La plimbare pe Strada Ficţiunii

Merg pe drum şi-n faţa mea văd o oglindă. Ba nu, e o stradă. Mă uit mai bine şi văd că de fapt sunt mai multe oglinzi. O stradă cu oglinzi? Pare scoasă din basme. Stranie… perfectă pentru o plimbare relaxantă. Umbrită de copaci înalţi, înfloriţi, frunze colorate, lumi paralele, atmosferă de mister şi melancolie… Strada-oglindă. 

O parte din oglinzi sunt magice, cu universuri fantastice în care aş vrea să rămân pe veci; mă fac să mă simt ca-ntr-o fabrică de vise, de vise frumoase. Altele sunt urâte, strâmbe, deformează, mă-nfioară. Par a reflecta realitatea. Să fie oglinzi ale realităţii?

Ceva mă ţine pe loc şi nu mai înaintez. Prin minte îmi zboară tot felul de gânduri şi mi-aduc aminte ce-mi zicea bunica: “Ai grijă, oglinzile îţi fură sufletul şi te poţi pierde în ele!” Şi totuşi curiozitatea mă-mpinge să merg mai departe. Devine palpitant ca însăşi viaţa pe care o trăiesc. Mă opresc în faţa oglinzilor frumoase, magice şi simt cum încet-încet gândurile mă părăsesc, uit de probleme, mă descarc de ele, uit de mine. Rar crâmpeie de gând… şi acum înţeleg de ce zicea bunica că oglinzile fură suflete. Simt cum sufletul mi-e sfâşiat în bucăţi mici mici mici de tot şi mi-e furat. Primesc la schimb o poveste. O poveste în loc de un strop de suflet. Rezonabil. Mai primesc înţelepciune, morală, dragoste, credinţă, adevăr, compasiune, bunătate. 

Aş aduce aici toţi oamenii pentru a-i salva de la împietrirea pe dinăuntru, pentru a le hrăni sufletele. Strada asta ar trebui să fie intens circulată, pentru că sensibilizează sufletul, dezvoltă creativitatea, gândirea, spiritul critic, ne ajută să învăţăm şi să ne dezvoltăm spiritual. O stradă făuritoare de personalităţi în care găseşti “cei mai tăcuţi şi constanţi prieteni, cei mai accesibili şi înţelepţi consilieri şi cei mai răbdători profesori.” 

Îmi întorc privirea de la oglinzile frumoase şi abia acum văd o plăcuţă pe care scrie Strada Ficţiunii. Carevasăzică strada-oglindă are şi un nume.

strada fictiunii

Mă uit mai bine şi zăresc încă 4 indicatoare. Se pare că strada are 4 zone: Clasic, Contemporan, Bestseller, Crime. Nu vreau să-mi scape nicio zona nevizitată, aşa că mă avânt pe fiecare. Observ că-n fiecare zonă sunt atât oglinzi magice, cât şi oglinzi strâmbe, urâte, exact ca-n realitate, cu bune, cu rele. Zonele Clasic şi Contemporan mă poartă pe alte tărâmuri, în alte lumi din care ajung să fac parte şi eu. Poveşti miraculoase în care şi eu sunt un personaj. Evadez din cotidian, las grijile deoparte, mă deconectez de la realitate, pot să visez şi mă redescopăr pe mine. 

Trec mai departe la Bestseller. Suspans, pasiune, iubire, umor, personaje care seamănă mult cu cele din viaţa reală şi cu care mă identific în anumite situaţii, întâmplări. 

La “Crime” mă-ntalnesc cu detectivi iscusiţi şi intrigile mă ţin cu sufletul la gură până când aceştia reuşesc să rezolve cazurile excepţionale cu care au de-a face. 

Trec dintr-o secţiune într-alta şi găsesc mereu răspunsuri la întrebările mele. Cu fiecare popas mai descopăr câte ceva, mai trăiesc o nouă experienţă.

Banner-vertical-Strada-Fictiunii
Cred că oamenii ar trebui să mai lase televizorul, calculatorul şi internetul şi să iasă la o plimbare pe Strada Ficţiunii. Să citească mai mult pentru a-şi dezvolta gândirea şi limbajul, pentru a se dezvolta profesional sau pur şi simplu pentru a se relaxa. 

Cum altfel să ne dezvoltăm vocabularul şi cultura generală dacă nu prin citit?! Cărţile înseamnă informaţii, noi cunoştinţe şi sunt o formă de comunicare. Ele ne sensibilizează sufletul şi ne fac oameni. Ne dau putere şi speranţă totodată.

Strada Ficţiunii e o stradă cu care s-ar putea mândri orice metropolă din peisajul literar al lumii. În plimbările mele pe Strada Ficţiunii, am evadat de multe ori din realitate şi am pătruns în alte lumi intrând în pielea personajelor lor şi trăind intens fiecare moment. Vă recomand  “o evadare” cu P.S: Te iubesc (de Cecelia Ahern), o carte senzaţională care dovedeşte că dragostea adevărată nu moare niciodată şi căreia i-am făcut o recenzie pe blog în cadrul campaniei vALLuntar a Editurii ALL (o campanie online excelentă de promovare a lecturii şi voluntariatului). Vă mai recomand Cheia (de Simon Toyne), despre care am scris aici .

p-s-te-iubesc   cheia

Articol înscris la SuperBlog 2014, proba nr. 12, sponsor Editura All.

 

Advertisements

Lasa un comentariu

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s