Eco-voluntariat în penitenciare

images (1)

Închisoarea… spital al justiţiei, cea mai bună şcoală pentru infractori sau un univers paralel, cu reguli extreme de dure, mult diferite de cele ale oamenilor liberi, care naşte monştrii? Dincolo de aspectele superficiale legate de instituţiile penitenciare, pe care noi cei din viaţa de-afară le cunoaştem (precum suprapopularea penitenciarelor, relaţiile de cumetrie ale angajaţilor din acest sistem), există alte aspecte importante care sunt ignorate şi care-i vizează doar pe cei care trăiesc sau au trăit acolo închişi.

În închisoare un deţinut este izolat de lume, trebuie să respecte un anumit regulament, îi sunt interzise şi permise anumite lucruri, aproape că toate drepturile pe care credea că le are, nu mai există. Nu mai există autonomie, omul îşi pierde demnitatea şi sunt situaţii în care este tratat ca o bestie, asta datorită stigmatizării şi a lipsei de tact a gardienilor. Nu mai vorbim în zilele noastre de tortură, pedeapsa este privită ca o pierdere a unor drepturi şi bunuri, dar probabil că fără reguli stricte cum ar fi raţionalizarea mâncării, carcera şi alte privaţiuni, acest sistem nu ar funcţiona.

Un individ ieşit de la închisoare se va confrunta cu alte probleme mult timp după aceea şi poate tot restul vieţii, pentru că reintegrarea în societate nu se face uşor din cauza prejudecăţilor şi pentru că nici el nu poate să facă abstracţie de experienţele trăite pe parcursul detenţiei, experienţe care-i vor pune beţe-n roate în societate. Poate că cel mai dificil moment al detenţiei este acela în care a ieşit din închisoare. Da, e un paradox, dar abia după eliberare, daunele detenţiei se fac simţite, căci problemele la nivel psihologic sunt mult mai mari decât cele fizice.

download (1)

Cum se comportă un fost deţinut reîntors în libertate? Ce se petrece în mintea lui? De ce probleme se loveşte în societate odată ieşit din penitenciar? Vom vedea în continuare.

Gabriel, fost deţinut: A ispăşit doi ani şi jumătate pentru furt în penitenciarul de la Jilava. Acum este liber, dar spune el că de 5 ani trăieşte într-o lume mai închisă decât era celula lui. În cei 5 ani de când este liber, a schimbat numeroase locuri de muncă, din cauza trecutului şi a cazierului. Încearcă să se angajeze, dar… pe cazierul lui scrie furt calificat, astfel că majoritatea interviurilor pentru angajare se termină cu NU.

Şi ca el sunt mulţi… În România nu există programe de asistenţă socială post-detenţie şi supraveghere (sau dacă există sunt prea puţine şi nu sunt puse la punct) menite să ofere suport foştilor deţinuţi pentru reintegrarea lor în societate şi asigurarea condiţiilor minime de viaţă: o locuinţă, un loc de muncă. Adesea, persoanele care au fost condamnate la pedepse cu privare de libertate, se confruntă cu prejudecăţile şi etichetele puse de societate şi prezintă un risc ridicat de excluziune pe piaţa muncii. În afară de asta, rata de recidivă este alarmant de mare din cauza lipsei programelor de supraveghere sau a neadaptării programelor social-educaţionale la contextul socio-economic actual. Mulţi dintre cei care ispăşesc o pedeapsă privativă de libertate, ajung să comită din nou infracţiuni şi revin mai devreme sau mai târziu în penitenciare.

O altă hibă a sistemului de detenţie din România este lipsa activităţilor ce au ca scop instruirea şi calificarea deţinuţilor în diverse meserii sau a unor cursuri de pregătire a personalului supraveghetor cu scopul îmbunătăţirii interacţiunii acestora cu deţinuţii. Totodată, la nivel naţional, se discută prea puţin această problemă care priveşte societatea în mod direct, în condiţiile în care ar trebui încurajat dialogul şi colaborarea între autorităţile publice, angajatori şi societatea civilă, pentru a elimina acest fenomen de discriminare.

Pe de o parte, percepţia negativă a societăţii faţă de deţinuţi, stereotipurile şi prejudecăţile au la bază şi lipsa de informaţii despre situaţia reală a deţinuţilor din România şi informaţiile eronate sau trunchiate care circulă cu privire la sistemul penitenciar.

Dezvoltarea unui sistem de training al deţinuţilor, calificarea într-o meserie (tradiţională sau ecologică), voluntariatul în penitenciare, emiterea de recomandări pentru angajatori şi înlăturarea stereotipurilor, măresc şansele găsirii unui loc de muncă, facilitează incluziunea socială foştilor deţinuţi, îmbunătăţesc imaginea acestora şi pot avea efecte pozitive la nivel personal şi psihic, prin creşterea încrederii în forţe proprii, a stimei de sine, a sentimentului de stabilitate, responsabilizare şi independenţă. Mai adaug aici, amenajarea unui centru de pregătire şi instruire a ofiţerilor şi agenţilor supraveghetori, având ca teme comunicarea şi mijloacele de rezolvare a situaţiilor conflictuale, în vederea însuşirii modelelor de bune practici existente la nivel european în penitenciare şi îmbunătăţirii interacţiunii cu deţinuţii, precum şi conştientizarea publicului larg şi sensibilizarea acestuia, cu privire la importanţa reintegrării foştilor deţinuţi în societate.

images (2)

De asemenea, trebuie înţeles faptul că deţinuţii nu sunt privaţi de libertate doar pentru a fi pedepsiţi şi izolaţi de comunitate, ci şi pentru a fi reabilitaţi şi sprijiniţi să se reintegreze în societatea, iar sistemul penitenciar românesc trebuie să pună accent pe respectarea drepturilor omului şi în cazul deţinuţilor şi foştilor deţinuţi. Tratarea acestora cu demnitate, apropierea acestora de societate pe perioada detenţiei, îi pot determina să-şi schimbe comportamentul şi să devină cetăţeni mai buni. Fiecare om merită o a doua şansă!

”De cele mai multe ori, privarea de libertate, chiar şi pe perioada limitată, atrage după sine un stigmat pe perioadă nedeterminată. Adesea ne vine greu să acordăm cu adevărat a doua şansă. Natura este mai iertătoare, de aceea este cadrul perfect pentru a (re)descoperi puterea faptelor bune. Chiar şi cei care în trecut au greşit sunt capabili de fapte bune, voluntare, pentru natură, iar pentru toţi ceilalţi fapta bună poate reprezenta reprimirea în comunitate”, a declarat Doru Mitrana, directorul Asociaţiei MaiMultVerde, acesta fiind mesajul pe care încearcă să îl transmită prin intermediul proiectului ”Eco-voluntariat în penitenciare” .

vizual_Eco-voluntariat_in_penitenciare

”Eco-voluntariat în penitenciare” este un proiect unic în felul lui, care promovează beneficiile voluntariatului pentru mediu în rândul persoanelor private de libertate din Penitenciarul Craiova şi Penitenciarul pentru Minori şi Tineri, precum şi în rândul comunităţilor din Craiova şi Işalniţa. De asemenea, se urmăreşte iniţierea de practici sustenabile în domeniul protecţiei mediului atât în comunitate, cât şi în instituţiile penitenciare, un prim rezultat direct fiind implementarea unui sistem de colectare selectivăşi acţiuni de îmbunătăţiri funciare şi peisagistice de care vor beneficia aproximativ 1.505 de persoane private de libertate şi 600 de angajaţi ai penitenciarelor. Partenerii proiectului sunt Asociaţia MaiMultVerde, Penitenciarul Craiova, Penitenciarul pentru Minori şi Tineri, Federaţia VOLUM şi Primăria Işalniţa. Proiect finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, Fondul ONG în România. Perioada de desfăşurare este de 10 luni: august 2014 – mai 2015.

images

În cadrul acestui proiect, cu sprijinul Federaţiei VOLUM (Federaţia Organizaţiilor care Sprijină Dezvoltarea Voluntariatului în România), vor fi selectate 100 de persoane private de libertate din Penitenciarul Craiova şi din Penitenciarul pentru Minori şi Tineri şi 20 de voluntari din rândul comunităţii locale şi vor fi implementate cinci programe de voluntariat pentru mediu în penitenciare. Aceste programe sunt:

  • eco-antreprenoriat (instruirea persoanelor private de libertate în domeniul agriculturii ecologice în scopul înfiinţării unei sere şi a unei livezi în cadrul penitenciarului)
  • management forestier responsabil şi horticultură (instruirea persoanelor private de libertate în scopul gospodăririi responsabile a pădurilor, înfiinţarea unei pepiniere de salcâm, realizarea unei acţiuni de plantare pe un teren oferit de Primăria Işalniţa, amenajarea unui spaţiu verde în penitenciar)
  • energii alternative (dobândirea cunoştinţelor necesare implementării unor proiecte de reducere a amprentei de carbon în cadrul penitenciarelor)
  • conservarea biodiversităţii (familiarizarea a 6 persoane lipsite de libertate din Penitenciarul pentru Minori şi Tineri Craiova cu schimbările climatice şi degradarea habitatelor ca urmare a activităţilor antropice)
  • implementarea colectării selective în unităţile penitenciare şi valorificarea deşeurilor în cele două penitenciare vizate de proiect.

Partenerii proiectului îşi propun să ofere un cadru în care toţi participanţii să înţeleagă cu adevărat valoarea cetăţeniei active şi avantajele acesteia atât la nivel personal, cât şi social. Încurajând iniţiativele în domeniul voluntariatului pentru mediu, se doreşte crearea unor mecanisme care să faciliteze dialogul şi cooperarea între membrii comunităţii şi persoanele private de libertate în scopul reintegrării după punerea în libertate a acestora din urmă.

Un articol marca Blogal Initiative şi Fondul ONG în România.

Surse foto: http://www.ziare.com.

Posted on 11 March 2015, in Chestiuni serioase and tagged , , , , , , , . Bookmark the permalink. Leave a comment.

Lasa un comentariu

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: