Prietenii şi comunităţi virtuale

portal

Într-o lume de consumerism tehnologic în care toate domeniile vieţii utilizează pe scară tot mai largă calculatorul, numărul celor care se conectează la lumea virtuală e din ce în ce mai mare.

Internetul a devenit o a două viaţă pentru mulţi dintre noi. Petrecem foarte mult timp (dacă nu cea mai mare parte a timpului) pe net, mai ales pe site-uri de socializare: Facebook, Twitter, Netlog, bloguri, forumuri, chaturi, etc. Ne facem prieteni online, legăm contacte, schimbăm păreri pe diverse domenii, de la culinar şi grădinărit până la economie, drept, politică, intrăm în diverse comunităţi virtuale, postăm poze care mai de care mai nebunatice, photoshopate ca să ne ascundem defectele şi apoi aşteptăm să primim cât mai multe like-uri, aflăm ultimele ştiri şi o mulţime de lucruri noi, ne găsim joburi, organizăm proteste şi evenimente, ne mai şi certăm, ne înjurăm, după care ne împăcăm şi ne bucurăm iar împreună.

facebook youtube pinterest

Chiar dacă ne mănâncă mult timp, internetul ne oferă totuşi multe avantaje şi oportunităţi, iar noi trebuie să facem delimitarea clară între viaţa reală şi lumea virtuală, pentru a trăi autentic şi pentru a ne proteja intimitatea, pe principiul “noi am făcut internetul, noi trebuie să-l conducem şi să-l modelăm şi nu el pe noi”. Asta ca să nu ajungem odată cu trecerea timpului, să ne izolăm de realitate şi să renunţăm la viaţa socială activă.

Adolescenţii sunt cei mai vulnerabili pentru că pe fondul unei tendinţe de terbilism, folosind zi de zi internetul şi fiind la vârsta la care sunt mereu în căutare de prieteni şi iubiri, ajung să trăiască într-un spaţiu şi timp de ordin virtual, într-o lume aparent fascinantă, dar înşelătoare, periculoasă de multe ori şi uită cum e să comunice şi altfel decât prin intermediul calculatorului, uită cum e să poarte un dialog efectiv, natural, face to face, cum s-ar spune. E valabil şi la adulţi. Viaţa reală devine tot mai săracă, înlocuim îmbrăţişările, strângerile de mâna, săruturile şi privirile pline de înţelesuri, plimbările sau bucuria revederii unei persoane iubite, cu emoticon-uri, desene, video-uri, filme şi ne înstrăinăm de noi înşine găsind refugiu într-o lume imaginară mai ales atunci când suntem supăraţi sau dezamăgiţi, crezând că aşa vom regăsi puterea de a depăşi momentele grele. Scriem şi facem lucruri pe care în viaţa reală poate nu am avea curajul să le facem şi ne creăm cu atenţie un profil îngrijit, aşa cum vrem noi să fim văzuţi de ceilalţi. Însă iubirile şi prieteniile legate pe net sunt artificiale, atâta timp cât nu există contact şi în viaţa reală.

Community puzzle

Internetul nu este doar o reţea mondială de calculatoare, el reprezintă o imensă comunitate care generează o mulţime de relaţii sociale şi în care schimbăm informaţii cu ajutorul noilor tehnologii. Suntem fiinţe sociale şi simţim nevoia de a împărtăşi diverse chestiuni, uneori personale, experienţe comune cu oameni care au aceleaşi pasiuni, interese ca noi, ne place să interacţionăm, iar cine s-aseamănă se adună. Şi uite aşa apar comunităţile virtuale.

Comunităţile virtuale, ca spaţii cotidiene ale interacţiunii între mai multe persoane, cunosc astăzi o dezvoltare accelerată pentru că nu au handicapul timpului şi spaţiului şi în acelaşi timp reprezintă o formă de comunicare în plus pentru indivizii care se cunosc în viaţa cotidiană.

Dintotdeauna m-a fascinat modul în care oamenii se grupează în societate. La început au fost vechile grupuri şi întâlniri de discuţii, acum e internetul şi oamenii se grupează în comunităţi, reţele sociale, discută pe forumuri, bloguri. Îmi place să fiu observator, să ascult, să privesc, dar nu numai. Şi recunosc sunt o mare fană Facebook şi alte reţele de socializare, petrec foarte mult timp online (şi prin prisma activităţilor mele) pentru că astfel sunt la curent cu tot ce se întâmplă în lume, aflu multe lucruri noi şi frumoase, interesante, găsesc idei bune, împart din micile mele fericiri şi sunt părtaşă la fericirile altora. Am prieteni (nu mulţi) pe care i-am cunoscut mai întâi online şi care aveau preocupări, interese ca mine, iar apoi am păstrat legătură cu ei, ne-am întâlnit la o cafea, la un film sau la un eveniment cultural. Şi invers. Am prieteni pe care i-am cunoscut înainte în viaţa reală şi cu care ţin legătură online în permanenţă dacă nu avem posibilitatea să ne întâlnim faţă-n faţă.

Articol înscris la SuperBlog 2014, proba nr. 18 sponsor KOMUNOMO.

Posted on 16 November 2014, in Advertoriale, news and tagged , , , , . Bookmark the permalink. 2 Comments.

  1. Impresionanta implicarea ta in actiuni de voluntariat si caritabile. keep up the good work!

Lasa un comentariu

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: