Viata la 80 de ani

 Cum ne privim pe noi insine la diferite varste? (noi femeile)

“Fetita de 3 ani : Se priveste si se vede regina.
Fetita de 8 ani : Se priveste si se vede Cenusareasa.

Adolescenta de 15 ani : Se priveste si vede Sora cea Urata (Mama, nu pot
merge la scoala aratand in halul asta!!)
Tanara de 20 de ani : Se priveste si se vede prea grasa/ prea slaba, prea
inalta/ prea scunda, prea cu parul lins / prea creata, dar decide sa iasa
oricum.
Femeia de 30 de ani: : Se priveste si vede prea grasa / prea slaba, prea
inalta / prea scunda, prea cu parul lins / prea creata” dar decide ca nu
are timp sa se aranjeze, asa ca iese oricum.
La 40 de ani: Se priveste si vede: “curata”. Si iese oricum.
La 50 de ani : Se priveste si vede: “Sunt eu”. Si merge oriunde isi doreste.
La 60 de ani: Se priveste si isi reaminteste de toti oamenii care nu se mai
pot privi in oglinda. Iese si cucereste lumea.
La 70 de ani : Se priveste si vede intelepciune si abilitate, iese
si se bucura de viata.
La 80 de ani : Nu mai pierde vremea sa se priveasca. Isi pune palaria violet
si iese sa se bucure de lume. “

Eu la 80 de ani…

Inchid ochii si brusc simt o liniste sufleteasca enorma… Ma vad batrana… Stiu exact cine sunt si sunt impacata cu mine insami. Nu mai simt nevoia sa ma reinventez, sa ma redescopar, imi place de mine si ma accept asa cum sunt. Sunt constienta de ceea ce am devenit… Imi iubesc anii si ridurile si port in suflet amintirile unei vieti frumoase si tumultoase. Am 80 de ani. DA! 80 DE ANI! Ce repede a trecut timpul…

Sunt o batranica micuta, cu suflet bun, cocheta si moderna, avida de tehnologie… si cel mai important lucru: sunt fericita! Fericita ca am alaturi oamenii dragi mie: copii, nepoti si mosul meu cel simpatic care mi-a fost alaturi pe acest drum numit viata, vreme de 60 de ani.

Anul 2064. E vara, e cald afara si am iesit in gradina, ca-i mai racoare. Motanul toarce fericit in iarba. Sunt impreuna cu batranelul meu si ne asteptam nepotii. In doua ore, cel mult, vor ajunge. Intre timp, ne umplem timpul cu cate ceva: eu citesc pe e-book reader “Dragoste in vremea holerei”, romanul meu preferat din tinerete, iar el butoneaza la tableta lui transparenta si isi cauta de zor o bicicleta cu motor. Ma tot bate la cap de la o vreme incoace sa ne luam biciclete cu motor si sa iesim sa ne plimbam cu ele prin Cismigiu. Iar eu ii tot zic ca n-am nevoie pentru ca am bicicleta mea roz, pliabila si nu-mi trebuie alta, dar nu pricepe. Mai degraba mi-as lua o alta tableta ca m-am cam plictisit de asta care o am acum. Si mi-ar mai trebui un  hdd extern pentru ca nu mai am unde sa-mi salvez miile de fotografii.

Cand aude, se enerveaza si-mi spune ca l-am innebunit de atatia ani, cu fotografiile si cu facebook-ul si cu tabletele si cu totul. Si ca nu mai suporta. Zice ca sunt o baba nebuna, ca nu mai am 20 de ani si ca acum ar trebui sa ma uit la telenovele sau sa crosetez cu motanul in brate, nu sa ma pasioneze gadgeturile si sa pierd vremea pe facebook sau scriind pe blog retete si meditatii asupra nemuririi sufletului.

Ma-nfurii, il las singur si intru in casa tunand si fulgerand. Ajung in living, ma asez confortabil pe canapea, imi conectez tableta la monitorul led, imi pun castile sa nu-l mai aud cum bodogane si-mi pun un film super smecher: Razboiul interstelar.

Intre timp apar si nepotii. Bucurie mare! Manca-i-ar mama pe ei de frumosi! S-au intors din Anglia, unde studiaza la Cambridge si stau in vacanta 2 saptamani pe la mine. Ne pupam, ne imbratisam si incepem sa povestim. Povestim vrute si nevrute si hotaram sa mergem in Herastrau, mai incolo, la o plimbare cu rolele.

Cel mic imi zice: “Mamaie, mi-a placut ultimul tau articol de pe blog in care vorbeai de calculatoare si de procesoare. Vreau sa-mi iau si eu un procesor Intel si m-am documentat bine din articolul tau. Si reteta aia de-ai postat-o acum 2 zile, e super – tortul de capsuni. Cand imi faci si mie?”

Eu: “Cand vrei tu, iubitul meu! Cand vrea sufletelul tau!”

“Mamaie, da’ ce poze faine ai pus pe facebook! Toti colegii zic ca am cea mai cool bunica!” zice nepotul cel mare. (Mosul meu se stramba, e inca nervos..)

Zambesc si ma indrept catre scari. Urc in “camera mea de lucru”, cuibusorul meu de nebunii si ii strig pe nepoti sa urce, sa le arat noua mea consola pe care mi-am cumparat-o online de la Oktall.

Ma dau mare cu ea, iar baietii imi zic ca sunt cea mai tare bunica. Ah! Ce bine ma simt!

“Dar haideti sa mergem in parc, sa ne plimbam, ca mai avem timp de povesti si altadata… E asa frumos afara!” le zic eu baietilor si ne pregatim de plecare.

Imi iau palaria violet si iesim impreuna sa ne bucuram de lume. Bineinteles ca-mi iau in gentuta, tableta, e-book readerul si aparatul de fotografiat. Nu pot fara ele… Aaaa si nanorouter-ul, plus stick-ul de internet ca cine stie cum e semnalul la net in parc… Batranelul meu cel chipes se stramba iar si zice ca nu-s in toate mintile. Isi ia si el basca si smartphone-ul (tableta o lasa acasa ca zice ca daca merge in parc, merge sa se plimbe nu sa se holbeze pe internet).

Ajungem in parc, ne plimbam putin cu rolele, iar apoi eu cu mosul meu ne oprim sa ne tragem rasuflarea pe o banca. Imi scot tableta, imi pun ochelarii si-ncep sa butonez. Cu un ochi la nepoti si cu altu-n tableta, ma gandesc asa, la vremurile astea, la cat de repede trece timpul si cat a avansat tehnologia… si omenirea cum evolueaza… Incep sa scriu pe blog… despre tehnologie, despre gadgets, despre viitor.

Iau o pauza si-mi privesc nepotii. Zambesc. Sunt fericita. Ma simt implinita!

Inchid ochii… Ma trezesc. Sunt in pat cu tableta in brate. Ma uit la mainile mele, ma pipai (am pielea neteda, intinsa 🙂 ), pun mana la ochi (n-am ochelari). Ma uit in oglinda: Sunt Eu! Si am doar 28 de ani. A fost doar un vis… Ma privesc in oglinda si ma vad: prea grasa / prea slaba, prea inalta / prea scunda, prea cu parul lins / prea creata… dar n-am timp sa ma aranjez, imi aduc aminte ca trebuie sa termin articolul la SuperBlog 2012,etapa nr. 14. 

Surse foto: http://www.oktal.rowww.laredoute.ro.

Advertisements

5 thoughts on “Viata la 80 de ani

  1. Frumoasa abordare. Mi-a placut mult ideea cu bunicutza bloggeritza, impatimita de tehnologie si la 80 de ani. :)))
    Felicitari pentru articol si mult succes in competitie!

  2. Pingback: Game Over! SuperBlog 2012 la final! « Chestiuni Serioase

Lasa un comentariu

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s