Reîntoarcerea la emoţii

Vezi adesea oameni care se comportă diferit acasă cu familia, faţă de cum se comportă cu prietenii sau cu colegii. Poate chiar tu eşti unul dintre ei. În familie eşti cineva, la serviciu eşti altcineva, iar singur eşti… altfel. Ajungi să fii trei sau mai multe persoane diferite şi la un moment dat o stare de confuzie te cuprinde: nu mai ştii cine eşti tu cel adevărat. Obişnuit să porţi mereu o mască, îţi pierzi identitatea.

Îţi creezi o imagine despre persoana ta în funcţie de judecăţile emise de anturajul tău şi uiţi că poţi avea o viziune directă a ceea ce eşti. Uiţi de tot ceea ce simţi, uiţi de nevoile, dorinţele tale şi ajungi într-un final să devii ceea ce vor cei din jurul tău să fii, crezând că propriile tale dorinţe sunt definite de aşteptările celorlalţi. Îţi creezi un personaj, circuli mascat pentru a-i înşela pe ceilalţi şi apoi te înclini în faţa a ceea ce gândesc ei despre tine. Acest teatru devine un obstacol major al cunoaşterii de sine.

masca

În societatea în care trăim, oamenilor le e din ce în ce mai greu să fie ei înşişi. Pentru a fi pe placul celorlaţi, cred că trebuie să se prefacă şi ajung să poarte măşti care ascund identităţi şi universuri interioare ce nu au fost niciodată exprimate. Societatea îi încurajează să poarte măşti. Pentru a nu-i supăra pe ceilalţi, pentru a afişa o imagine plăcută, oamenii nu arată cine sunt ei cu adevărat, ceea ce simt, ţin totul în ei şi o mulţime de emoţii, gânduri rămân neexprimate.

Suprimarea emoţiilor este o problemă des întâlnită în zilele noastre, principala cauza fiind frica de “a fi tu însuţi”, o frică care ne este indusă încă de mici, de către persoanele din jurul nostru. Noi nu ne naştem decât cu o singură frică – frica de moarte , restul fricilor pe care le “dobândim” de-a lungul vieţii (inclusiv frica de a fi noi înşine) sunt frici inventate sau frici induse. Până să intervină educaţia, mici copii fiind, cu toţii am fost la fel, autentici, sănătoşi din punct de vedere emoţional. Am fost noi înşine, curajoşi şi fără să ne fie teamă de consecinţe. Mai târziu, odată cu educaţia, care de cele mai multe ori ne învaţă ce nu avem voie, de frică că nu suntem suficienţi de buni, că n-avem cu ce impresiona sau că îi vom deranja pe cei din jur, începem să ne prefacem pentru a fi acceptaţi, să purtăm măşti. Mai mult sau mai puţin conştient, părinţii, rudele, prietenii, şcoala, ne-au făcut să înţelegem că nu avem voie să fim noi înşine pentru că nu vom fi acceptaţi. Nu avem voie… să fim ce vrem, să spunem ce simţim, să facem ce simţim… pentru că altfel o supărăm pe mama, îi supărăm pe ceilalţi, vom fi pedepsiţi, nu vom mai fi iubiţi. Şi uite aşa, tot repetându-ni-se obsesiv un lucru, la maturitate, mintea noastră îl va percepe ca adevărat şi vom trăi mereu cu frica (de multe ori inconştientă) că dacă facem ce simţim, vom avea de suferit pentru că nu vom fi acceptaţi de societate.

cine-suntem-209x300

Cu toate acestea, toate emoţiile, gândurile, sentimentele neexprimate aşteaptă să se manifeste, să iasă la suprafaţă şi găsesc întotdeauna o cale, fie în momentele de criză ale vieţii, atunci când stresul atinge cota maximă şi inconştient renunţăm la măşti, răbufnim, dezvelind astfel adevărata identitate, fie prin bolile fizice, pentru că inevitabil tensiunile interioare se transformă în boli.

E binecunoscut faptul că stresul este boala numărul 1 a secolului nostru, cel mai mare inamic al sănătăţii. Şi fără nicio îndoială, starea noastră emoţională, mentalul influenţează starea de sănătate fizică. Toate conflictele şi tensiunile interioare ne intoxică şi totul se propagă din interior spre exterior sau tot ce este în interior se manifestă la un moment dat la nivel fizic. Orice emoţie suprimată se solidifică în timp şi se cronicizează. Mai bine, îi dăm drumul…

Un lucru e clar: Suntem ceea ce gândim. Cu cât suntem mai sănătoşi la nivel emoţional, cu atât vom fi mai sănătoşi la nivel fizic. Iar vindecarea emoţională începe cu identificarea problemelor interioare, conştientizarea lor. Şi aşa cum am văzut, suprimarea emoţiilor este una din marile probleme interioare cu care ne confruntăm. Faptul că ţinem în noi şi suntem incapabili să exprimăm ce simţim, nu poate să ne facă decât rău. Însă mai devreme sau mai târziu, orice suprimăm va ieşi la suprafaţă, atunci când ne aşteptăm mai puţin.

Odată conştientizată problema şi efectele dăunătoare, nu trebuie decât să învăţăm cum să eliberăm fiecare emoţie neexprimată şi astfel vom reuşi să devenim autentici. Vom fi ceea ce suntem de fapt, dar am uitat să fim. Vom fi noi înşine. Teoretic e simplu, practica ne omoară… Dar cu puţin antrenament, reuşim.

emotional-range-content-creation-services

Iată ce metode de eliberare a emoţiilor am folosit eu de-a lungul timpului şi încă mai folosesc, desigur.

Am început cu exerciţii de disciplinare a minţii, având grijă ca ceea ce gândeam să fie acelaşi lucru cu ceea ce vorbeam şi făceam, fără ipocrizii, ascunzişuri şi minciunele. O exprimare verbală şi prin acţiuni practice a tot ceea ce simţeam.

Exprimând liber tot ce am în mine, dispare orice mască, nu mai am nimic de ascuns celor din jur. Dispar şi tensiunile interioare, ura, rautatea, invidia, gelozia, furia, frustrarea, nesiguranţa.

Un alt lucru pe care l-am făcut, a fost acela de a nu mai da voie gândurilor inutile să-mi umple mintea, acceptând doar gândurile ce pot fi exprimate imediat, pentru a nu intra astfel în starea de visare ce generează adesea tensiuni interioare.

Nu aţi simţit niciodată că v-a obosit mintea de atâtea gânduri? Eu da. Şi asta pentru că mentalul lucrează non-stop şi noi îi permitem. Pe mine m-au ajutat foarte mult meditaţiile, prin eliberarea de gânduri. Starea fără gânduri.

eliberare

Totodată şi afirmaţiile pozitive, autosugestia pozitivă. Am observat că mintea percepe ca adevăr orice lucru care îi este repetat de mai multe ori. Aşadar am lucrat foarte mult la acest aspect, la schimbarea convingerilor negative.

Ajută foarte mult să ai şi o persoană de încredere (partenerul, un prieten, chiar şi un psiholog) cu care să discuţi deschis despre TOT. O persoană înţelegătoare, tolerantă, care să te asculte, să nu te judece, să nu te critice. Pe mine m-a ajutat.

Mişcarea face bine iarăşi, e un bun mijloc de eliberare emoţională. Prin sport, eliberăm o mare parte din tensiunile emoţionale acumulate şi stimulăm secreţia de hormoni ai fericirii (endorfina, dopanina, serotonina)

Şi un jurnal în care să scrii tot ce simţi, ajută foarte mult. Eu nu am avut unul, dar cred că poate fi de folos.

Este foarte important să ai răbdare şi să te “antrenezi zilnic”, iar dacă ai un eşec, să nu te descurajezi. Aşa vei ajunge să exprimi în mod natural ceea ce simţi, iar masca nu va mai face parte niciodată din viaţa ta. Vei fi tu însuţi!

Părerea oamenilor trebuie să fie cea mai mică din grijile tale şi singurul lucru care trebuie să conteze, este modul în care te percepi pe ţine însuţi. Desfinteaza-ţi ego-ul, identitatea asta imaginară pe care ai adoptat-o şi deschide uşa Eu-ului tău real! Cunoaşte-te pe ţine însuţi!

Baftă!

insuti

Articol înscris la SuperBlog 2014, proba nr. 21, sponsor Komunomo.

Surse foto: psihologdefamilie.ro, ursula-sandner.com, drumuricatretine.wordpress.com, psihologbun.wordpress.com.

Advertisements

Lasa un comentariu

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s