Lăcomia, un viciu care degradează

Dintotdeauna s-a văzut atracţia pe care o au bunurile materiale şi banii asupra omului şi faptul că acestea îl împing să devină lacom şi zgârcit, îl orbesc şi îl împiedică să înţeleagă cât de mult pierde la nivel spiritual, personal, familial, social, uitând care este scopul vieţii sale pe pământ. Un fel de idolatrie care până la urmă nu-i aduce nimic bun şi care-l face să-şi piardă demnitatea, pacea, liniştea, fericirea, libertatea, prietenii, persoanele apropiate din viaţa lui. În final, se întâmplă exact pe dos de ceea se aştepta: Pierde tot!

Dragostea exagerată faţă de bunurile materiale şi lăcomia arată clar o tulburare, o dezordine în sentimentele interioare. Omul, în loc să-şi iubească viaţa, familia, prietenii, iubeşte mai mult bunurile materiale. Asta-i societatea în care trăim, din păcate, o societate bazată pe bani, dornică de a acumula cât mai multe bunuri materiale, chiar cu orice preţ şi care evaluează totul în funcţie de câştig, călcând cum s-ar spune peste cadavre.

Sunt oameni care au intrat în posesia unor bunuri materiale, s-au pricopsit cu ele, apoi au uitat cum le-au căpătat şi şi-au pierdut şi ultima fărâmă de omenie. Şi mai sunt oameni care au pierdut în viaţă multe, dar nu au sărăcit din punct de vedere spiritual. Adevărata bogăţie nu e în bani şi bunuri pământeşti, ci în bunătate şi virtuţi valoroase: demnitate, generozitate, onestitate, dreptate.

lacomie-1

Vorbim la ora actuală nu de o criză economică şi financiară, ci mai degrabă de o criză de omenie, o tiranie a sufletului în goana după material câştigat nedrept, fără morală, cu orice preţ şi fără măsură.

Aristotel îndemna omul să fie moderat faţă de bunurile materiale, să nu le permită să devină mai mult decât ceea ce sunt: nişte instrumente în slujba lui. Altfel îl vor subjuga şi îl vor priva de linişte şi va deveni el un instrument în slujba lor.

Aminteşte-ţi omule, că atunci când părăseşti acest pământ, nu poţi lua nimic cu tine din ceea ce ai primit. Şi nu e important ce laşi în urma ta după ce mori, important e ce laşi în urma ta trecând prin viaţa altora. Lasă o “amprenta” bună pentru că oamenii poate vor uita ce ai spus, ce ai făcut, dar nu vor uita cum i-ai făcut să se simtă (după cum spunea Maya Angelou). Şi ai grijă că fericirea ta să nu-i facă pe alţii să sufere!

Posted on 26 January 2015, in De-ale mele and tagged , , , , . Bookmark the permalink. Leave a comment.

Lasa un comentariu

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: