentru că n-au coaie (cum spun şmecherii), testosteron. Dar sunt o idealistă şi vreau să cred că evoluăm şi că vom ajunge la acel “nivel optim” de convieţuire, în care noi oamenii, bărbaţi şi femei deopotrivă, să trăim în linişte şi pace, armonie, fără ca nouă femeilor să ne mai fie frică că vom fi agresate noaptea pe străzi sau să umblăm vara în rochiţe cu teama că vom fi pipăite pe stradă de vreun libidinos. NU ÎNSEAMNĂ NU, libidinoşilor!

Nu cred că există femeie pe lumea asta care să nu fi trecut printr-o experienţă neplăcută cu perverşi. Eu însămi am trecut, prietenele, cunoştinţele mele la fel. O prietenă mi-a povestit cum în liceu, un an şi mai bine a fost urmărită şi hărţuită constant de un psihopat de ajunsese să-i fie frică să mai iasă pe stradă.

Prima mea experienţă cu un penis şi perversul posesor al acestuia, a fost în şcoala primară. Aveam doar 9 ani! Noi copiii ne jucam de-a v-aţi ascunselea în faţa blocului şi eu am fugit să mă ascund în scara vecină. Acolo, un bărbat la vreo 30 de ani m-a întrebat cum mă cheamă. Eu ruşinoasă nu i-am răspuns şi am vrut să ies din scară. Dar nu m-a lăsat. Se dădea în stânga, dreapta, ca să nu pot fugi. Apoi îl văd cum se deschide la pantaloni şi îşi scoate scula păroasă. Nu ştiam eu prea multe la vârsta aia şi totuşi în mintea mea de copil, am concluzionat că nu e normal ca nenea ăla să facă aşa. Când am văzut că nu mă lasă să plec, mi s-a făcut frică şi cred că frica m-a ajutat să scap de acolo. Mică de înălţime fiind, am reuşit să-l păcălesc şi să fug pe sub mâna lui. M-am dus imediat în casă şi i-am povestit mamei ce mi s-a întâmplat. M-a luat de mâna şi am plecat amândouă să-l căutăm. Nu mai era acolo bineînţeles. Imaginea cu scula aia păroasă m-a urmărit mult timp de atunci, la fel şi figura lui perversă pe care şi acum mi-o amintesc.

Un alt episod cu libidinoşi: Eram în şcoala generală, în vacanţa de vara, în tren, mă întorceam cu părinţii de la ţară. Aglomeraţie în tren, stăteam pe culoar, că nu erau locuri şi deodată simt ceva frecându-se de fundul meu prea insistent ca să fie din cauza înghesuielii. Mă dau mai în faţă, mai la stânga, mai la dreapta, îi arunc priviri insistente autorului ca să înţeleagă că ştiu că el e şi că nu-mi place ce face, nimic… continuă să mă pipăie şi să se frece de fundul meu. Mă duc şi îi spun mamei şi iese cu scandal. Ăla nu recunoaşte nimic, mama ţipă la el şi-l face în toate felurile, lumea se uită la noi… balamuc. Dar mai bine aşa, decât să nu zici nimic şi să-i laşi să creadă că e normal ce fac şi că nu te deranjează, fără să ripostezi.

Poate cea mai traumatizantă experienţă prin care am trecut (nu, nu a fost viol, dar cred c-am fost la un pas) a fost în liceu. Aveam 17 ani, era în vacanţa de vară şi un amic (aşa îl consideram) m-a trădat. Amicul asta mă ajutase să fac nişte proiecte la informatică şi fusesem de mai multe ori la el acasă ca să lucrăm. Ne mai întâlnisem şi în discotecă. Într-o zi m-a chemat pe la el să ne uităm la un film. Nu-mi plăcea de el, nu ştiu lui dacă îi plăcea de mine, dar era pentru mine un amic şi atât. Nici nu m-am gândit la ceva rău în momentul în care m-a invitat la el acasă la film, nu mi-a trecut prin cap ce avea să se întâmple şi am acceptat invitaţia. Am ajuns la el, am stat puţin de vorbă şi după câteva minute, a apărut un individ. Îl ştiam din vedere, din discotecă (atunci m-am prins că probabil ei au aranjat dinainte, în discotecă, cine ştie, ăla pusese ochii pe mine şi a vorbit cu amicul meu să aranjeze întâlnirea), ştiam că are o reputaţie proastă, se zvonea că ar fi făcut puşcărie şi că e un depravat. Bineînţeles că nu mi-a mirosit bine toată treaba de cum a intrat pe uşă şi deja în mintea mea se derulau scenarii la care nici nu voiam să mă gândesc. S-a aşezat tacticos pe un scaun şi m-a întrebat ce telefon am (eu eram cu telefonul în mână). Apoi a zis să i-l dau să se uite la el. Nu am vrut şi mi l-a smuls din mână. M-am ridicat să plec şi l-am rugat să-mi dea telefonul. El mi-a zis că telefonul rămâne la el şi că nu plec nicăieri. Mă uitam intrigată la Adrian (amicul meu), cerându-i din priviri să facă ceva, să intervină. Zâmbea. Apoi, musafirul mi-a cerut să-mi dau bluza jos. Am refuzat să fac asta şi a venit lângă mine să mă pipăie. Am început să plâng şi să-i implor să mă lase în pace, să plec. Atunci, a intervenit Adrian, în final, şi i-a zis să mă lase în pace. Nu ştiu exact ce au vrut să facă, poate că se aşteptau să cedez şi să accept şi poate le-a fost frică să continue văzându-mă că plâng şi că îi rog să mă lase în pace, pentru că m-au lăsat să plec şi mi-au dat telefonul. Am rupt-o la fugă cât am putut eu de tare şi am alergat în continuu până am ştiut că sunt atât de departe de ei încât să nu mă găsească. Nu i-am povestit decât sorei mele şi mai târziu unei prietene şi unui fost prieten care a zis că o să-l caute şi o să-l bată (nu ştiu dacă a făcut asta, n-am mai ţinut legătura cu el). Poate că trebuia să merg şi la poliţie, să-i sperii cumva, altceva oricum nu puteam să fac, dovezi n-aveam şi ştiţi cum sunt legile la noi.

viol

Fără să exagerez în vreun fel, mie mi-e frică să umblu seara târziu, noaptea pe stradă. Nu spun că e plin de violatori şi obsedaţi pe stradă, dar la câte experienţe am avut şi câte mi-au povestit şi alte femei (şi nu-s puţine), tind să cred că nici ei nu-s puţini. Evit locurile întunecoase, pasajele subterane, gangurile, chiar dacă trebuie să ocolesc. Am avut o perioadă în care umblam cu un cuţitaş în geantă pentru că mă tot hărţuia un obsedat într-un gang pe care trebuie să-l traversez ca să ajung la metrou. Tot eu am renunţat la el (pacifista de mine) spunându-mi că nu e normal să umblu cu aşa ceva la mine, că poate să întâmplă alte nenorociri. Şi am zis că-mi iau un spray paralizant, dar nu l-am luat nici până-n prezent. Evit să mă urc în taxiuri parcate, prefer să sun la centrală şi să chem unul, iar seara când mă întorc de la vreun spectacol, concert, care s-a terminat mai târziu, întotdeauna le trimit mesaje prietenilor cu numele taximetristului şi indicativul (în caz de ceva). Când ies cu prietenele, ne trimitem mesaje când ajungem acasă ca să ştim că am ajuns cu bine. Şi de cele mai multe ori, am grijă să nu mă prindă noaptea singură pe stradă. Aşa că, fetelor, fiţi precaute!

Aş putea să “povestesc” mult şi bine, mi se întâmplă frecvent în mijloacele de transport în comun să am de-a face cu obsedaţi sexual. Şi mai sunt libidinoşii aia cărora le place să-i priveşti când fac laba prin ganguri, în parc, după blocuri. Strigă după mine să mă uit la ei şi mă hărţuiesc verbal. Cică ăştia ar fi inofensivi, zic unii. Nu ştiu dacă-i aşa, şi asta e o hărţuire şi naiba ştie ce e în mintea psihopatului. Trebuie să fiu precaută. Mi-aduc aminte de un grăsan la mare, în Mamaia. De ăsta îmi vine să şi râd, nu că ar fi ceva amuzant, dar chiar era penibil. Îmi învăţase programul de mers la plajă, dimineaţa şi seara şi cum treceam prin faţa blocului lui, se urca în pielea goală pe pervaz la geam, burtoiul imens îi atârna în jos şi începea să se masturbeze. Până dispăream din raza lui vizuală, mă tot strigă să mă uit la el. Şi mai sunt afemeiaţii, machomenii, ăia care te fluieră pe stradă şi fac remarci sexuale, ăia care dacă te văd într-o fustă mai scurtă sau o haină mai mulată, simt nevoia să-ţi pună o mâna pe cur sau să-ţi ridice fusta, ăia care cred că femeile se simt bine când ei fac asta, ăia care strigă după tine “ce te-aş fute, p…o”. “Stimabililor”, nu confundaţi complimentele cu hărţuirea sexuală! Nu confundaţi dăruirea unei femei, sexul de bunăvoie, cu japca! Indiferent cât de sexy ar fi ea, cât de provocator s-ar îmbrăca, cât de depravată ar fi şi cu câţi bărbaţi s-a culcat. Nici animalele nu au porniri din astea (că tot vorbim de instincte animalice în cazul obsedaţilor sexual), masculii curtează femelele, nu le iau cu japca, fiecare specie are ceremonialul ei înainte de împerechere. Nici prostituatele în bordeluri sau pe stradă nu se iau cu japca.

Iar dacă am un bust generos de la mama-natură, un cur mişto şi picioare sexy, dacă mă îmbrac cu o fustă sau un tricou mulat, nu înseamnă că aştept să sară masculii în călduri pe mine, nu înseamnă că lansez invitaţie la viol. La fel cum nici eu nu sar pe bărbaţii la bustul gol de pe stradă (am uitat, ei pot să meargă dezbrăcaţi pe stradă) şi nu m-apuc să pipăi în autobuz un fund de bărbat îmbrăcat în nişte blugi mulaţi, sexy. Dacă hărţuieşti şi violezi o femeie şi nu eşti în stare s-o ai decât cu forţa, nu eşti bărbat adevărat! Un penis şi nişte coaie, nu-ţi dau statutul ăsta. NU înseamnă NU! #violulecrima

Posted on 21 July 2015, in Chestiuni serioase and tagged , , , , , , , . Bookmark the permalink. Leave a comment.

Lasa un comentariu

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: