Gargui, cartea cu cel mai scump copyright din Romania!

 Gargui este cea de-a doua carte pe care am primit-o de la Editura ALL in cadrul campaniei vALLuntar pentru bloggeri. Va reamintesc ca la fiecare 15 comentarii la aceasta recenzie, Grupul Editorial ALL impreuna cu ROMSILVA planteaza cate un copacel. Va invit asadar sa comentam impreuna aceasta recenzie! 🙂 Cealalta recenzie am facut-o la cartea Britannia Road 22.

Despre GARGUI (de Andrew Davidson) stiam de mai multa vreme dar nu am apucat s-o citesc. Citisem ca a avut un succes enorm peste ocean obtinand peste 2 milioane de euro de la o editura americana, iar la noi in tara a avut loc o licitatie de peste 20.000 de euro pentru drepturile de autor. Recunosc acest lucru mi-a starnit un pic curiozitatea, lasand la o parte titlul cartii… Apropo, garguiul este o piatra sculptata, cu o figura de diavol, folosita pe post de streasina la bisericile catolice, despre care feudalii credeau ca apara omul de rele si de vitregiile naturii.

gargui

 

Gargui este drama unui tanar care se bucura de succes in domeniul in care lucreaza si care ajunge sa piarda tot ce avea mai de pret – frumusetea fizica si… cel mai important organ al sau (cel care i-a adus succesul). Un om care credea ca nimic nu-i poate sta in cale si ca totul i se cuvine, ajunge sa-si schimbe complet conceptiile asupra vietii si sa inteleaga, pe langa multe altele, ca aspectul fizic nu conteaza intotdeauna.

Cartea este un amestec original de poezie, iubire, cinism, suferinta si durere deopotriva si reuseste sa te tina in suspans pe tot parcursul lecturii, desi unii dintre cititori ar putea spune ca pe alocuri este plictisitoare si ma refer aici in mod special, la povestile medievale, dar tocmai de aici vine farmecul romanului, din intelegerea si descifrarea povestilor, a mesajelor transmise, a simbolurilor. Desigur ca si cultura fiecarui cititor in parte il ajuta sa faca asta, iar atunci cand nu intelege, se impune documentarea si studiul propriu pentru a descifra toate aceste lucruri.

Personajul principal (al carui nume nu-l aflam pana la sfarsitul romanului) este un porno-star admirat de femei, un tip cinic si lipsit de scrupule, care trece printr-un accident foarte grav. Calatoreste cu masina spre o destinatie necunoscuta, aflandu-se sub influenta bauturilor alcoolice si a drogurilor, iar la un moment isi varsa sticla de bourbon intre picioare si dupa ce se apleaca sa o ridice, se trezeste rostogolindu-se cu masina. Izbucneste apoi un incendiu puternic si arde pur si simplu de viu. Socante si macabre sunt descrierile facute de autor, detaliile din timpul accidentului, senzatiile traite de eroul nostru fara nume care se simte parca bagat direct in focul iadului: “Carnea incepuse sa se carbonizeze de parca as fi fost o fleica aruncata pe gratar si mi-am auzit pielea sfaraind, sarutata de flacari.Porno-starul, de fapt fostul star porno ajunge intr-un spital de arsi, evident si in curand va afla ca organul lui cel mai de pret i-a fost ars aproape in intregime, deci adio cariera…

Mutilat, cu trupul transformat intr-o bucata mare de carne carbonizata, eroul nostru (care este si povestitorul nostru intrucat romanul se deruleaza la persoana intai) ajunge sa cunoasca suferinta suprema, descrisa intr-un stil de-a dreptul grotesc sau daca vreti, pe scurt, in cateva cuvinte: „Nu vei sti niciodata ce e destul decat daca afli ce e mai mult decat destul”.

Trecand prin clipe grele, de neimaginat, personajul nostru ajunge sa isi elaboreze meticulos planul sinuciderii ca sa scape de suferinta: „Corpul meu va fi pozitionat cu spatele spre oras, asa încât împuscatura ma va catapulta peste balustrada balconului. Cum creierul meu va fi spulberat, voi cadea, iar caderea se va sfârsi abrupt când latul îmi va rupe gâtul. O vreme voi ramâne atârnat acolo, picioarele balanganindu-se. De fapt, cred ca ma voi zbate spasmodic; greu de spus. Din încheieturile mâinilor va curge sânge, iar craniul va fi o masa gri-pastoasa, ceva în genul celei mai groaznice picturi a lui Picasso. Stomacul meu va fi plin de whisky si somnifere. Venele mele vor varsa sângele meu extaziat de morfina prin încheieturile spintecate ale mâinilor. (…) Trupul meu se va prabusi douazeci de etaje, pe trotuarul de dedesubt. Superb. Total“  „Asta e sinucidere, nu strigat de ajutor….Niciun barbat nu si-a mai asteptat moartea cu mai multa nerabdare ca mine, nu?”

„Sunt un ateu. Nu cred ca exista un Dumnezeu care sa ma pedepseasca pentru auto-macelarire. Deoarece imi lipseste credinta religioasa n-am considerat niciodata ca accidentul meu a fost o pedeapsa pentru activitatile mele <imorale>”, mai spune eroul.

Insa ajunge s-o cunoasca pe Marianne Enghel, in spital, iar viata lui ia o noua turnura. Aceasta este internata in pavilionul de psihiatrie in acelasi spital si se indragosteste de el (si el de ea), iar mai tarziu afla ca femeia pe care el o considera nebuna (si veti vedea de ce), ii plateste spitalizarea. Despre Marianne Enghel afla ca este o creatoare de garguie si tot de la ea afla ca dragostea dintre ei doi dainuie de secole (700 de ani), de cand s-au intalnit la o manastire din fosta Germanie, unde el, un fost mercenar, ajunsese tot ars de viu. Bineinteles ca nu poate sa creada asa ceva, dar incepe sa-i placa sa fie vizitat de catre aceasta. Ceea ce-l uimeste pe eroul nostru este faptul ca Marianne Enghel stie de cicatricea de pe pieptul sau pe care o are de mic copil si despre care nu a stiut niciodata prea multe. Mai tarziu, femeia va elucida misterul cicatricei, spunandu-i ca provine de la varful unei sageti cu care a fost strapuns in urma cu 700 de ani.

Odata cu aparitia femeii, cartea devine din ce in ce mai misterioasa si mai bogata in simboluri, metafore si criptari. Am remarcat totodata, pe langa acest lucru si detaliile foarte reale pe care le da autorul atunci cand descrie trairile unei persoane arse (de parca el insusi ar fi trait aceasta tragedie) sau detaliile privind bolile psihice, de aici rezultand faptul ca scriitorul s-a documentat cu seriozitate. De asemenea, acesta arata ca a intreprins o munca intensa de documentare si in ceea ce priveste scrierile medievale. Nume mari precum Dante, Eckhart sau Wolfram von Eschenbach sunt prezente in paginile cartii.

Finalul romanului este unul surprinzator, un altfel de happy-end, sugerand faptul ca eroii vor sa se reuneasca intr-un alt viitor, intr-o alta viata, prin acelasi varf de sageata care i-a adus aproape si i-a despartit de-a lungul sutelor de ani.

O carte care merita citita zic eu. 🙂

“Gargui nu-şi poate dezamăgi cititorul … Un roman cuprinzător, intergeneraţional, plauzibil şi melodramatic fără a fi însă conciliant şi extrem de captivant. Citindu-l, am fost şocat de nenumărate ori, dar în acelaşi timp nu l-am putut lăsa din mână.” (The Globe and Mail)

Gargui este doar unul dintre fulminantele debuturi din această vară ale unor scriitori necunoscuţi care îmbină elementele de mister şi misticism … Vă îndemn să-l citiţi fără rezerve. Este captivant şi înspăimântător deopotrivă, este genul de film de groază pe care-l priveşti cu un ochi închis.” (The Washington Post)

 

Advertisements

26 thoughts on “Gargui, cartea cu cel mai scump copyright din Romania!

  1. Andreea, multe multumiri pentru recenzia deosebita si plina de substanta pe care ai facut-o, ai muncit la ea, nu gluma! Apreciez mult tot ce ai scris! Nu stiam mai nimic despre Gargui, fiindca de obicei fug de cartile “la moda”/foarte cautate, iar acum sunt pe deplin lamurita.. e foarte interesanta, dar nu stiu daca as rezista sa o citesc 🙂
    Multumesc inca o data!

    • Andreea, nici eu nu ma dau in vant dupa bestseller, dar cartea asta este un amestec ciudat si interesant (in acelasi timp) de genuri. Citind descrierile grotesti ale scriitorului, cititorul mai sensibil ar putea lasa cartea din mana… Romanul este plin de simboluri si invataminte si asta m-a atras la el.

  2. N-am apucat s-o citesc, desi recunosc ca nici n-am apucat s-o cumpar, insa m-ai facut curioasa. Felicitari pentru recenzie!

  3. E un subiect delicat dar pare să fie abordat interesant în acest roman. O să-l caut şi eu. Mulţumesc!

  4. E prima oara cand aud de cartea asta, nu stiam ca a fost atat de “licitata”. Foarte tare subiectul cartii, incep si eu usor usor sa ma indrept si spre alte carti decat “genul meu”. S-ar putea sa fiu surprinsa si sa imi mai diversific genul.

  5. Am citit mai demult “Gargui” şi mi-a placut foarte mult. Nu mi s-au parut deloc plictisitoare povestile medievale, chiar din contra, eram intrigata sa aflu care le e rolul in contextul povestii principale, cea a tanarului fara nume. Ma bucur ca ti-am citit recenzia, mai ca mi s-a facut dor sa recitesc romanul 🙂

  6. Pingback: Bilantul campaniei vALLuntar: 522 de recenzii de carte si 632 de copacei de plantat | Chestiuni Serioase

Lasa un comentariu

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s